Federația Națională a Sindicatelor din Administrație a calculat cum ar putea fi economisiți bani de la bugetul statului pentru plata șomajului, fără a se reduce perioada de sprijin din partea statului la jumătate. Doar cu 10% din indemnizațiile parlamentarilor s-ar putea asigura un milion de lei, lunar, la plata șomajului. Suma care ar fi luată de la un parlamentar ar putea acoperi cheltuiala statului lunară pentru doi șomeri. FNAS propune Guvernului să renunțe la reducerea cu 6 luni a perioadei de acordare a ajutorului de șomaj și, în loc să ia de la săraci, mai bine să transfere banii de la parlamentari către șomeri. Din calculele făcute de sindicaliști reiese că ajutorul de șomaj nu asigură nici măcar coșul minim al celor care rămân fără loc de muncă.
În România sunt circa 450.000 de șomeri, rata șomajului menținându-se până la 6%, cât este media Uniunii Europene. Datele Institutului Național de Statistică (INS) iau în calcul persoanele cu vârsta între 15 și 74 de ani. Indemnizația de șomaj pornește de la 660 de lei pe lună și se acordă timp de un an, dar măsurile de austeritate ale Guvernului Bolojan prevăd reducerea perioadei la 6 luni.
Pornind de la calculul care arată că indemnizația șomerilor este de 14 ori mai mică decât cea a unui parlamentar, FNSA solicită Guvernului să renunțe la ideea reducerii perioadei în care este acordată indemnizația de șomaj și, mai degrabă, să adopte de urgență un proiect de act normativ prin care să reducă veniturile aleșilor din Parlamentul României cu 10% lunar, ca semn de solidaritate a aleșilor cu austeritatea celor mai săraci români.
„Un simplu calcul ne arată că, din venitul unui parlamentar de 18.700 lei brut, o reducere de 10% echivalează cu 1.870 lei. Adică, venitul a cel puțin doi șomeri. La un număr de 465 de parlamentari, înseamnă că statul ar economisi aproape 1 milion de lei, lunar”, arată sindicaliștii.
Astfel s-ar acoperi bugetul alocat de stat pentru aproape 1.000 de șomeri, în fiecare lună. Nu ar fi suficient pentru a acoperi toată economia pe care vrea să o facă Executivul, reducând perioada de acordare a ajutorului la jumătate, dar ar fi o sursă de alimentare a acestui buget, la care s-ar putea adăuga altele similare, pentru a nu fi sărăciți și mai mult cei care deja au o situație materială precară, arată sindicaliștii.
Citește pe Antena3.ro
O femeie s-a enervat pe noile reguli de la vestiarele din școli și s-a dezbrăcat până la bikini în ședința consiliului școlar
Statul îi pedepsește pe șomeri
„Nu poți reduce șomajul pedepsindu-i pe șomeri. Guvernul lovește în cei vulnerabili, nu în privilegii. Federația Națională a Sindicatelor din Administrație (FNSA) respinge ferm intenția premierului Ilie Bolojan de a reduce perioada de acordare a indemnizației de șomaj de la 12 luni la 6 luni, în condițiile în care cuantumul actual este insuficient traiului zilnic. Orice tentativă de tăiere a acestui sprijin minim reprezintă o lovitură directă aplicată oamenilor care au rămas fără venituri, nu «asistaților de lux», așa cum se sugerează din zona politică”, subliniază FNSA, într-un comunicat.
Pentru un salariat cu un venit brut de 6.300 lei, ajutorul de șomaj lunar este de doar 835 de lei – insuficient pentru a supraviețui în România, iar cineva care ajunge într-o astfel de situație și-ar găsi cu mai mare greutate un loc de muncă, spun sindicatele. „Vorbim de o sumă care nu acoperă nici chiria unei garsoniere, nici utilitățile, nici coșul alimentar minim. În schimb, statul consideră legitim ca un parlamentar să încaseze peste 11.000 de lei net (18.720 lei brut) în fiecare lună. Diferența între venitul unui șomer și cel al unui demnitar este de aproape 14 ori, iar cei vizați de tăieri sunt tot cei cu venituri infime”, mai arată FNSA, atrăgând atenția și asupra faptului că lipsesc politicile active de ocupare, formare profesională, mobilitate sau investiții în locuri de muncă, în timp ce se reduce protecția pentru cei rămași fără salariu.
Potrivit unui raport al Fundaţiei Friedrich Ebert România şi Sydex România, valoarea coşului lunar pentru un adult era, în septembrie anul trecut, aproape 4.000 de lei, iar anul acesta a crescut și continuă să crească, în timp ce veniturile românilor nu cresc sau chiar scad. Același raport arăta, anul trecut, că o familie de doi adulţi şi un copil avea nevoie de 8.586 lei pe lună, pentru un trai decent, iar pentru o familie formată din doi adulţi fără copii, coșul minim era de 6.435 lei pe lună.
FNSA acuză Guvernul că nu a organizat o consultare reală cu partenerii sociali, nici în cazul reducerii perioadei pentru ajutorul de șomaj, nici în cel al creșterii vârstei de pensionare, ambele măsuri lovind în cetățeni, astfel încât va fi afectată în primul rând stabilitatea socială.
Sărăcirea populației este singurul rezultat
Prin ambele măsuri, Guvernul ia, de fapt, mai mulți bani de la cei care alimentează bugetul statului prin impozitele pe muncă, în condițiile în care România are o fiscalizare excesivă a muncii – fapt constatat și de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru România, organizație la care țara noastră se pregătește să adere.
Bugetul statului se bazează pe banii celor care muncesc, nicidecum pe impozitele care li se aplică firmelor, însă atunci când angajații rămân fără loc de muncă, statul le acordă un ajutor infim, deși ajutorul de șomaj este doar pentru cei care au muncit cel puțin 12 luni și se calculează în funcție de salariul pentru care respectivul angajat a plătit taxe și impozite.
Un studiu realizat de Blocul Național Sindical, în 2024, pe baza raportului OCDE din primăvara anului trecut, arată că reținerile sau contribuțiile obligatorii către stat din salariile angajaților au ajuns să reprezinte aproximativ 43% din câștigul salarial mediu brut, doar circa 57% fiind suma netă ce le rămâne salariaților.
După ce plătesc aceste contribuții uriașe, români care vor rămâne fără loc de muncă nu vor mai primi nici măcar indemnizația care reprezintă o șesime din valoarea coșului minim pentru un trai decent, pe un an, aceea ce înseamnă că după 6 luni, acești șomeri vor trăi în sărăcie. Astfel, România riscă să ajungă una dintre țările europene cu cel mai mare risc de sărăcie, deși UE a investit milioane de euro, în ultimii ani, cu scopul reducerii sărăciei, iar aceste investiții își vor pierde, astfel, scopul pentru care au fost făcute.