La un moment dat este obișnuit ca partenerii să intre în modul pilot automat. Acest lucru poate fi valabil mai ales pentru relațiile pe termen lung. Se întâmplă lent, când rutinele preiau controlul și conversațiile încep să sune la fel. Viața de zi cu zi poate fi mai mult despre gestionarea sarcinilor decât despre conectarea activă unul cu celălalt.
La suprafață, totul poate părea în regulă. Mergeți la serviciu, împărțiți mesele sau vă uitați la emisiuni împreună dar sub confortul rutinei nefericirea poate începe să se acumuleze în liniște, fără să vă dați seama.
Pericolul nu constă în rutină sau în confortul de a fi doar unul cu celălalt. Problema constă în schimbarea mentalității care poate apărea ca urmare a faptului că sunteți pe pilot automat. Atunci când partenerii încep să presupună că se cunosc în totalitate, efortul scade în mod natural. Astfel scade curiozitatea în relație, iar fiecare zi poate începe să pară la fel deoarece nu pare să existe nimic nou de explorat.
Gesturile mici, dar semnificative, cum ar fi complimentarea celeilalte persoane, adresarea de întrebări curioase sau acordarea de timp intenționat pentru apropiere, pot fi adesea înlocuite de presupuneri, precum „știe deja ce simt pentru el”.
Eforturile mai mari, cum ar fi planificarea unei întâlniri romantice sau a face ceva special doar pentru a-ți surprinde partenerul, pot, de asemenea, să dispară sub convingerea că este inutil.
S-ar putea să crezi că vă vedeți în fiecare zi, ddeci care este rostul? Să uiți că tocmai aceste eforturi, atât mici, cât și mari, sunt importante pentru a menține conexiunea vie, mai ales dacă sunteți împreună de mai mult timp.
Aceste presupuneri erodează treptat intimitatea. În cele din urmă, efortul care odată făcea ca dragostea să crească în relația voastră ar putea dispărea. Ambii parteneri ar putea ajunge să facă doar suficient pentru a menține relația vie, iar în unele zile nici atât.
Citește pe Antena3.ro
Afară plouă și e frig? Află cât te-ar costa o casă în paradis. Românii se înghesuie să cumpere proprietăți în Zanzibar și Dubai
În acest fel, fără să știți, nefericirea se transformă în moduri ușor de trecut cu vederea. De aceea este important să observi indiciile subtile care semnalează că partenerul tău s-ar putea simți mai puțin împlinit decât lasă să se înțeleagă.
Iată trei indicii pentru a înțelege dacă partenerul tău este nefericit în relația voastră:
1. Lipsesc dezvăluirile personale
Unul dintre cele mai subtil, dar dominante semne că nefericirea se poate strecura într-o relație este atunci când partenerii nu mai pun întrebări mai profunde sau curioase. Conversațiile pot începe să se reducă la aspecte logistice – „Ai făcut cumpărăturile?” sau „Ai spălat vasele?”
Acest lucru distruge oportunitățile de conectare emoțională și de cunoaștere reciprocă, pe măsură ce timpul trece. Chiar dacă crezi că îți cunoști partenerul prea bine, ai fi surprins să vezi cum evoluează dar și profunzimea sentimentelor sale în viața de zi cu zi.
Într-un studiu din 2012, publicat în Journal of Social and Personal Relationships, cercetătorii au vrut să înțeleagă dacă autodezvăluirea (împărtășirea informațiilor personale) sau primirea acestora (ascultarea autodezvăluirii altcuiva) creează impresii mai pozitive în noile interacțiuni.
Au recrutat perechi de studenți necunoscuți și le-au cerut să îndeplinească o sarcină structurată de autodezvăluire. În prima interacțiune un student a fost repartizat aleatoriu să vorbească. Celălalt a fost repartizat să asculte.
În a doua interacțiune au schimbat rolurile. Astfel, ambii participanți au avut șansa de a fi atât cel care dezvăluie, cât și cel care ascultă. Rezultatele au arătat că, după prima interacțiune, ascultătorii au raportat mai multă simpatie și o apropiere mai mare, însoțite de impresii mai pozitive despre partenerul lor, comparativ cu cei care dezvăluiau.
După ce participanții și-au schimbat rolurile și ambii au avut șansa de a dezvălui și de a asculta, diferențele au dispărut. Dezechilibrul inițial s-a aplatizat atunci când ambii au împărtășit. Ascultarea a fost, de asemenea, legată de o similaritate percepută mai mare; adică, ascultătorii au simțit că au mai multe în comun cu dezvăluirea.
Viața poate părea banală dacă o lăsați să treacă, iar relațiile nu fac excepție. Curiozitatea și noutatea nu sunt doar pentru fazele incipiente, ci sunt la fel de importante pentru menținerea conexiunii în timp.
Când vă angajați față de cineva, nu este vorba doar de a afla totul despre acea persoană în fazele inițiale. Oamenii cresc și evoluează continuu, iar același lucru este valabil și pentru partener. Menținerea curiozității vă va permite să fiți martori la frumusețea persoanei care devine în timp, prevenind stagnarea emoțională în relație.
2. Rezistență pasivă, în loc de dezacord deschis
Uneori, semnele deconectării se găsesc în ceea ce nu se întâmplă. Partenerul ar putea înceta să își îndeplinească micile angajamente, să amâne deciziile sau să evite subtil anumite conversații.
Aceste acțiuni nu se simt întotdeauna ca un conflict. Cu toate acestea, ele schimbă ritmul relației. În timp, modelul repetat de retragere liniștită poate crea un sentiment de distanță chiar și atunci când nu pare atât de evident.
Este o dinamică de tip „cerere-retragere”. Un partener dintr-o astfel de dinamică insistă asupra unei discuții sau a unei rezoluții („cere”). Celălalt partener se poate retrage sau se detașează.
O meta-analiză a 74 de studii, care au implicat peste 14.000 de participanți, a constatat că acest model este asociat cu rezultate negative atât pentru comunicare, cât și pentru satisfacția relațională. Interesant este că modelul a fost chiar mai puternic în cuplurile deja aflate în dificultate. Acest lucru sugerează că rezistența pasivă poate amplifica tensiunea relațională atunci când nefericirea este deja prezentă.
Cercetarea a arătat că, în relațiile heterosexuale, acest lucru afectează ambele sexe în mod similar. Fie că este vorba de cererea soției/retragerea soțului sau cererea soțului/retragerea soției, impactul este același. Chiar și mici acte de retragere, răspunsuri întârziate, sarcini neterminate sau evitare subtilă pot avea un impact uriaș asupra sentimentului de conexiune pentru ambii parteneri.
Aceste comportamente mici, pasive, sunt semnale ale unei nemulțumiri subiacente.
De exemplu, dacă partenerul tău întârzie în mod repetat să răspundă la mesaje, „uită” să confirme planurile sau se detașează în timpul conversațiilor de rutină, nu înseamnă neapărat că este în mod deliberat dificil. Poate fi un semn de retragere pasivă.
În loc să-l confrunți cu frustrare, încearcă să abordezi comportamentul prin colaborare și mici acțiuni comune. Ai putea programa o scurtă verificare săptămânală pentru a coordona planurile, împarte clar responsabilitățile sau invită-l să ia decizii mici împreună. De exemplu, poți lua inițiativa de a te conecta și de a-i întreba „Care zi este cea mai potrivită pentru o cină în oraș?” și asigură-te că amândoi duceți la bun sfârșit.
Aceste gesturi încurajează participarea fără a declanșa o defensivă. În cele din urmă, acest lucru poate rupe ușor ciclul retragerii și poate menține comunicarea fluidă.
3. Nu mai folosesc „limbajul noi”
Modul în care cuplurile vorbesc poate fi surprinzător de grăitor despre cât de conectați se simt. Cuvintele pe care partenerul tău le folosește pentru a comunica pot fi mai semnificative decât ai putea crede. Partenerii fericiți tind în mod natural să vorbească în termeni de „noi”. De exemplu, „Ar trebui să încercăm acest nou restaurant” sau „Planurile noastre de weekend sunt stabilite”. Acest lucru semnalează o identitate comună și o colaborare.
Totuși, dacă partenerul tău alunecă adesea în afirmații de tipul „eu” și „tu”, cum ar fi „Trebuie să te ocupi de asta” sau „Nu vreau să mă ocup de asta astăzi”, acest lucru poate semnala subtil o concentrare pe separare, mai degrabă decât pe unitate.
Acest lucru este susținut de cercetări publicate în Psychology and Aging. Studiul evidențiază, în esență, faptul că acele cupluri care au folosit mai multe cuvinte care exprimă viața împreună, precum „noi” și „al nostru/a noastră/ai noștri/ale noastre”, au experimentat interacțiuni mai pozitive, stres mai scăzut și o satisfacție conjugală mai mare.
Pe de altă parte, cuplurile care au folosit mai multe cuvinte care exprimă separarea, precum „eu” și „tu”, s-au dovedit a se angaja într-un comportament emoțional negativ și o satisfacție mai scăzută.
Concluzia este să nu critici fiecare cuvânt sau să interpretezi prea mult remarcile ocazionale. Este pur și simplu un tipar de observat atunci când începe să se întâmple constant și puțin prea des.
Schimbarea poate fi mică. S-ar putea să o observi abia în conversațiile zilnice dar, în timp, împreună cu alte semne subtile, conexiunea emoțională se poate reduce enorm. Și s-ar putea să te întrebi: „Unde a dispărut scânteia?”
Pentru a aborda acest lucru, nu trebuie să-ți ataci partenerul sau să te cerți cu el pentru a schimba cuvintele pe care le folosește. Limbajul este doar un produs secundar inconștient al distanței emoționale. În schimb, îți îndrepți atenția către construirea unei conexiuni prin colaborare.
Poți consolida ușor sentimentul de „noi” în momentele de zi cu zi. Începe cu cele mai mici acțiuni: întreabă cum s-a simțit partenerul, împărtășește-ți propriile gânduri sau experiențe, planifică ceva împreună, abordează o problemă în echipă sau sărbătorește realizările comune. Acest lucru poate semnala colaborare și atenție reciprocă. Acestea pot consolida treptat un sentiment de parteneriat.
Relațiile nu sunt statice. Ele cresc în liniște
Te lași purtat de alegerile pe care tu și partenerul tău le faceți în fiecare zi. Chiar și atunci când simți că ești pe pilot automat, tot faci o alegere dacă să rămâi atent sau să lași distanța să crească.
Așadar, s-ar putea să crezi că relația ta merge în virtutea inerției dar faptul că nu faci nimic sau alegi să ignori semnele subtile ale deconectării permite nefericirii să se instaleze în liniște, potrivit forbes.com.
