Pornind de la un sistem de clasificare din 1964, dezvoltat de cercetătorii în domeniul vârstei Bernice Neugarten și Karol Weinstein, iată 7dintre cele mai populare stiluri al bunicilor de creștere a nepoților, potrivit huffpost.com.
Bunicii formali
Mathilde Duflos, cercetătoare în psihologie la Universitatea din Tours, Franța, care studiază relațiile bunici-nepoți, spune că tipul mai formal de bunici este în declin în societățile occidentale.
„Bunicii de astăzi aveau relații mai formale cu propriii bunici, și mulți au decis să întruchipeze un nou tip de bunici”, precizează cercetătoarea.
În cadrul acestei structuri ierarhice, bunicii nu sunt prietenii nepotăților și au limite clare cu privire la modul în care vor interacționa cu aceștia.
„Majoritatea bunicilor formali au devenit așa pentru că doreau să împărtășească exact același lucru cu nepoții lor. Și au spus: «OK, am 12 nepoți. Nu vreau ca vreunul dintre ei să fie privilegiat. Pentru că vreau egalitate, mă voi distanța emoțional de toți”, explică aceasta.
Bunicii prieteni
Este bunicul prietenul tău preferat? Ar putea fi un stil comun de bunic „companios”, despre care se știe că duce la relații pozitive și puternice cu nepoții.
În stilul companios, bunicii sunt confidenți și prieteni de încredere, la care nepoții se pot adresa fără judecata cu care s-ar putea confrunta din partea altor membri ai familiei.
Citește pe Antena3.ro
O fată de 14 ani a murit după ce și-a făcut implanturi mamare şi lifting de fese. Chirurgul era iubitul mamei ei
Nepoții „învață cum să-și exprime emoțiile, cum să fie sinceri cu ei înșiși, cum să-și dezvolte personalitatea fără teama de a fi judecați”, explică Mathilde Duflos.
Bunicii distractivi
Ea afirmă că bunicii care caută distracție sunt ceipe care ne așteptăm cel mai mult să-i avem în copilăria timpurie. Pentru acești bunici, sarcina lor este să-și învețe nepotul cum să se bucure de viață.
Aceștia sunt bunicii care vor juca jocuri interminabile de-a v-ați ascunselea cu nepoții lor. Își vor duce nepoții la muzee și parcuri de distracții.
Madonna Harrington Meyer, sociolog la Universitatea Syracuse și autoare a cărții „Bunici de serviciu”, povestește că a intervievat o persoană care s-a auto-descris ca fiind „bunică distractivă”.
„Ea a spus: «Nu ofer servicii de îngrijire de zi dar dacă este ziua lor de naștere sau dacă urmează să absolve, intervin… pentru cea mai bună perioadă a vieții lor. Apoi îi aduc acasă, îi las acolo și plec cu mașina»”, își amintește Harrington Meyer.
Bunicii distanți
Un sondaj din 2022, realizat pe 2.000 de americani, a constatat că mai mult de jumătate dintre nepoți nu pot numi toate cele patru nume ale bunicilor lor. Acest lucru ar putea fi cauzat de faptul că bunicul nu este o prezență permanentă în viața nepotului lor.
Bunicii distanți, pe care i-a întâlnit Duflos, sunt cei care nu vor să fie definiți de relațiile lor de familie.
„Uneori, bunicii sunt literalmente distanți. Locuiesc departe, foarte departe, așa că pur și simplu nu există prea mult contact”, spune Harrington Meyer. „Și unii bunici pur și simplu nu vor să se ocupe de îngrijirea nepotului.”
Uneori, bunicii sunt mai puțin implicați deoarece este și dorința părintelui. Harrington Meyer afirmă că unii bunici pe care i-a intervievat au dorit să ofere mai multă îngrijire și să-și vadă nepoții mai des decât le-a fost permis de copiii lor adulți.
Bunicii îngrijitori
Circa 5% dintre bunicii din gospodăriile multigeneraționale sunt principalii îngrijitori ai unui nepot care locuiește cu ei, potrivit unui sondaj AARP din 2019.
Acest stil de creștere intensivă a bunicilor nu este de obicei o alegere, ci o necesitate. Duflos spune că se întâmplă adesea atunci când părinții trec printr-un divorț sau un nepot sau un părinte are o dizabilitate.
„Când generația de mijloc este în dificultate, bunicii tind să intervină pentru a-și reinvesti propriul rol de bunici, nu doar pentru a-și ajuta mai bine nepotul, ci mai ales pentru a-și sprijini propriul copil”, a spus Duflos.
Uneori, dacă bunicii sunt rugați de proprii copii să aibă grijă de un nepot tot timpul, acest lucru poate duce la conflicte. În cercetarea sa, Harrington Meyer afirmă că cea mai mare tensiune pe care a observat-o în familii a fost atunci când copiii adulți așteptau prea mult de la bunici.
„Se simțeau îndreptățiți la prea mult. Sunau mereu, cereau mereu mai mult, și nu erau recunoscători pentru ceea ce primeau”, explică cercdeătoarea „Acest comportament era greu de suportat de către bunici.”
Bunicii istorici de familie
Pe măsură ce nepoții cresc, unii bunici sunt mai predispuși să ofere înțelepciune și context cultural despre rădăcinile nepotului.
Poate fi o situație câștigătoare pentru bunici. Pe măsură ce îmbătrânesc, căutarea distracției poate fi consumatoare de energie, precizează Duflos, așa că acești bunici își pot face principala datorie din a fi membrii înțelepți ai familiei, mai ales atunci când consideră că nepotul este suficient de mare pentru a înțelege ce vor să spună.
„Uneori există secrete de familie, traume familiale care nu au putut fi împărtășite la începuturile vieții, dar care pot fi împărtășite în timpul adolescenței și al maturității”, spune Duflos.
Bunicii indulgenți
Ea spune că unii bunici cred că un anumit nivel de indulgență „este secretul pentru a avea relații bune bunici-nepoți”.
Asta poate însemna să te abții atunci când nepotul tău face o alegere de carieră cu care nu ești de acord sau să rămâi neutru atunci când se împrietenește cu cineva cu care ai prefera să nu o facă.
Dar, în unele cazuri, a fi prea indulgent cu nepoții poate însemna să mergi împotriva dorințelor părinților, ceea ce poate duce la certuri cu copiii adulți.
Harrington Meyer dă exemplul bunicilor care i-au lăsat pe nepoți să mănânce zahăr sau să se uite la televizor câteva ore după școală, chiar dacă părinții interziceau aceste comportamente.
„Am văzut multă tensiune atunci când bunicii încălcau regulile, iar părinții erau supărați din cauza asta”, afirmă Harrington Meyer.
Care stil de bunici este cel mai bun?
Cel mai bun stil ar putea fi cel care creează cea mai mare armonie cu copiii lor adulți.
Desigur, toate aceste stiluri apar pe un spectru, și poți fi atât în căutarea distracției, cât și mai strict, în funcție de ocazie sau de… nepot.
Nu trebuie să fii ceva ce nu ești, dar dacă există un stil la care să aspire, spune Duflos, acesta ar putea fi stilul de companie. În cercetarea sa, Duflos spune că aceștia au fost bunicii cei mai fericiți de aranjamentul lor deoarece se simțeau apropiați emoțional de nepoții lor.
„Este ceva ce prețuiesc foarte mult, posibilitatea de a dezvolta această relație puternică și pozitivă cu copilul copiilului lor”, consideră Duflos. „Este ceva neprețuit pentru ei.”
Este un stil pe care îl poți imita, chiar dacă ești în mod natural mai reticent. Dacă ești bunic/bunică, „a-ți asculta nepotul/nepoata este ceva ce toată lumea poate încerca să facă”. Ea a menționat că împărtășirea înțelepciunii familiale poate fi, de asemenea, o modalitate prin care bunicii mai formali se pot conecta în mod semnificativ cu nepoții.
Indiferent de stilul de bunic/bunică pe care îl ai sau și l-ai impus, asigură-te că ești pe aceeași lungime de undă cu copiii tăi adulți.
„Aproape că nu contează ce fel de bunic/bunică sunteți, atâta timp cât dumneavoastră și părinții nepoților sunteți de acord. Secretul este ca părinții și bunicii să fie de acord asupra rolurilor și regulilor”, a spus Harrington Meyer. Odată ce se întâmplă acest lucru, „atunci ar putea exista o relație cu adevărat armonioasă”.
