Electoratul român nu își alege liderii în funcție de ideologia politică, ci mai degrabă în funcție de poziționările pe teme de actualitate care le pot afecta traiul. Ideologia ar trebui să conteze însă pentru partidele politice, însă nici acest lucru nu se întâmplă. Rezultat este un electorat derutat, vulnerabil în fața extremelor.
Ideologiile sunt respinse atât de electorat, cât și de partide FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Anul trecut, înainte de de alegerile europene din iunie, s-a popularizat la nivel european o aplicație care indica partidele către care electoratul ar trebui să își îndrepte susținerea în urma unui scurt test cu întrebări.
În România aceasta a fost chiar promovată de unii candidați, iar datele unui sondaj INSCOP de la mijlocul anului electoral 2024 indicau că doar 34,5% se indentifică a fi de stânga sau de dreapta. Mai exact, 13,4% indicau că sunt mai degrabă de stânga, 19,1% indicau că sunt mai degrabă de dreapta, în timp ce 15% precizau că nu știu ce înseamnă stânga sau dreapta. 3,4% dintre cei chestionați refuzau să răspundă, iar 49,2% spuneau că nu se identifică nici cu stânga, nici cu politica de dreapta, ceea ce denotă o lipsă a ideologiei politice pentru cel puțin jumătate din electorat.
„Cred că mai degrabă românii au simpatii politice, dar care n-au legătură cu ideologia. Sunt oameni care se încadrează sau se auto includ în categoria celor de dreapta și susțin PSD sau foarte mulți din cei care se consideră de dreapta susțin USR, chiar dacă USR nu prea a avut politici de dreapta în ultimii ani”, explică sociologul Ionaș Vladimir pentru „Adevărul”. Este vorba despre „simpatii față de oameni, de partide sau de idei pe care aceștia le prezintă”, potrivit sociologului.
Ce împarte electoratul român
Fiecare categorie de electorat are cu totul alte așteptări de la politicieni, iar în lipsa unei ideologii, „simpatia” politică se reduce la două teme mari în prezent: situația economică, teama față de o criza economică și războiul din Ucraina.
„Nu fac diferența foarte ușor între extremă-dreapta și dreapta sau extrema-stângă și stânga. Între extremist și nationalist” – Vladimir Ionaș, sociolog
„E un dezavantaj pentru că ține de capacitatea cetățenilor de a avea un nivel ridicat de educație politică, de cultură politică, de cultură civică. Nu au o limită până unde ar merge, susținând un partid sau altul, în funcție de temele pe care aceștia le propun. Adică nu fac diferența foarte ușor între extremă-dreapta și dreapta sau extrema-stângă și stânga. Între extremist și naționalist și așa mai departe”, mai punctează sociologul Vlaadimir Ionaș.
Și pentru partide este un dezavantaj, pentru că electoratul devine foarte mobil. Singurul avantaj stă în faptul că plasează formațiunile extremiste, aflate într-o continua ascensiune în Europa, pe o poziție foarte incertă: „Dacă am avea valori ideologice și s-ar lipi ideologic de un partid, să spunem, extremist, radical, cu mesaje radicale, ar fi aproape imposibil să-i mai întorci. Acum țin doar de moment și de teme care suscită interesul. Poți avea și în rândul celorlaltor partide mesaje care să se alinieze cu așteptările acestora”.
Ideologia politică în partide
Într-o discuție recentă pe Reddit, internauții subliniază lipsurile chiar și în partidele consacrate. „Ce anume e de stânga în PSD-ul actual? L-aș fi pus în același cadran cu PNL-ul până au început să profite de criza actuală de încredere și au mai aruncat două-trei declarații despre impozit progresiv,”. Un altul scrie că „toți din partide sunt destul de conservatori. Nu prea avem o politică liberalistă”. „România e o tara prea săracă și coruptă ca să aibă compas politic”, concluzionează un alt internaut.
„Lumea cam fuge de politică. Implicit fuge și de ideologii” – George Jiglău, politolog
Lipsa unei poziționări clare și în partide pleacă, de fapt, tot de la electorat. Fuga de ideologiile politice pornește și de la variantele lor extreme, care au avut un impact negativ mare în trecut. Politologul George Jiglău punctează că este mai degrabă vorba despe un trend în a respinge ideologiile, la pachet cu partidele și politica în general:
„Lumea cam fuge de politică. Și atunci, implicit, lumea cam fuge și de ideologii. Este aici un transfer de neîncredere, de lipsă de simpatie, care pleacă de la politicieni, care apoi politicienii, așa ca niște interfețe, transferă la instituțiile unde sunt aleși sau pe care le reprezintă, la nivel de partide, de unde vin politicienii respectivi și apoi și la ideologiile cu care ne-am obișnuit. Partidele s-au cam prins și încearcă să se disocieze de ceea ce înseamnă ideologie. (…)
S-a căpătat cumva așa o tentă negativă a ceea ce înseamnă ideologie. Deci, în tot peisajul ăsta, partidele, ca să încerce cumva să se disocieze de imaginea asta negativă pe care și-au făcut-o, încercă să fugă de a fi asociate cu anumite ideologii. (…) Doar că nu au cum să facă asta. Adică, oricât ne-ar spune orice partid care apare – noi nu avem treaba nici cu stânga, nici cu dreapta, nici cu ideologia aia, nici cu cealaltă, noi suntem cu poporul – este imposibil să nu poată fi încadrat. (…) Indiferent că suntem într-o campanie electorală sau între alegeri, întotdeauna vor fi politizate niște elemente care țin de economia țării, respectiv niște elemente care țin de zona de valori, de societate și, inevitabil, un partid serios, vizibil se va poziționa pe acele subiecte”.
