Cu câțiva ani în urmă, întreaga lume a promis solidaritate și protecție, afirmând ferm că suveranitatea acestei națiuni va fi respectată și apărată. Însă, promisiunile s-au dovedit a fi deșarte, iar realitatea a pus în lumină o lecție dureroasă: marile puteri nu sunt preocupate de binele celor mici, ci doar de propriile interese strategice și economice.
În 1994, Ucraina a fost asigurată de marile puteri că, dacă va renunța la arsenalul nuclear, îi va fi garantată integritatea și independența. A fost o promisiune de solidaritate și protecție, care, în momentul în care a trebuit să-și apere suveranitatea, s-a risipit în abstract. Ucraina a rămas singură în fața agresiunii directe și toate asigurările de garantare au fost doar vorbe în vânt.
Din păcate, această iluzie ne-a învățat că promisiunile internaționale, fără o poziție de putere și voință de a le aplica, sunt simple vorbe de complezență. Pentru România, această experiență ar trebui să fie o lecție dureroasă despre importanța de a avea lideri responsabili, care nu se bazează doar pe promisiuni sau pe alianțe, ci pe propria capacitate de apărare și pe o politică externă fermă.
Unul dintre cele mai insidioase mituri ale politicii internaționale este acela că renunțarea la armament, în special cel nuclear, aduce garantat pacea și stabilitatea. În cazul Ucrainei, această promisiune a devenit un simplu slogan electoral, în timp ce realitatea a dovedit contrariul. Garanțiile au fost doar vorbe, iar națiunea a fost lăsată singură în fața adevărului dur: puterea adevărată nu se negociază, ci se impune.
Dacă în prezent, pentru România, promisiunile făcute de marile puteri nu ar fi doar vorbe goale, dacă liderii noștri ar pune accentul pe responsabilitate, pe pregătire și pe apărarea intereselor naționale, situația țării noastre s-ar schimba radical. În loc să fim pasivi și să sperăm că promisiunile vor fi respectate, am putea acționa proactiv, elaborând planuri solide de securitate și modernizând armata.
Un lider care înțelege valoarea unei promisiuni adevărate și responsabilitatea de a o respecta nu va face alianțe doar pentru imagine, ci pentru stabilitatea și siguranța nației. În acest scenariu ideal, România ar investi în tehnologie, ar întări structurile de apărare și ar negocia din poziție de forță, nu din frică sau slăbiciune, abordare care ar atrage respectul partenerilor externi și ar consolida statutul nostru în cadrul NATO și UE. În loc să fim victime ale jocurilor geopolitice, am putea deveni un model de responsabilitate și maturitate politică, astfel încât promisiunile făcute să fie sprijinite de fapte concrete, de voință și de acțiune.
De ce nu ne propunem ca liderii noștri să fie oameni care înțeleg că respectul și încrederea internațională se câștigă prin fapte, nu prin vorbe? Aceasta este lecția fundamentală pe care trebuie să o învățăm din trădarea promisiunilor făcute Ucrainei.
Citește pe Antena3.ro
Două turiste au plecat fără să plătească dintr-o pizzerie din Italia. Patroana le-a dat de urmă și s-a dus cu nota peste ele la cazare
Imaginează-ți o Românie condusă de oameni care înțeleg profund valoarea suveranității și responsabilitatea de a o apăra cu orice preț. Liderii aceștia nu se vor baza pe promisiuni fragile, ci vor construi strategii de apărare și alianțe solide, lucrând pentru modernizarea apărării, pentru creșterea resurselor și pentru consolidarea poziției naționale în societatea internațională. Această Românie a liderilor înțelepți, diplomați, deschiși pentru dialog, proactivi și fermi va ști să negocieze cu maturitate, căci în fața provocărilor, nu se vor retrage sau vor negocia la preț de nimic, ci vor apăra cu demnitate și curaj valorile, teritoriul și suveranitatea țării.
Să ne imaginăm o astfel de țară: un stat modern, respectat și sigur, un partener de încredere în familia europeană și NATO. Dar această viziune nu este doar un vis, ci poate fi realitate dacă învățăm adevărata lecție, aceea că promisiunile trebuie respectate și apărate cu hotărâre, nu doar rostite.
Astăzi, de ziua națională a Ucrainei, reflectăm asupra unei realități dureroase: promisiunile făcute la momentul în care se renunță la arsenalul nuclear sau la garanțiile de securitate sunt, în multe cazuri, doar vorbe goale. Aceasta este o lecție dureroasă pentru toți cei care cred că securitatea poate fi asigurată prin declarații sau alianțe formale și fără responsabilitate.
România trebuie să învețe din această experiență, să înțeleagă că puterea și siguranța trebuie să vină din noi înșine, din pregătire, curaj și responsabilitate. Pentru ca promisiunile internaționale să devină norme respectate, trebuie să avem lideri care înțeleg că țara nu se află în mâinile norilor de vorbe, ci în mâinile oamenilor integri și de încredere.
Este momentul să ne amintim că responsabilitatea pentru soarta națiunii este în mâinile noastre și că, dacă vom învăța să respectăm și să ne respectăm promisiunile, vom fi cu adevărat o națiune demnă, puternică și respectată, căci o națiune care își uită promisiunile, uită de ea însăși. Aceste cuvinte profunde reflectă esența identității și integrității națiunii, fiind un avertisment clar asupra valorii și responsabilității pe care le implică un angajament. Promisiunile și angajamentele pe care o țară le face în fața propriului popor și a comunității internaționale nu sunt simple cuvinte sau formalități, ci semne sacre ale încrederii, responsabilității și respectului față de valorile fundamentale. A uita de promisiune înseamnă, de fapt, a uita de propria identitate, de ceea ce înseamnă să fii o națiune respectată și demnă, căci în momentul în care un stat își abandonează angajamentele, renunță la principiile sale de bază și se auto-trădează, riscând să piardă încrederea partenerilor, să slăbească structurile interne și să-și compromită suveranitatea. O națiune care își neglijează promisiunile se abandonează fundamentul moral și spiritual, iar în final, se privează pe sine de dreptul de a fi considerată un stat de încredere, respectabil și matur. În absența credinței și responsabilității, devine vulnerabilă, ușor de manipulat și de dezbinat, pierzând conexiunea cu valorile care stau la temelia identității sale naționale. Un alt înțeles al acestor cuvinte este acela că, în orice societate, angajamentul de a respecta promisiunile este semnul maturității și al respectului față de propria istorie și față de viitorul generațiilor următoare. A uita de promisiuni este, în esență, a uita de sine și de responsabilitatea de a construi un viitor onest, solid și demn. O națiune adevărată își menține credința în cuvântul dat, pentru că doar astfel poate să-și păstreze demnitatea, integritatea și respectul pe care le merită din partea lumii și a propriilor cetățeni.
