După judecători și procurori, după primari și polițiști, a venit și rîndul profesorilor, la care s-au adăugat destul de discret elevii și studenții. În loc să mai pună ceva mărunțiș, guvernul a pigulit oareșcît din banii repartizați pentru învățămînt, iar profesorii au ieșit furioși pe străzi, în Capitală și prin marile orașe ale țării.
Ei solicită anularea măsurilor din primul „pachet” și debarcarea nesuferitului și închipuitului intelectual progresist Daniel David, cerîndu-i cu insistență să spele putina de la Educație.
Luni dimineața, președintele Nicușor Dan a turnat trei duble de telenovelă, parfumate cu cîteva picături de sirop peste nervii stîrniți de proteste. A renunțat la morga și la condițiile de primă funcție în stat și s-a împachetat ca un nevinovat și duios tătic cu pruncul în brațe, însoțit de partenera-regizoare de apariții familiale. S-a văzut că este vorba de o scenă lucrată cu atenție de acasă, pe mintea consoartei cu venit și proprietăți separate.
Cu fetița în brațe nu putea veni că-i prea mare, dar cu băiatul mai sprinten uite că a ținut, chit că în Austria și prin alte excursii s-a ținut de mînă și s-a jucat fără secvențe pentru televiziuni. Toată ziulica, televiziunile ne-au tocat cu tăticul Nicușor, dezbrăcat de costumul de președinte care își duce copiii la școală.
Cu un aer de Mutulică rîzăreț și ciufulit, Nicușor Dan joacă scenete, amînă decizii tranșante, o scaldă, improvizează și trece finuț pe lîngă un alt moment dificil și pe lîngă o problemă importantă a României. Și, ca de obicei, a făcut-o cu aerul de „Să vedem ce iese!”.
Așa este el. Joacă rolul unui părinte aerian, care nu pricepe nimic din problemele României și, cu atît mai mult, ale școlii românești. El este un sincer și devotat tătic. Se pricepe să-și lase copiii la grădiniță și la școală și cu asta basta.
Eu unul chiar sunt convins că față de canalizări și magistrale termice, de care mai are cît de cît habar după stagiul la Primăria Capitalei, de învățămîntul românesc Nicușor Dan este în întregime străin. Nu pricepe o boabă nici din pretențiile și nici din slăbiciunile profesorilor și nu realizează tensiunile din domeniu. După mintea lui, i-ar împăca pe toți! Și pe profesori, și pe judecători, și pe primari. Și pe americani!
Cum să medieze el între profesori și guvern, adică între părți care nu-l înghit, pe seama unui dosar pe care nu-l pricepe? Din ce în ce mai des, el o scaldă și așteaptă ca scandalul să se spargă în capul lui Ilie Bolojan și a acestui pafarist cu ifose, făcut de băieții de la Cluj psiho-academician pe seama unei cărți din care nu înțelege nimeni nimic, chiar dacă ea se numește pompos „Psihologia poporului român”.
Cum să mai negocieze cu sindicatele profesorilor un ministru care a zis:
-„Am auzit solicitările lor şi este complet nerealist să te aştepţi că, în această perioadă, se vor întâmpla modificări în legea fiscal-bugetară sau că premierul îşi va da demisia sau că guvernul va cădea, pentru că România trebuie să treacă încă prin două hopuri mari, evaluarea Moody’s din septembrie şi evaluarea Comisiei Europene din octombrie şi este nevoie de stabilitate”.
La protestul profesorilor și al elevilor, Ilie Bolojan a tăcut, iar Nicușor Dan a trecut zîmbitor pe lîngă. Și cu copilul în brațe, ca un tătic model.
Părerea mea că Ilie Bolojan, deși știa că va conduce un guvern cu buget precar, a cedat la Externe și la Apărare și s-a ambiționat ca la Educație să meargă pe mîna unui ministru care enervează lumea cu găselnițele lui de import, un închipuit total necomunicativ și care a mai făcut praf și credibilitatea Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, singura care mai apărea prin clasamentele internaționale al școlilor de dai Doamne.
N-au decît s-o descurce! Și el, și tăticu de Nicușor! Că doar nu l-o lăsa din brațe taman pe Ilie Bolojan!
