Într-un moment de vulnerabilitate instituțională rar întâlnit sub a Cincea Republică, Franța asistă la prăbușirea succesivă a două guverne într-un interval de mai puțin de un an. Premierul François Bayrou nu a reușit să obțină luni seară votul de încredere al Adunării Naționale și urmează să-și prezinte demisia în această dimineață, lăsând Palatul Élysée în fața unei alegeri dificile: fie numirea unui nou prim-ministru în condiții de instabilitate parlamentară cronică, fie o nouă dizolvare a legislativului, la doar un an de la ultimele alegeri anticipate.
Președintele Emmanuel Macron și premierul demis, François Bayrou/FOTO:X
Bayrou, în vârstă de 74 de ani, ajuns la Matignon în decembrie 2024, după o dispută îndelungată cu președintele Macron, devine astfel primul șef de guvern din istoria celei de-a Cincea Republici care cade în urma unui vot de încredere negativ. A fost, de altfel, un epilog previzibil: opoziția – de la extrema dreaptă la stânga radicală – anunțase de săptămâni bune intenția de a respinge echipa guvernamentală.
Într-un discurs apăsat, cu accente dramatice, Bayrou a vorbit despre „pronosticul vital” al Franței, evocând pericolul unui colaps economic generat de supraîndatorare și stagnare structurală. „O hemoragie tăcută, invizibilă și insuportabilă”, a spus el, avertizând parlamentarii că realitatea economică nu poate fi anulată printr-un simplu vot politic.
Macron, constrâns de realitatea politică
Franța se află acum în fața a două scenarii principale: numirea rapidă a unui nou prim-ministru sau organizarea unor noi alegeri legislative. Deși Constituția îi oferă președintelui prerogativa dizolvării Adunării Naționale, opțiunea este momentan respinsă de Emmanuel Macron, cel puțin oficial. Extrem dreapta, condusă de Marine Le Pen, cere insistent revenirea la urne, convinsă că ar putea transforma scorul de 33% în primul tur într-o majoritate confortabilă.
Dar o nouă dizolvare – după cea din iunie 2024 – ar risca să agraveze criza politică, în loc să o rezolve. Rezultatul precedent a împărțit legislativul în trei blocuri ireconciliabile: stânga unită, centru-dreapta macronist și extrema dreaptă, niciunul dintre ele reușind să obțină o majoritate clară.
Cine va prelua șefia guvernului?
Potrivit presei franceze, președintele ar urma să desemneze „în următoarele zile” un nou prim-ministru. Numele vehiculate sunt, în mare parte, figuri cunoscute ale establishmentului: ministrul Apărării Sébastien Lecornu, ministrul Justiției Gérald Darmanin, ministrul Economiei Éric Lombard, dar și outsideri ca Xavier Bertrand, președintele regiunii Hauts-de-France, sau fostul ministru de Externe Jean-Yves Le Drian.
Socialiștii, care revendică poziția de lideri ai opoziției parlamentare, au transmis clar că nu vor susține decât un guvern de stânga, fără participarea macroniștilor. „Suntem pregătiți. Să vină să ne caute”, a spus luni Boris Vallaud, liderul grupului socialist din Adunare.
Problema, așa cum o sintetizează un analist de la Institutul Ipsos, este că „fiecare partid are propriile linii roșii, ceea ce face imposibilă formarea unei coaliții funcționale”. Cu alte cuvinte, nu există în acest moment o formulă majoritară de guvernare care să poată rezista în timp.
Un buget blocat, o țară în așteptare
În plan instituțional, căderea guvernului Bayrou ridică o problemă majoră: adoptarea bugetului pentru 2026. Fără un nou executiv, procesul legislativ este suspendat, iar în cel mai rău caz, Franța riscă intrarea într-un shutdown bugetar – o situație fără precedent în istoria recentă a republicii, similară cu blocajele frecvente din SUA.
În cazul în care nu va exista un guvern stabil până la sfârșitul anului, Constituția permite prelungirea bugetului anterior printr-o lege specială. Dar dacă nici această lege nu va trece, se poate ajunge la blocaj total. Teoretic, Emmanuel Macron ar putea activa articolul 16 din Constituție, care îi conferă puteri excepționale. Practic, însă, această măsură ar fi o suspendare de facto a vieții democratice.
O toamnă fierbinte
Între timp, străzile se pregătesc de protest. Mișcarea „Bloquons tout”, apărută spontan pe rețelele sociale în timpul verii, cheamă la o paralizare generală a activității miercuri, fiind susținută de sindicate și stânga radicală. O grevă generală este deja programată pentru 18 septembrie.
Iar vineri, agenția de rating Fitch urmează să decidă dacă va retrograda datoria publică a Franței – o decizie care ar putea costa Parisul miliarde în dobânzi și ar complica și mai mult sarcina viitorului guvern, oricare va fi acela.
Căderea guvernului Bayrou nu este doar o criză politică obișnuită. Este expresia unei fracturi mai adânci, între o conducere prezidențială tot mai izolată și un sistem parlamentar care nu mai oferă soluții de guvernare stabile. Iar în fundal, o societate franceză obosită, polarizată și gata, din nou, să iasă în stradă.
