Nimeni nu spune că nu sunt hibe mari în sistemul de educație. Sunt printre noi și oameni slab pregătiți, sunt și oameni fără chef, fără vocație, sunt defecte destule, nu le neagă nimeni. Dar, după 20 de ani de muncă numai la privat, după ce am intrat în învățământ acum 5 ani, vă spun că prin cele patru școli prin care am fost am găsit mult mai mulți oameni dedicați și calificați decât m-aș fi așteptat. Aș zice că proporția e cam aia de la privat. Una sunt defectele asumate și discutate, altele sunt prostiile vehiculate zilele astea.
Nimeni nu spune că nu se fac meditații, uneori fără să fie nevoie de ele. Am văzut destui copii care au luat note mari și fără meditații extra, am văzut și copii foarte buni care au făcut meditații de pomană, ei oricum fiind foarte pregătiți de la școală – o fac mai mult pentru părinți. Se pare că, până nu plătim ceva, nu putem aprecia. În destule locuri din țară școala publică e foarte bună. Am văzut și copii cu nevoie de meditație, am văzut însă ceva ce se spune mai puțin.
Este vorba despre o ipocrizie a sistemului universitar care, în unele sectoare, mai ales la facultăți prestigioase, adaugă cerințe în plus față de materia de liceu. Industria de meditații e generată de sus în jos, dinspre facultăți prestigioase înspre licee. Cum intri la Arhitectură, la Drept (la buget) și la alte facultăți multdorite dacă nu faci meditații, uneori cu profesori de la facultatea respectivă?
Recomandări
Polonia a doborât zeci de drone rusești care au pătruns în spaţiul său aerian / Varșovia a invocat articolul 4 din Tratatul NATO/ Trump refuză întrebările
De ce nu se dau subiecte fix din programa școlară generală? Pentru că nu e rentabil. (Da, pe lângă meditații mai avem și auxiliare specifice fiecărui centru universitar.)
Apoi, poate nu știți, dar e o întreagă industrie a „meritocrației”, teste de „antrenament” la medicină sau cine știe pe unde, teste care se dau în timpul liceului! O universitate mare adună pe fiecare „idee” din asta zeci de mii de euro, copiii plătind taxe ca să fie testați. Sigur, există și multe alte instituții unde se intră cu nota de la Bac sau cu teste normale, dar vedetele învățământului superior fac bani și ele din această industrie. Asta trebuie înțeles.
Dacă nu mai vrem meditație, coordonarea preuniversitar-universitar trebuie făcută onest, nu într-o goană nebunească pentru bani. Cred că profesorii de liceu iau mult mai puțini bani decât învățământul superior care, în bună parte, după toate datele europene, este un țel greu de atins pentru elevii din România. Marile centre universitare sunt oricum greu de atins (chirii scumpe, taxe, dacă nu prinzi bugetul etc.), dar ele mai au și costuri ascunse pe care elevii le plătesc de pe la 16-17 ani.
Chiar și așa, o altă prostie periculoasă se vehiculează intens: mai bine școli private decât meditații! Pe bune? Voi sunteți siguri că, între câteva mii de lei pe an și zeci de mii de euro pe an, o alegeți pe a doua? Meditațiile au fost felul în care au supraviețuit oameni buni în sistem în ani de subfinanțare. Și eu sunt împotriva meditațiilor, dar asta nu înseamnă că nu le înțeleg rostul. Mult mai ușor ar fi să adăugăm bonusuri serioase pentru muncă suplimentară la școală.
Recomandări
Primele drone ale Rusiei doborâte de NATO în spațiul aerian al unei țări membre
Altă prostie pe care o tot aud este că „sunt slabe rezultatele, de ce mai plătim profesorii”? Să se evalueze și mai exact profesorii, cum se poate să nu știe elevii să citească și să scrie în liceu!? Ușor de zis de pe marginea șanțului Facebook/TikTok. Dar eu, vă spun, am predat trei ani la gimnaziu într-o școală rurală și am avut elevi care nu învățat să citească binișor până într-a VIII-a. Am avut și rezultate bune, zic eu, dar cu unii elevi simt că am eșuat. Sunt cel mai mândru că vreo trei copii au reușit să citească puțin mai bine și să scrie o idee mai bine în trei ani. Pentru cineva care nu i-a văzut de la bun început, ar fi simplu: ăsta nu știe să citească bine la 15 ani, tăiați-i salariul lui Rogozanu; sau ăsta n-a luat peste 5 la evaluare, mai tăiați-i! Întrebarea mea e dacă știți ce s-ar fi ales de acești copii dacă nu treceau deloc pe la școală? Ar fi fost dezastru social ambulant.
Obsesia cu evaluările, cu rezultatele de la Bac e prostească. Examenele sunt puncte de reper, dar n-ar trebui să fie psihoze. Meritocrația de carton ucide România. Haideți să fim serioși, măcar o dată! Mai ales copiii din familii cu resurse iau la licee bune; există excepții, dar doar ca să confirme regula. Ai bani, ai școală. Nu mulți bani, unii cât să-ți poți permite un colț de casă să înveți – nu mai zic de mâncare, căldură. În România, pentru un confort de acest tip îți trebuie venituri de minimum 5.000 de lei pe cap de membru de familie.
Recomandări
Marius Dragu, păgubit în dosarul Nordis: „Autoritățile tergiversează dosarul, atât pe latura penală, cât și pe cea civilă. Vom trimite petiții la Președinție și 11 ambasade și vom face greva foamei la DIICOT”
Disperații cu meritocrația se tot mint că totul ține de calitățile extraordinare genetice, că inteligența trece ca acidul prin orice obstacol. Asta pentru că n-au văzut ca mine copii excepționali cărora le sunt retezate aripile de familii, de comunitate, de sărăcie, de distanța de oraș etc. Un copil e atacat uneori din toate părțile, școala îi e ultimul refugiu, însă rămâne doar refugiu, nu mai poate fi și rampă de lansare.
Dacă te iei după unii pe care mi-e silă să-i și citez, tot ce nu produce elevi „de top” trebuie închis. Tendința e să transformăm în „gunoi” pe oricine nu respectă standarde și evaluări. O prostie imensă. Un copil fără Bac e la fel de prețios ca unul cu Bac, numai să gândești strategii pentru toți. Or, obsesia clasei noastre de mijloc este să producă „excluși” și apoi să fugă disperată de ei.
Clasele superioare oricum își dau odraslele în privat. Avem și politicieni care se umflă mândru cu facultăți de top „de afară”, dar trebuie să înțelegem că 90% din cei care fac astfel de facultăți au bani de acasă. Problema mea e alta, că au dat și banii, au și rămas cu idei primitive, expirate de ceva timp. Poți trece pe la Stanford sau Sorbona, dar te poți întoarce și la fel de bou/vacă cum ai plecat. Avem exemple cu duiumul și în spațiul nostru public.
Singurul lucru pe care trebuie să-l reținem e că suntem o societate care va fi puternică doar cu școală publică puternică. Dacă doar vom face câteva școli private și câteva publice „de elite” și ne vom mândri cu olimpiade o dată pe an, atunci eșecul e complet asigurat. Scopul trebuie să fie minimum 16-18 ani de școală serioasă pentru toată lumea, indiferent de profil.
De ce nu au profesorii și alți bugetari salarii de mizerie? Am auzit și această întrebare prostească, de la oameni care au muncit doar în privat. Pentru că au sindicate încă, proaste, corupte cum or fi ele, dar au! Am lucrat și lucrez în privat. Și vă spun că n-am întâlnit patron care să mărească salariul că așa i-a venit lui. Doar organizarea aduce salarii mai bune. Profesorii stau binișor, în medie, după greva de acum 2 ani. Dar în orașele mari, abia se descurcă; au salarii bune pentru zone care nu sunt în urbanul mare. Până nu vom avea organizarea salariaților serioasă în mediul privat, salariile vor fi mai mici. Până nu vor exista calificări mai multe în zonele de producție complexă, adică educație intensivă în zona teoretică-tehnologică, nu vom avea salarii mai mari. Da, tot educație adică, și gândire strategică de la politicieni care chiar citesc, se informează, nu doar își cumpără diplome sclipicioase.
Foto: Vlad Chirea
Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media – filtrate rapid de un consumator compulsiv – Costi Rogozanu.
ABONEAZĂ-TE
Urmărește cel mai nou VIDEO
