Ștefan Baiaram (25 de ani) este, actualmente, unul dintre cei mai importanți jucători din lotul condus de către Mirel Rădoi. Tânărul a făcut spectacol, până în prezent, în noua stagiune de Superliga, iar evoluțiile sale i-au adus, în premieră, convocarea la echipa națională de fotbal a României.
Ștefan Biaram, în vizită la fosta sa școală gimnazială Foto/Facebook
Cu o poveste de viață impresionantă și o stea în frunte, Baiaram a reușit să ajungă din curtea școlii, acolo unde bătea mingea de dimineața până seara, direct pe prima scenă a fotbalului românesc. Tânărul atacant nu a uitat de unde a plecat și a revenit în locul care „l-a făcut om”.
De curând, Ștefan Baiaram le-a făcut o vizită profesorilor și elevilor din cadrul Școlii Gimnaziale „Mihai Viteazul” din Craiova, acolo unde și-a petrecut copilăria. Jucătorul s-a revăzut cu profesorii care, de odinioară, i-au oferit sprijin și încredere, pe când acesta era doar un copil cu vise mari și resurse puține.
„Nu îi lipsește respectul față de profesorii care l-au ajutat să devină om!”
Jucătorul Universității Craiova a pășit pe holurile școlii plin de emoții și a depănat amintiri cu cei care l-au susținut în visul său, oricât de imposibil ar fi părut acesta. La finalul vizitei, tânărul fotbalist a făcut fotografii cu elevii, chiar în fața școlii.
„Nu-mi place fotbalul. Nu-l mai urmăresc de prin ’82. Dar se face așa, cateodată, să vad lucruri despre oameni din fotbal pe care vreau să le împărtășesc.
În fotografia de mai jos îi aveți pe cei 7 pititci cu Albă ca Zapada lor, „vegeheați” cu un zâmbet plin de bucurie de „Uriașul” Baiaram. Copilul ăsta, în fiecare an cam în aceeași perioadă, fără însoțitori, fără presă, fără măcar un prieten care să „imortalizeze” vizita, ajunge la #ScoalaMihaiViteazul, cea care l-a ajutat să devină OM, că altfel nu văd de ce ar reveni mereu.
Azi, ca de obicei, singur, discret, statea la dispozitia colegilor de toate vârstele pentru a le răspunde și pentru a se fotografia cu ei. Și zâmbetul nu i-a parasit nicio clipă fața. Și încă ceva important mai văd la el: respectul față de profesorii acestei școli, că i-a avut la clasă sau nu.
10 cu felicitari #StefanBaiaram!”, a transmis un profesor din cadrul instituției de învățământ, pe rețelele de socializare.
„Nu mi-am dorit milă!
„Decarul” oltenilor are o poveste de viață parca desprinsă dintr-un film trist, dar cu un final legendar. Tânărul în vârstă de 22 de ani a fost adoptat la vârsta de șase luni, din cadrul unui orfelinat din Craiova. Visul de a deveni fotbalist s-a conturat la vârsta de cinci ani jumătate, atunci când a bătut pentru prima dată mingea în curtea școlii.
„Nu am nicio problemă să spun. M-am născut la Băilești, iar la șase luni jumătate am fost transferat la un orfelinat din Craiova. Acolo am fost adoptat de această familie minunată. Datorită tatălui meu am ajuns ceea ce sunt astăzi. Familia te sprijină cel mai mult. Când eram mic nu discutam despre acest subiect, nu voiam să fiu privit cu milă. Nu am dorit să am anumite beneficii din prisma situației în care mă aflam!”, a admis Baiaram, conform interviului acordat în primul număr al broșurii oficiale Universitatea Craiova, „SUPERLEI”.
„Viața mea a însemnat Craiova Maxima!”
Ștefan Baiaram și-a dorit dintotdeauna să joace pentru echipa orașului său. Tânărul a recunoscut că nu a putut să doarmă nopți întregi în momentul în care a aflat că urma să debuteze oficial pentru „Știința”.
„Am crescut cu Craiova Maxima. Tatăl meu avea CD-uri acasă, DVD-uri și mereu le urmăream. Mi-am dorit din suflet să joc aici, prima dată am fost pe stadion la șase ani. Am fost la un meci, Craiova – Dinamo, am câștigat atunci cu 2-0. Pentru mine era doar un vis să îmbrac tricoul acestei echipe. Când am ajuns să joc nu mi-a venit să cred, nu am dormit câteva zile când am auzit că debutez.
Numărul pe care îl port astăzi, 10, este cu totul special. Am avut acest număr la copii, la juniori și la echipa a doua, peste tot. Am fost ți sunt fan Lionel Messi, a fost visul meu să port acest număr!”, a mai mărturisit atacantul.
