Dar chiar nu conștientizăm importanța anxietății? Psihiatra Karen Horney, autoarea studiului științific „Personalitatea nevrotică a timpului nostru” (Editura Trei, 2025), are cuvântul: „De obicei, își amintește numai că a avut o oarecare anxietate în copilărie, că a avut unul sau mai multe vise anxioase și că a fost extrem de îngrijorată într-o situație din afara rutinei zilnice, de exemplu, înainte de o conversație importantă cu o persoană influentă sau înainte de examene. Informațiile pe care le obținem de la persoanele nevrotice pe acest subiect sunt departe de a fi uniforme. Unii nevrotici sunt deplin conștienți că sunt bântuiți de anxietate. Manifestările acesteia variază enorm.”
Varietăți
Amănunțit: „Poate apărea ca anxietate difuză, sub formă de atacuri de anxietate; poate fi legată de situații sau activități specifice, cum ar fi înălțimile, străzile, prestațiile publice; poate avea un conținut bine definit, cum ar fi teama de a înnebuni, de a se îmbolnăvi de cancer, de a înghiți ace. Alții își dau seama că suferă de anxietate din când în când, cu sau fără a cunoaște situațiile care o provoacă, și nu îi dau nicio importanță. Într-un al treilea grup există persoane nevrotice care sunt conștiente numai de faptul că suferă de stări depresive, sentimente de inadecvare, perturbări ale vieții sexuale și altele asemenea, dar nu sunt deloc conștiente că suferă sau că au suferit vreodată de anxietate. Dar o investigare mai atentă dovedește de obicei că prima lor descriere este inexactă. Analiza acestor persoane scoate invariabil la suprafață la fel de multă anxietate ca și în cazul primului grup, dacă nu chiar mai multă. Psihanaliza îi face pe acești nevrotici conștienți de anxietatea lor anterioară și ei pot chiar să-și amintească vise de anxietate sau situații în care s-au simțit plini de teamă.”
Conștientizare (și nu prea)
Mai departe: „Pe de altă parte, gradul de anxietate conștientizat de ei nu depășește de obicei nivelul normal. Acest lucru sugerează că putem suferi de anxietate fără să fim conștienți de ea. Formularea aceasta nu evidențiază însă importanța problemei. Ea este parte a unei chestiuni mai cuprinzătoare. Avem sentimente de afecțiune, furie, suspiciune atât de fugitive încât abia trec pragul conștientului, și atât de pasagere încât le uităm. Aceste sentimente pot fi cu adevărat irelevante și trecătoare; însă, la fel de bine, pot avea în spate o mare forță dinamică. Gradul de conștientizare a unui sentiment nu indică nimic despre intensitatea sau importanța acestuia. Referitor la anxietate, acest lucru înseamnă nu numai că putem fi plini de anxietate fără să fim conștienți de ea, ci și că anxietatea poate fi factorul determinant al vieților noastre fără ca noi să realizăm acest lucru.”
Ideal prevalent
„De fapt – a completat psihiatra Karen Horney -, părem dispuși să facem orice pentru a scăpa de anxietate sau pentru a evita să o simțim. Există multe motive pentru acest lucru, cel mai general fiind că anxietatea intensă este unul dintre cele mai chinuitoare afecte pe care le putem avea. Pacienții care au trecut printr-un episod intens de anxietate spun că ar prefera să moară decât să experimenteze din nou acea stare. În plus, anumite elemente conținute în starea de anxietate pot fi insuportabile pentru individ. Unul dintre aceste elemente este neputința. O persoană poate fi activă și curajoasă în fața unui mare pericol. Dar dacă e în stare de anxietate ea se simte – de fapt chiar este – neputincioasă. A fi redus la neputință este insuportabil pentru acele persoane pentru care puterea, superioritatea, ideea de a fi stăpân pe orice situație reprezintă un ideal prevalent. Acești oameni sunt în același timp impresionați și iritați de aparenta disproporție a reacției lor, ca și cum aceasta ar demonstra slăbiciune sau lașitate.”
În secret
Mai mult: „Un alt element al anxietății este aparenta sa iraționalitate. Pentru unele persoane, a permite să fie controlate de factori iraționali este mult mai greu de suportat decât pentru altele. Acest lucru este deosebit de greu de suportat pentru cei care, în secret, simt că sunt în pericol de a fi copleșiți de forțele iraționale și contradictorii din interiorul lor și care s-au antrenat automat să exercite un control intelectual strict. Astfel, ei nu vor tolera conștient niciun element irațional. Pe lângă motivațiile individuale, această reacție conține și un factor cultural, întrucât cultura noastră pune mare accent pe gândirea și comportamentul rațional și consideră iraționalitatea sau ceea ce poate părea astfel ca fiind inferioară. Legat într-o anumită măsură de acest aspect este și ultimul element al anxietății: prin însăși iraționalitatea sa, anxietatea reprezintă o avertizare implicită că ceva din interiorul nostru nu funcționează corect și, prin urmare, este o provocare de a corecta ceva în noi înșine.”
O idee delirantă
Concluzia: „Nu privim conștient iraționalitatea ca pe o provocare, dar ea este implicit astfel, indiferent dacă alegem să recunoaștem sau nu asta. Nimeni nu agreează o astfel de provocare; s-ar putea spune că ne opunem mai mult decât oricărui alt lucru descoperirii faptului că trebuie să schimbăm o atitudine proprie. Cu toate acestea, cu cât o persoană se simte prinsă mai fără speranță în rețeaua complicată a fricii sale și a mecanismelor sale de apărare și cu cât se agață mai mult de ideea delirantă că este corectă și perfectă în toate, cu atât mai mult respinge instinctiv orice sugestie – chiar dacă este numai indirectă sau implicită – că ar putea exista ceva greșit la ea și că există o nevoie de schimbare.”
„Nu numai că putem fi plini de anxietate fără să fim conștienți de ea, dar anxietatea poate fi factorul determinant al vieților noastre fără ca noi să realizăm acest lucru.”, Karen Horney, psihiatră
Citește pe Antena3.ro
Un italian i-a băgat capul iubitei românce într-o oală cu apă fierbinte, iar ea l-a înjunghiat. Amândoi sunt la spital
„Avem sentimente de afecțiune, furie, suspiciune atât de fugitive încât abia trec pragul conștientului, și atât de pasagere încât le uităm.”, Karen Horney, psihiatră
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
