Agenți din acest serviciu i-au otrăvit pe opozanții Aleksei Navalnîi, Dmitri Bîkov și Vladimir Kara-Murza. De asemenea, au fost responsabili de urmărirea lui Boris Nemțov în ultimele săptămâni dinaintea asasinării fostului lider al opoziției ruse. În plus, au stat în spatele uciderii analistului politic Nikita Isaev, a jurnalistului Timur Kuașev și a activistului Ruslan Magomedraghimov.
Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru The Insider, un fost ofițer al Serviciului Doi din cadrul FSB, Aleksandr Fedotov, dezvăluie cum funcționează unitatea, operațiunile în care a fost implicată și cum își menține sistemul de supraveghere a activiștilor și opozanților, indiferent dacă acești „dușmani ai regimului Putin” se află în Rusia sau în străinătate.
„Credeam că îmi servesc țara”
„Sunt locotenentul-colonel Aleksandr Aleksandrovici Fedotov, născut pe 30 septembrie 1981, la Moscova. Tatăl meu, Aleksandr Nikolaevici Fedotov, a fost ofițer de carieră în FSB. (…) Din câte știu, a fost recrutat încă în timp ce era student. A avansat până la gradul de colonel, a deținut o funcție destul de înaltă și l-a cunoscut personal pe directorul FSB de atunci, Nikolai Kovaliov, precum și pe mulți alții care și-au început cariera în biroul de la Moscova la acea vreme”, începe mărturisirea fostului ofițer din Serviciul Doi.
Recomandări
Câți bani ar trebui să cheltuie o familie cu doi copii pentru un trai decent în 2025: mai mult cu 900 de lei față de 2024
Bărbatul spune că s-a alăturat FSB în 2003, fiind repartizat la Direcția Moscova, în departamentul responsabil pentru Districtul Sud-Vest, după ce a absolvit un curs de instruire de zece luni la Facultatea de Pregătire a Personalului Executiv de pe strada Bolșoi Kiselni din Moscova. A lucrat acolo până în 2009, când a fost transferat la Serviciul Doi din cadrul FSB, la cererea sa.
„În cadrul Direcției Moscova am făcut în general muncă de rutină: monitorizarea mitingurilor și verificarea adreselor unde s-ar putea ascunde membri ai grupurilor armate. Între 2004 și 2009 problema cecenă a rămas una dintre cele mai presante. Ocazional, au existat incidente – descoperiri de arme sau explozii de grenade. Toate acestea au căzut în responsabilitatea mea”, continuă el.
Fostul ofițer recunoaște că s-a săturat într-o zi de rutină și că a vrut să facă „ceva semnificativ” pentru țară. „Nu mă interesa opoziția. Monitorizarea protestelor părea o sarcină pur tehnică – te prezentai, observai, scriai un raport și asta era tot. Îmi imaginam că lucrurile stau diferit la biroul central – că se ocupau de probleme la nivel național, acumulau experiență din regiuni, analizau situații, elaborau recomandări, trimiteau oameni în misiuni – pe scurt, desfășurau o muncă majoră pentru binele patriei. Am crezut sincer în asta când m-am transferat acolo. Dar realitatea s-a dovedit a fi complet diferită. Și, trebuie să recunosc, m-a surprins puțin”, afirmă el.
„Am lucrat la același etaj cu Ghirkin”
Structura Serviciului Doi este următoarea: în vârf se află generalul de armată Aleksei Semionovici Sedov, iar unul din prim-adjuncții săi are gradul de general-colonel. Sub ei se află patru direcții-cheie: Direcția pentru Protecția Ordinii Constituționale (UZKS), Direcția Operațional-Investigațională (ORU), Direcția Organizațional-Operațională (OOU) și Direcția pentru Combaterea Terorismului (UBT). Separat, există Serviciul Administrativ, care se ocupă de operațiunile zilnice.
Aleksei Sedov, un confident de lungă durată al lui Vladimir Putin Foto: Profimedia
Potrivit fostului ofițer, șeful său Sedov avea un birou în Lubianka, dar nu îl folosea aproape niciodată. Biroul lui Sedov ar fi singura legătură între Serviciul Doi și clădirea centrală a FSB. Bărbatul precizează că lucra separat, de la etajul 20 al turnului (facilitatea Priboi) de pe Bulevardul Vernadski nr. 12, Clădirea 4. Etajele inferioare ale clădirii găzduiesc unitatea specială Alfa a FSB.
El își amintește în specil că l-a cunoscut pe Igor Ghirkin, care se ocupa de „problemele cecene și extremismul islamic”. „Ne intersectam adesea pe holuri. Era o persoană deosebită – în biroul său atârna o sabie căzăcească pe perete”, dezvăluie fostul ofițer din Serviciul Doi al FSB.
Universitatea de Stat din Moscova, infiltrată de FSB
„Inițial, trebuia să mă alătur Departamentului Patru al UZKS, condus de Serghei Vladimirovici Șaravanianț. Conform acordurilor preliminare, urma să devin agent detașat la Universitatea de Stat din Moscova – o universitate importantă, cu mii de studenți și care atrage în mod natural atenția serviciilor de securitate. Această unitate se află încă sub supravegherea Serviciului Doi al FSB.
Ofițerii APS lucrează acolo – sunt ofițeri de carieră ai Serviciului Doi care ocupă funcții în administrația universității, de obicei ca prorectori responsabili de studenții străini sau în alte roluri administrative, în funcție de structura personalului. Sarcina lor este de a aduna informații de la universitate, de a identifica studenți promițători pentru o potențială recrutare și de a se asigura că cercetarea științifică nu se scurge în străinătate.
În esență, un întreg spectru de operațiuni este concentrat acolo – de la contrainformații la recrutare – pe baza presupunerii că unii dintre acești studenți vor deveni în cele din urmă lideri politici sau figuri proeminente în țările lor de origine. Astăzi, ca să fiu sincer, accentul principal este pus pe prevenirea admiterii persoanelor orientate spre «valorile europene»”, explică el.
„M-am simțit de rahat”
În cele din urmă, fostul ofițer Aleksandr Fedotov a fost repartizat în Departamentul Trei, sub conducerea lui Viktor Vladimirovici Șamenkov. Acest departament este responsabil de monitorizarea și persecutarea organizațiilor de tineret și „extremiste”. „Nu era domeniul meu de interes și, după un an, am plecat și m-am transferat la Serviciul Administrativ. Au fost câteva momente când m-am simțit pur și simplu de rahat”, spune el.
Fostul ofițer dă și un exemplu: „Un astfel de moment s-a întâmplat în cursul unei percheziții pe Bulevardul Nakimovski nr. 27, Clădirea 4. Două femei fuseseră găsite cu niște broșuri. Ușa le-a fost tăiată cu o drujbă și a izbucnit un incendiu. Când una dintre ele a încercat să deschidă ușa, ofițerul care ținea drujba a strigat: «Du-te dracului, bătrânico! Ar fi trebuit să deschizi mai devreme!». Fum, țipete, haos… Mă așteptam să văd militanți sau cel puțin bărbați atletici puternici – dar erau doar două femei îngrozite. A fost șocant pentru mine”.
Fostul ofițer precizează că nu s-a înțeles cu Viktor Șamenkov. „Am citit că este un «om de stat convins», un om cu principii morale înalte. Nu împărtășesc această părere. Nu-i plăcea de mine și nici mie de el – în principal pentru că mă ruga în mod repetat să-i duc rudele la spitale și clinici de tuberculoză. Credeam că, în calitate de ofițer, trebuia să fac treaba pentru care fusesem angajat, nu să fiu șofer”, spune el.
Generalul de armată Aleksei Sedov are linie directă cu Vladimir Putin
„Șeful Serviciului Doi, Aleksei Sedov, din câte știu, are o linie telefonică directă către vârf, către Vladimir Putin. Când Sedov a preluat funcția, în 2006, deținea gradul de general-maior. A avansat neobișnuit de repede. În doar câțiva ani a devenit general de armată. Acest tip de promovare este rar chiar și pentru directorii FSB”, remarcă fostul ofițer.
„Comunicarea mea cu el se limita la raportarea informațiilor de actualitate. În biroul meu aveam o linie telefonică separată – una fără tastatură – pe care o foloseam doar pentru a lua legătura cu el. Când suna, nu mă saluta niciodată. Era mereu același lucru: «Sunt Sedov». Vorbea foarte scurt, formal. Era un om foarte dur”, își amintește el.
Fostul ofițer precizează că Sedov era un om foarte influent, iar subordonații încercau mereu să-i facă pe plac. În plus, obișnuia să folosească mașina de serviciu în interesul soției sale.
„Chiar și Sobceak era sub supraveghere”
Potrivit fostului ofițer, protestele care au avut loc în 2011-2012 în Piața Bolotnaia din Moscova nu au speriat autoritățile, dar le-au surprins prin numărul mare de persoane ieșite în stradă. În plus, unii ofițeri din FSB au simpatizat cu protestatarii.
Serviciul Doi a trecut atunci printr-o reorganizare, cu 13 departamente, în loc de șase, și o împărțire a oamenilor pe domenii de responsabilitate mai restrânse, cu sarcini mai specifice. Supravegherea opozanților s-a extins după proteste. Scopul era de a-i identifica pe cei capabili să organizeze rapid adunări mari.
„Toată lumea a fost urmărită. Chiar și Ksenia Sobceak a fost sub monitorizare – pot spune asta cu certitudine, deoarece am primit personal rapoarte despre ea”, subliniază fostul ofițer.
În ceea ce-i privește pe Aleksei Navalnîi și Vladimir Kara-Murza, „aceștia au fost sub o supraveghere operațională cu adevărat atentă. Aceasta a inclus atât însoțire fizică, cât și observare constantă. Urmărirea unui telefon poate afișa doar o locație pe o hartă – nu dezvăluie detalii. Vedeți persoana intrând într-o clădire, dar la ce etaj a mers? Cu cine s-a întâlnit? Telefonul arată că au zăbovit două minute. Dar ce s-a întâmplat în acest timp? Au fost predate documente sau bani? Au livrat personal ceva?”.
Fostul ofițer notează că Serviciul Doi l-a urmărit și pe Boris Nemțov, dar nu crede că fostul opozant a fost asasinat de FSB. Potrivit acestuia, FSB „preferă să lucreze cu alte metode”. „Când o persoană are o gaură în cap, este evident că a fost împușcată. Nu există alte explicații. Dar când este vorba de otrăvire, mai ales dacă toxina nu este găsită, rămâne loc de îndoială. Unii vor crede că persoana a fost otrăvită, alții – că a murit singură. Asta lasă loc de manevră”, explică el.
„Otrăvirea lui Navalnîi a fost coordonată cu Putin”
FSB preferă să elimine figurile opoziției în moduri care pot fi tratate „decese naturale”. „Loviturile lasă urme vizibile. Otrava, însă, este adesea imposibil de detectat”, notează Aleksandr Fedotov.
Otrăvirile sunt de competența Serviciului Doi – Departamentul pentru „Opoziție” din UZKS, care operează împreună cu NII2. Organizarea unei otrăviri necesită înțelegerea modului în care o toxină interacționează cu corpul uman și cu mediul (se evaporă mai repede în aer), unde să o aplici (într-o băutură, pe piele, pe haine), ce doză să folosești și cum să o calculezi. Agenții nu au astfel de cunoștințe, așa că sunt aduși specialiști din unitățile relevante.
Memorial pentru opozanții asasinați în Rusia lui Putin Foto: Hepta
Deciziile privind otrăvirile sunt coordonate sută la sută cu Putin, deoarece astfel de acțiuni atrag inevitabil atenția internațională. Nimic de genul acesta nu se întreprinde fără aprobarea sa. Există doi vectori posibili. Primul: decizia este luată personal de Putin și transmisă. Al doilea: o inițiativă vine de jos în sus ca o recomandare – „dacă nu se face acum, mișcările de protest ar putea crește în viitor sau ar putea apărea probleme politice pe scena internațională”. În ambele cazuri, ultimul cuvânt îi aparține lui Putin. Metoda și momentul, însă, sunt lăsate la latitudinea executanților.
„Anexarea Crimeei a fost gestionată de generalul FSB Tatko din Serviciul Doi”
Fostul ofițer afirmă că, în perioadaa izbucnirii manifestațiilor pro-europene din Ucraina, în noiembrie 2013, FSB a trimis la Kiev ofițeri din Serviciul Doi. Un rol-cheie l-a jucat atunci generalul-locotenent Aleksandr Evghenievici Tatko, prim-adjunct al șefului Serviciului Doi.
„Inițial, sarcina sa era să-l ajute pe Viktor Ianukovici să rămână la putere și să gestioneze Maidanul, în special prin implicarea militanților din Oplot-ul din Harkov. Au fost date recomandări în privința modalității de acțiune. Dar Ianukovici s-a dovedit a fi un om laș – uneori dădea ordine de dispersare a protestatarilor, dar chema imediat unitățile speciale înapoi. În cele din urmă, nu a mai putut menține controlul.
Când a devenit clar că Ianukovici nu va rezista, s-a luat decizia cu privire la Crimeea. Începând cu noiembrie 2013, Tatko a făcut trei călătorii lungi acolo – fiecare durând aproximativ o lună, cu scurte întoarceri în Rusia. După ultima călătorie, a avut loc un «referendum», iar el s-a întors definitiv la Moscova”, dezvăluie fostul ofițer.
Moscova a preferat să se bazeze în Crimeea pe localnici și oameni loiali ei. „De ce Serghei Aksionov? Pentru că era o figură binecunoscută în Crimeea și avea un trecut infracțional. Era imposibil să plasezi un străin acolo. Un «străin» nu ar fi putut deține controlul. Eficacitatea operațiunii depindea de autoritățile locale”, explică el.
Agenți FSB, la ușa unui așa-zis suspect de trădare din Crimeea Foto: Profimedia
„Oamenii, în practică, aveau de ales: fie să plece în centrul Ucrainei și să renunțe la Crimeea, fie să accepte că anexarea fusese deja decisă și să se supună noilor autorități. Tatko a avut roluri organizatorice și de supraveghere. Mecanismul în sine a fost simplu și ușor de stabilit. Executanți au fost oficiali locali corupți”, adaugă fostul ofițer FSB.
„Oamenii au fost împinși să voteze de regimentele combinate ale «apărării Crimeei» – în esență localnici care lucrau împreună cu mercenari (care nu erau îmbrăcați în uniforma armatei ruse – n.r.). Majoritatea oamenilor voiau doar să stea departe de politică și să stea acasă, pentru că nimeni nu știa ce va aduce ziua de mâine.
Și cu siguranță, majoritatea nu doreau aceste schimbări, nu în această formă, ceea ce înseamnă că nu este adevărat când se spune că toată Crimeea «voia să se întoarcă în patria mamă». Oamenilor li s-a spus: «Oricum Crimeea va deveni parte a Rusiei, iar cei care nu se prezintă la urne vor fi înregistrați într-o evidență specială». Colegii mei au folosit literalmente expresia: «Am adunat oamenii, i-am împins să voteze»”, precizează fostul ofițer din FSB.
Potrivit acestuia, la acea vreme nu exista un proces formal de documentare în cadrul Serviciului Doi – dintr-un motiv simplu, și anume că nimeni nu dorea ca referendumul să fie declarat nelegitim pe baza vreunui document găsit ulterior.
„Imaginați-vă dacă astăzi cineva ar pune mâna pe un document despre organizarea referendumului din Crimeea. Pentru Putin, ar fi un fiasco, un eșec total. Când toate acestea au fost planificate, această posibilitate trebuia prevenită. De aceea, regulile se bazau pe acorduri verbale: întâlniri față în față și apeluri prin linii securizate”, explică el.
„Ghirkin a acționat în Donbas în coordonare cu FSB”
Cu aproximativ șase luni înainte de evenimentele din Crimeea, Igor Ghirkin (Strelkov) a părăsit FSB. La acea vreme, lucra cu Konstantin Malofeev, cunoscut ca „Oligarhul ortodox”. În Crimeea și mai târziu în Donbas, unde războiul a izbucnit în aprilie 2014, la o lună după anexarea Crimeei, Ghirkin a cooperat cu FSB.
„Odată ce situația din Crimeea și așa-zisul referendum au devenit clare, s-a pus imediat următoarea întrebare: cum să se asigure noul teritoriu? Logica era următoarea: trebuia să se creeze un punct focal de tensiune în Ucraina pentru a împiedica noul guvern să încerce imediat să recupereze Crimeea. Poate că Kievul ar fi încercat să recupereze peninsula imediat după anexare, dar nu avea capacitatea de a face acest lucru. Pentru a preveni chiar și o astfel de încercare, au fost înființate LNR (Republica Populară Lugansk) și DNR (Republcica Populară Donețk”, subliniază fostul ofițer.
Potrivit acestuia, cele două entități sparatiste pro-ruse au fost create de oamenii care au participat la suprimarea Maidanului.
„Fiecare activist este pe radar”
Când vine vorba de Serviciul Doi al FSB care se ocupă de figuri ale opoziției diin Rusia, totul se rezumă la munca de informații. Asta înseamnă chemarea constantă a unei persoane pentru interogare, percheziții. În cele din urmă, persoanele vizate ajung să coopereze.
Per total, monitorizarea activiștilor funcționează astfel: înainte de proteste de mare amploare, ofițerii FSB fac vizite la domiciliu, emit avertismente, inclusiv obținute de la procuror, sau poartă conversații preventive. De asemena, pot fabrica un caz – sub acuzația de huliganism sau din alte motive.
După 2020, un sistem de recunoaștere facială a început să fie testat la Moscova. Funcționează ca PARSIV: simpla intrare într-o clădire este suficientă pentru a fi identificat. Acest lucru a eliminat necesitatea ca ofițerii să urmărească fizic subiecții. De asemenea, ei monitorizează telefoanele mobile, mai ales ale celor care țin discursuri, strigă sloganuri sau adună oameni în jurul lor.
„Din câte știu, au fost întocmite dosare pentru aceste persoane. Erau foarte multe – nu pot da o cifră exactă. Acest lucru s-a întâmplat la OOU, care găzduiește întreaga bază de date alimentată de UZKS. Documentele au venit și de la Centrele pentru Combaterea Extremismului (CPE). Cu alte cuvinte, identificarea unor persoane specifice nu a fost în întregime treaba UZKS – munca de rutină a revenit în principal unităților Ministerului de Interne. Este un personal numeros”, spune Aleksandr Fedotov.
„Mi s-a deschis un dosar penal în Rusia”
După cazurile Bolotnaia și Crimeea, văzând înrăutățirea relațiilor în cadrul echipei și lipsa generalizată de decență, Aleksandr Fedotov a decis să nu-și prelungească contractul și să plece din FSB la expirarea acestuia, pe 31 iulie 2015.
El spune că încă păstrează legături cu mai mulți colegi din diverse departamente. „Cei decenți împărtășesc opiniile mele. Pentru toată lumea, războiul (din Ucraina – n.r.) a fost neașteptat. Așadar, pot spune cu încredere: unii angajați s-au opus. Dar nu poți să influențezi nimic în interiorul sistemului . Alegerea este fie să-ți dai jos uniforma și să pleci – ceea ce probabil nu este cea mai rea alegere -, fie să rămâi și să urmezi ordinele. Unii oameni erau împotrivă, dar nu se puteau opune”, susține el.
Fostul ofițer a părăsit Rusia în august 2021, deoarece observa că regimul se îndrepta spre o înăsprire a restricțiilor deja existente și o restrângere totală a libertăților. În anul următor, FSB i-a percheziționat casa din Rusia, apoi a aflat că i s-a deschis un dosar penal sub acuzația de jaf.
„De atunci, am primit diverse amenințări. În Cipru, un infractor local m-a contactat telefonic. Mi-au trimis și fotografii cu casa mea”, spune el.
De ce a decis să mărturisească și să-și facă cunoscut cazul? „Acum am de ales: fie să tac, fie să fac ceva pentru a lupta împotriva sistemului – sistemul care a refuzat să mă despăgubească pentru boala mea și apoi și-a folosit canalele corupte pentru a-mi bloca întoarcerea în Rusia. Nu dau vina pe anumite persoane; dau vina pe sistem. Și vreau să arăt cum lucrurile ar fi putut fi făcute diferit în Rusia pentru a face o diferență reală. Cât despre faptul că mă vor ucide sau nu… în acest moment, ce mai contează? După acest interviu, cu siguranță voi fi numit trădător. Dar eu nu văd lucrurile așa. Am depus un jurământ Federației Ruse, nu domnului Putin”, subliniază el.
„Dragoste de patrie este distorsionată în Rusia”
Fostul ofițer FSB mai spune că nu prea a întâlnit patrioți adevărați în Rusia. „Există un fel distorsionat de dragoste de patrie. Când cineva spune: «da, îmi iubesc țara, știu că corupția este rea, dar am o familie de hrănit», oare aceasta este cu adevărat dragoste pentru țara ta? Mă îndoiesc. Există mulți oameni care vor să pară patrioți onești, dar nu sunt”, conchide el.
Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE
Urmărește cel mai nou VIDEO
