Cu majoritate de plus un vot, CCR a aruncat țara în cea mai gravă criză constituțională de după 1991, anul adoptării Constituției, validând existența unei clase profesionale cu capacitate proprie de reglementare, deasupra legii, în afara Parlamentului și a voinței cetățenilor.
Dacă Ilie Bolojan decide să rămână la conducerea guvernului după ce reforma pensiilor magistraților a fost respinsă de CCR nu va mai avea niciun fel de autoritate. Va fi un prim-ministru de formă, cu mâinile legate, care nu mai are nicio pârghie politică să continue reformele cerute de cetățeni, de Comisia Europeană și de creditorii României.
Faptul că un număr de cinci judecători ai CCR au decis că legea de reformare a sistemului de pensii al magistraților e neconstituțională trebuie respectat și asumat, dar asta nu înseamnă că decizia respectivă nu va avea consecințe pentru întreaga țară.
Prima dintre ele o reprezintă validarea oficială a faptului că în România s-a format o elită care se situează și funcționează în afara Parlamentului și a cetățenilor, fiind plătită și susținută printr-un sistem de taxare a celor din urmă.
Judecătoarea Lia Savonea, șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, susține într-un comunicat că astfel e protejată independența Justiției.
“Prin votul exprimat, judecătorii instanței supreme transmit un NU răspicat oricărei tentative de a slăbi independența Justiției şi statutul constituțional al magistraturii. Independența Justiției nu poate fi negociată, nici relativizată prin argumente conjuncturale”, se arată în comunicatul ICCJ.
O VICTORIE CÂT O ÎNFRÂNGERE. Lia Savonea, președintele Curții Supreme de Justiție, a câștigat la CCR, dar a pierdut în fața românilor, care detestă pe față sistemul de privilegii al magistraților – Foto: Alexandra Pandrea/ Mediafax/ Hepta.ro
Cu alte cuvinte, independența Justiției, în viziunea Curții Supreme, este direct legată de posibilitatea pensionării la o vârstă sub 50 de ani, iar valoarea pensiei lunare să depășească veniturile salariale din perioada activă.
Încă un pas spre o criză ca-n Grecia
Dacă Ilie Bolojan nu demisionează, validează faptul că Parlamentul a intrat în subordinea unei alianțe dintre Curtea Supremă, CSM și CCR, care acționează împotriva oamenilor politici aleși și împotriva cetățenilor.
TOT MAI APROAPE DE CRIZĂ. O demisie a lui Ilie Bolojan din poziția de prim-ministru ar fi un șoc necesar pentru a se realiza la nivelul clasei politice nevoia de reformă și precaritatea economică a României – Foto: George Călin/ Inquam Photos
Dar nu numai actualul prim-ministru trebuie să fie îngrijorat, ci și președintele și liderii politici, care, abia acum, au ajuns la cheremul magistraților.
Să reamintim faptul că aceștia se află într-o grevă ilegală care durează de peste o lună, în timp ce șeful statului, Guvernul și partidele din coaliție au asistat neputincioase la încălcarea grosolană a legii, venită exact de la cei chemați să judece și să apere respectarea ei.
Reforma pensiilor magistraților rămâne o prioritate. Nu este o poziționare împotriva magistraților, ci corectarea unei prevederi anormale – pensia egală cu salariul – pe care clasa politică a reglementat-o defectuos acum câțiva ani.
Nicușor Dan, președintele României
Decizia CCR nu are legătură cu nu știu ce problemă procedurală, jurisprudență sau principiul retroactivității, ci are legătură cu exercitarea puterii și privilegiile ei.
În opinia mea, criza constituțională declanșată de decizia CCR va duce, mai devreme sau mai târziu, la o criză politică majoră în România, asociată cu o criză socială, de amplitudinea celei prin care a trecut Grecia în anul 2009.
Există o furie latentă în societate împotriva elitei, o furie împotriva celor care se ascund în fața unor privilegii construite pe munca și suferința majorității cetățenilor, încât e imposibil ca această furie să nu izbucnească.
Trecerea prin purgatoriu
Pentru ca să nu fie devastatoare, cei care se află în poziții de decizie în statul român trebuie să lase AUR să încerce formarea unei majorități parlamentare, cel mai probabil cu PSD, cum vor mulți lideri din ambele partide, să apară o schimbare politică majoră în România, o trecere prin purgatoriu, astfel încât oamenii să vadă, să înțeleagă și să simtă ce înseamnă extremismul și care e prețul, inclusiv magistrații.
Nici AUR și nici PSD nu vor rezista prea mult unei astfel de experiențe, iar susținerea publică se va evapora rapid și abia după aceea se va putea discuta despre o adevărată reformă a statului.
Cealaltă variantă, pentru că întotdeauna există una, ar fi ca Nicușor Dan și actuala coaliție de guvernare să nu se mai scarpine atâta în cap și să se moșmondească. Să ia taurul de coarne, să se folosească de actuala criză generată de CCR, să ceară sprijinul opiniei publice și să impună o reformă constituțională, astfel încât independența Justiției să nu însemne crearea unui stat paralel, ca să-l cităm pe fondatorul lui – Liviu Dragnea.
Lia Savonea, cei cinci judecători de la CCR și magistrații care luptă pentru păstrarea privilegiilor au împins România pe marginea prăpastiei. Pentru a se reface echilibrul va fi nevoie de strategie, solidaritate la nivelul liderilor politici și acțiune. De multe ori, în situații extreme, s-au găsit astfel de resurse, dar nu știu dacă la nivelul de decizie în stat se conștientizează situația dificilă și fără întoarcere în care am intrat.
CCR n-a dat dovadă de înțelepciune și după două amânări strategice a respins legea pe motive închipuite de procedură, ducând nivelul de încredere publică în sistemul de justiție și autorități, în general, la cote minuscule, fiind greu de crezut că un stat poate funcționa în aceste condiții.
