Are cuvântul distinsul etnolog Gheorghiță Ciocioi: „Ermitaj este unul dintre cele mai mari muzee ale lumii. Operă, în principal, a Ecaterinei a II-a (cea Mare). De la 1764. Împărăteasa și-a dorit lângă Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg un loc de liniștire și retragere, unde să-și petreacă timpul printre cărți, tablouri și câțiva apropiați. Cum franceza era limba Europei civilizate în acea vreme, chiar în 1764, Ecaterina va fi cea care va numi «cuibul» său «Ermitage» (de la care întreg complexul muzeal de mai apoi își va lua numele). La origine, cuvântul provine din greacă – ερέριμητήριο. În latină, dar și în limbile europene moderne, eremitul era un călugăr care trăia în singurătate, retragere, într-un «ermitaj». Francezii vor folosi acest termen însă cu referire la orice loc retras, o casă îndepărtată, pentru odihnă și recreere, nu doar pentru o sihăstrie, chilie, pustie, așa cum suntem tentați să-l întrebuințăm astăzi”.
Paradisul interzis al Ecaterinei cea Mare
În completare: „Cel mai cunoscut «ermitaj» din Franța e castelul înălțat în 1225 de cavalerul Gaspard de Stérimberg – întors acasă rănit din cruciada împotriva albigenzilor -, pe un deal de pe Ron (într-o regiune viticolă), în dorința de a se «recupera». Până la 1852, când va fi deschis publicului, vreme de aproape un veac, paradisului Ecaterinei a II-a puțini apropiați ai țarilor îi vor călca pragul. Cum toate «pustiile», în cele din urmă, sunt luate cu asalt, locul de retragere printre tablouri, cărți și rafinate opere de artă n-a scăpat nici el. A rămas doar numele. Unul ajuns vestit”.
Dinte de elefant
Continuăm îmbogățirea „Dicționarului” cu un cuvânt extravagant – fildeș: „Altfel spus, fiecare dintre colții unui elefant. «Material» prețios pentru sculptură – «extins» și la colții altor mamifere (morse, hipopotami etc.). Este un cuvânt provenit în română din turcă – fildiși: fil – elefant; diș – dinte. Fil – termen preluat de turci din arabă. Cunoscut și în aramaică (pilu – elefant), medio-persană (pil) și sanscrită (pilu). Numire ajunsă în sanscrită din sudul Indiei. Cea mai veche atestare a termenului dat într-o limbă turcică (cumana) – ce a avut contact cu româna – Codex Cumanicus (1303): latină – dendes/dentes elefanti – cumană: fil tisi”.
Răsturnare grecească
Iată și un termen-sperietoare – „catastrofă”: „Astăzi, are sensul de eveniment tragic, dezastru etc. Cuvânt ajuns la noi din franceză (catastrophe), preluat fiind din latină – catastropha. La origine, termen grecesc: καταστροφή, cu sensul de răsturnare, răsucire, sfârșit brusc sau deznodământ tragic. Kατά – (în) jos, în totalitate; στροφή – răsucire, întoarcere. Din στρέφω – a întoarce. Literal: răsucire/răsturnare totală, schimbare radicală (a unei situații). În teatrul antic grecesc: deznodământul unei tragedii, «mersul»/«răsturnarea», «rostogolirea» către finalul ultimului act. Evoluția semantică în limbile moderne: năpastă, dezastru (total). O «răsucire»/răsturnare, așadar, bruscă a lucrurilor, evenimentelor, către partea «cea mai de jos» – a ceea ce ar putea fi mai rău”.
La poalele Câmpulungului (Muscel)
Și un nume cu origine uitată – Lerești: „Localitate de lângă Câmpulung Muscel. Și-a luat numele după munții din apropiere, pomeniți astfel într-un hrisov din vremea lui Mircea cel Bătrân. Cel mai probabil, culmile aparținuseră urmașilor unui nobil – Laurencius, românizat Lerin/ț. A se vedea și numele râului Lerinț din apropierea Râșnovului – oraș situat nu departe de Câmpulung, Lerinț – pârgar de Baia (după maghiară, Lõrincz) etc. Cu terminație comună, adaptată limbii române – din Lerinți – Lere-știi”.
Derivat din Varvara
Spre final, un nume făcut celebru de un actor – Vraca: „Știut, da, la noi prin unul din marile nume ale scenei românești – George Vraca (1896-1964). Nume aromân și sud-slav. Din Vara, prescurtare a numelui Varvara. Vărka – diminutival (feminin), Vărko – din Varo – (masculin). În pronunție aromână, Vrcă (Vracă/Vraca). În trecut, în Oltenia, Vărcan/Vrăcan”.
Citește pe Antena3.ro
O româncă din Italia a văzut un anunţ de angajare pe reţelele sociale și s-a dus la interviu. A urmat un coșmar care a durat o lună
Pastila de istorie
O mărturie inedită
O mărturie culeasă și tălmăcită din bulgară în română de Gheorghiță Ciocioi: „Legat de jaful bulgarilor din timpul Primului Război Mondial la Biblioteca Academiei Române și cea a Seminarului Teologic din București am identificat un raport oficial către autoritățile bulgare al unui martor al evenimentelor – Liubomir Popov (1917)”. Să facem, dar, loc raportului: „O problemă care a fost rezolvată favorabil în timpul șederii mele la București a fost cea a colecției manuscriselor de la Academia Română (de Științe). Această chestiune nu era nouă, data din iarnă (când bulgarii spărseseră Biblioteca Academiei, încercând să fure câteva lăzi cu manuscrise – nota traducătorului). La acea vreme, cartierul general i-a delegat pe directorul Muzeului Național din Sofia, dr. B. Filov, și pe dr. P. Oreșkov, să adune acele cărți și manuscrise vechi de proveniență și vădit bulgare, ce se păstrau atunci la Academia Română. Pe tema dată, de câteva luni, au fost lungi dispute și nu puține contraziceri între Academie și delegații noștri, din cauza opiniei părtinitoare, a atitudinii autorităților germane cu privire la drepturile și pretențiile noastre”.
614 manuscrise disputate între bulgari și români
Urmarea raportului: „A trebuit să așteptăm sosirea unui profesor, un expert german, slavist, care să se pronunțe asupra celor 614 manuscrise disputate între noi și români. Abia la mijlocul lunii iunie a.c. a venit acest profesor. El a stabilit că doar jumătate din numărul dat ar fi bulgare, vădit bulgare. Restul le-a recunoscut ca manuscrise de redacție greacă, sârbă și română și le-a lăsat ca atare în posesia Academiei. Venind în ajutorul dr. P. Oreșkov m-am ocupat pentru o vreme cu transportul și păstrarea acestor manuscrise de la Academia de Știinte în clădirea Seminarului Românesc. De acolo au fost trimise ulterior în Bulgaria”. Și cu asta, basta!
Jaf (și) la Seminar
Alt jaf, același raport: „La Seminarul Românesc am avut ocazia să vizitez biblioteca acestuia, fapt ce mi-a făcut o impresie grozavă prin mulțimea cărților ei de valoare. Această bibliotecă, la fel ca întregul seminar, ca fostă instituție a statului român, era administrată acum de spitalul nostru – găzduit în seminar -, fiind lăsată în totalitate la cheremul vizitatorilor. Prima dată când am intrat în ea, am înțeles pe deplin valoarea ei și am decis să o aduc în Bulgaria, dacă nu toată (ar fi fost nespus de greu, imposibil pentru mine cu mijloacele pe care le aveam la dispoziție), atunci cel puțin pe cât se putea de mult, cărțile valoroase. […]”. Și? „Eram pe punctul de a mă apuca de această lucrare când dr. Oreșkov m-a informat (și am aflat asta mai târziu de la consulul însuși) că reprezentantul consular bulgar la București, dr. S. Tabakov, intenționa să se ocupe de trimiterea întregii biblioteci în Bulgaria. Acest lucru m-a determinat să renunț la intenția mea și să las în întregime treaba în cauză în mâinile domnului Tabakov, mai ales că avea mult mai multe mijloace la îndemână și mai multă putere decât mine”. (Liubomir Popov, Călătoria în Valahia, ȚVA, f. 40, op. II, a.e. 935, pp. 72-90) (trad. de Gh. Ciocioi).
„Ermitaj este unul dintre cele mai mari muzee ale lumii. Operă, în principal, a Ecaterinei a II-a (cea Mare). De la 1764”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Împărăteasa și-a dorit lângă Palatul de Iarnă un loc de liniștire și retragere, unde să-și petreacă timpul printre cărți, tablouri și câțiva apropiați. Cum franceza era limba Europei civilizate în acea
„La origine, cuvântul ermitaj provine din greacă – ερέριμητήριο. În latină, dar și în limbile europene moderne, eremitul era un călugăr care trăia în singurătate, retragere, într-un «ermitaj»”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Fildeș este un cuvânt provenit în română din turcă – fildiși: fil – elefant; diș – dinte. Fil – termen preluat de turci din arabă”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Catastrofă este un termen ajuns la noi din franceză (catastrophe), preluat fiind din latină – catastropha. La origine, termen grecesc: καταστροφή, cu sensul de răsturnare, răsucire, sfârșit brusc”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
