În vara lui 2021, Vladimir Putin a publicat un eseu de aproape 5.000 de cuvinte în care încerca să demonstreze că rușii și ucrainenii sunt „un singur popor”, despărțiți artificial de dușmanii Rusiei. Textul, amestec de nostalgie imperială și rescriere selectivă a trecutului, a devenit în scurt timp manifestul său pentru invazia ce avea să urmeze.
Osesia lui Putin pentru Ucraina depășește orice precedent/FOTO: shutterstock
Șapte luni mai târziu, Rusia bombarda orașe ucrainene, anexa ilegal teritorii și ucidea zeci de mii de civili – toate în numele unei istorii reinterpretate, scrie Kyiv Independent.
De atunci, Putin și-a transformat discursul istoric într-o armă politică. A făcut-o din nou, în februarie 2024, într-un interviu-maraton cu Tucker Carlson, unde a ținut o adevărată lecție de istorie inventată: de la întemeierea statului medieval Rusia Kieveană în secolul al IX-lea până la prăbușirea Uniunii Sovietice. A repetat aceeași tiradă, spun surse diplomatice, și în fața lui Donald Trump, la summitul din Alaska, în august.
„Pentru Putin, istoria este un arsenal din care își alege armele potrivite ca să-și lovească dușmanii”, explică istoricul francez Françoise Thom.
„O țară cu un trecut imprevizibil”
Reinterpretarea trecutului nu e o noutate în Rusia. De secole, fiecare nou țar, secretar general sau președinte a rescris manualele de istorie. „Rusia este o țară cu un trecut imprevizibil”, glumeau comedianții de la începutul anilor 2000.
Dar Putin a dus acest obicei la extrem. A făcut din mitologia istorică un instrument de legitimare a războiului. A ales din trecut doar acele episoade care i-au servit narațiunii despre „unitatea istorică” a rușilor și ucrainenilor.
„Pentru a justifica agresiunea, el trebuie să demonstreze că nu e un război împotriva Ucrainei, ci o reîntregire”, explică istoricul Serhii Hromenko, care servește astăzi în forțele armate ucrainene.
Putin invocă adesea Rusia Kieveană — o formațiune medievală care a existat cu secole înaintea apariției statului rus — ca dovadă că ucrainenii și rușii ar fi „același popor”. Istoricul Iaroslav Hrițak, profesor la Universitatea Catolică din Liov, respinge categoric această interpretare: „E o absurditate. Națiunile evoluează. Ucraina și Rusia au avut traiectorii complet diferite încă din secolul al XIV-lea.”
După destrămarea Rusiei Kievene, teritoriile actualei Ucraine au devenit parte a Poloniei și Lituaniei, iar Moscovia s-a dezvoltat separat, cu o altă identitate politică și culturală.
Rebeliunea cazacilor conduși de Bohdan Hmelnițki, care în 1654 a semnat Tratatul de la Pereiaslav cu Țaratul Rusiei, este unul dintre momentele preferate ale lui Putin — un episod prezentat ca o „unire voluntară” cu Rusia. În realitate, spun istoricii, a fost o alianță de conjunctură, trădată ulterior de Moscova.
La fel sunt ignorate complet figuri istorice care contrazic mitul unității, precum Ivan Mazepa, liderul cazac care s-a ridicat împotriva țarului Petru cel Mare.
Putin omite și momente-cheie din istoria modernă a Ucrainei: revoluția din 1917, care a dat naștere primului stat ucrainean independent, sau faptul că unele regiuni ucrainene au fost anexate de URSS abia în 1940 și au stat sub control sovietic mai puțin de 50 de ani.
„Scopul lui este clar: să șteargă istoria Ucrainei ca națiune”, spune Hrițsak. „Dacă îi iei unui popor memoria colectivă, îl faci vulnerabil, îl poți absorbi.”
Obsesia pentru Ucraina
Pentru Putin, istoria nu e doar propagandă – e obsesie. Ea hrănește ideea că Rusia este o victimă permanentă a Occidentului.
„În viziunea lui, istoria este o colecție nesfârșită de umilințe impuse poporului rus de Vest, încă din vremea Bizanțului”, explică Françoise Thom.
Această viziune a fost preluată și de propaganda de stat, care repetă zilnic că Rusia „se apără” de o lume ostilă.
Dar fascinația lui Putin pentru Ucraina depășește orice precedent, spune istoricul Serghei Radcenko. „Toți liderii sovietici au manipulat trecutul, dar niciunul nu a făcut din el un delir personal. Putin trăiește într-o lume paralelă, una care există doar în capul lui.”
Istoricii ucraineni văd în această obsesie o explicație directă pentru invazie. „Relațiile ruso-ucrainene ar fi fost complicate indiferent cine era la Kremlin. Dar cu Putin, războiul a devenit inevitabil”, spune Hrițak. „Pentru el, Ucraina nu este o țară străină, ci o parte din propria identitate. Iar pierderea ei este o rană personală.”
Astăzi, după ani de război și sute de mii de morți, Putin continuă să vorbească despre „marea istorie comună” și despre „întoarcerea Ucrainei acasă”. Numai că acea „casă” există doar în manualele pe care le-a rescris el însuși — și într-un trecut care, pentru restul lumii, a devenit de mult istorie,conchide Kyiv Independent.
