Tinerețea, o etapă a vieții care ar trebui să fie plină de oportunități, a devenit o perioadă de incertitudine și dificultăți. Conștientizarea sporită a sănătății mintale, anxietatea generată de rețelele sociale și perspectivele economice mai slabe decât ale generațiilor anterioare îngreunează planificarea viitorului tinerilor. Cum putem schimba lucrurile?
În august, un articol publicat în revista științifică americană PLOS One arăta că în prezent nu există o grupă de vârstă mai nemulțumită decât tinerii. Până de curând, curba fericirii urma un model clar: începea sus în copilărie și tinerețe, cobora la vârsta mijlocie și creștea din nou la bătrânețe. Tinerii, care erau al doilea cel mai fericit grup, sunt acum singurii a căror fericire a scăzut. Cei mai afectați sunt adolescenții și tinerii adulți, cu vârste cuprinse între 12 și 24 de ani.
Studiul se bazează pe sondaje efectuate pe milioane de oameni din peste 40 de țări. Și, deși este întotdeauna înțelept să fim precauți cu privire la concluziile bazate pe sondaje, această tendință e greu de contestat, scrie El Pais.
Lumea se schimbă. Și fericirea, la fel
Așa-numita „generație a fulgului de zăpadă” merge la terapie mai des decât părinții sau bunicii lor și folosește cu ușurință termeni precum TOC (tulburare obsesiv-compulsivă), ADHD, epuizare profesională și sindromul impostorului.
Se pune, așadar, întrebarea dacă această conștientizare crescută a sănătății mintale a afectat starea generală de spirit a tinerilor.
„Nu neapărat, dar este clar că ideea de fericire nu este aceeași pentru un tânăr de 20 de ani ca și pentru bunica sa. Dacă cineva născut la începutul secolului al XX-lea ar fi fost întrebat la un moment dat în viață dacă suferă de depresie, nici măcar nu ar fi știut cum să răspundă. Și trăia în situații foarte dificile”, spune Alejandro Cencerrado, analist la Institutul de Cercetare a Fericirii din Copenhaga și autor al cărții „În apărarea nefericirii”.
Lumea se schimbă, iar calitățile considerate odinioară esențiale pentru a fi inteligent – cum ar fi o memorie enciclopedică – nu mai sunt cele care îi ajută pe oameni să navigheze și să depășească provocările de astăzi.
În mod similar, factorii care defineau fericirea acum 50 de ani, cum ar fi o familie tradițională sau o relație puternică cu Dumnezeu, diferă de cei care modelează bunăstarea acum. „Este foarte greu să compari reacțiile unui copil care își petrece ziua pe TikTok cu cele ale a doi oameni care au trăit un război. Fiecare prețuiește lucrurile diferit”, arată Cencerrado.
Cum măsurăm fericirea
Fericirea a început să fie măsurată sistematic abia în anii ’70. În 1972, Bhutan a introdus conceptul de Fericire Națională Brută, iar la scurt timp după aceea, în sondajele de opinie precum Sondajul Mondial privind Valorile au început să pună întrebări despre satisfacția față de viață.
Marele salt a venit în ultimele două decenii, odată cu sondajele internaționale la scară largă, arătând că nu am fost niciodată atât de înclinați să ne cuantificăm propria bunăstare. „Paradoxul este că, cu cât devenim mai obsedați de măsurarea fericirii, cu atât suntem mai sensibili la problemele de sănătate mintală, cum ar fi depresia”, spune Cencerrado.
Cu toate acestea, există mai mulți indicatori obiectivi decât sondajele auto-raportate privind fericirea:
- în Statele Unite, rata sinuciderilor în rândul adolescenților cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani a crescut cu 70% între 2008 și 2020.
- Uniunea Europeană a înregistrat o creștere similară, Spania trecând de la 1,99 la 2,94 decese la 100.000 de tineri cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani între 2011 și 2022.
- internările în spital pentru tulburări de sănătate mintală în rândul minorilor și utilizarea medicamentelor psihiatrice au crescut, de asemenea. În Regatul Unit, de exemplu, prescripțiile de antidepresive pentru adolescenții între 12 și 17 ani s-au dublat între 2005 și 2017 – pe fondul îngrijorării crescânde a medicilor cu privire la supramedicație, nu doar în rândul tinerilor.
Nefericirea vine din rețelele de socializare
Conform raportului PLOS One, nefericirea tinerilor a început să crească brusc în jurul anului 2012. Ce s-a întâmplat atunci care ar fi putut avea un impact global care se resimte și astăzi?
Prima ipoteză leagă această „criză a celui de-al doilea sfert de viață” de ascensiunea rețelelor sociale și a smartphone-urilor.
Sociologul Jonathan Haidt, autorul cărții „Generația anxioasă”, explică prin intermediul unui apel video că există acum prea multe studii – de multe tipuri diferite – pentru a nega o legătură cauzală între aceste tehnologii și deteriorarea sănătății mintale a tinerilor. „Rețelele sociale reprezintă o cauză substanțială – nu doar o corelație mică – a depresiei și anxietății și, prin urmare, a comportamentelor asociate cu aceste tulburări, inclusiv autovătămarea și sinuciderea.”
Haidt susține că problema nu este doar anxietatea sau izolarea cauzate de platforme precum Instagram sau TikTok, ci faptul că aceste rețele au remodelat complet modul în care tinerii socializează.
De aceea, avertizează el, dacă un adolescent ar renunța la rețelele sociale pentru a-și proteja sănătatea mintală, s-ar putea simți de fapt mai rău – pentru că ar fi izolat de viața socială a grupului său de colegi. Haidt numește acest lucru „efectul de rețea și cohortă”: o întreagă generație prinsă într-un sistem în care toată lumea ar fi mai bine dacă s-ar deconecta, dar în care oricine o face singur ajunge să fie izolat.
O generație care nu doarme bine
Ceva la fel de esențial pentru starea psihică a fost, de asemenea, perturbat de smartphone-uri: somnul.
În Spania, 83% dintre tinerii adulți cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani prezintă simptome de insomnie, iar aproximativ 13% îndeplinesc criteriile pentru o tulburare cronică. Doar unul din patru spune că doarme bine și suficient, conform raportului din 2024 „Obiceiuri și prevalență a tulburărilor de somn în Spania”.
Problemele de somn s-au agravat în ultimele două decenii – acum 20 de ani, insomnia cronică afecta doar jumătate din numărul de persoane. Cei sub 35 de ani au suferit cel mai mare declin.
Expertul în somnologie dr. Javier Albares, autorul cărții Generación Zombi („Generația Zombi”), avertizează că utilizarea excesivă a telefoanelor și tabletelor modelează o „generație prinsă într-o spirală de suprastimulare, dependență și privare cronică de somn”.
Ecranele, explică el, nu numai că fură ore de odihnă, dar o și fragmentează: „Acestea cresc numărul de treziri în timpul nopții și, ca urmare, atât calitatea, cât și cantitatea odihnei scad”.
Albares observă că jumătate dintre adolescenți răspund la mesaje în timpul nopții, iar un procent similar își verifică telefoanele cel puțin o dată în miezul nopții. „Această lipsă de somn se traduce prin oboseală, performanțe academice mai slabe, iritabilitate și un risc mai mare de anxietate sau depresie”, scrie el.
Haidt recunoaște că această tendință globală provine din mai mulți factori. Unul dintre aceștia, susține el, este „supraprotecția copiilor în lumea reală”. În ultimele decenii, copiii au pierdut libertatea de a se juca afară nesupravegheați, în grupuri mixte, cu un grad sănătos de risc – ceva odinioară comun și crucial pentru dezvoltarea rezilienței, autonomiei și capacității de a gestiona incertitudinea.
El rezumă perfect situația: astăzi există supraprotecție în lumea reală și subprotecție în cea virtuală. „Libertatea copiilor în afara casei este din ce în ce mai restricționată, în timp ce aceștia sunt lăsați complet expuși online și pe rețelele de socializare”, avertizează el.
Concluziile privind scăderea fericirii nu-l surprind pe filosoful și profesorul de literatură Jesús G. Maestro, al cărui canal de YouTube se bucură de o popularitate imensă în rândul tinerilor.
El respinge, însă, ideea că tinerii de acum sunt o generație supraprotejată: „Este fals – sunt cea mai neprotejată generație din ultimele decenii”, spune el la telefon. „Nu poți numi o generație «protejată» atunci când a fost lipsită de cunoștințe esențiale pentru a face față vieții și lăsată neprotejată pe Internet și pe rețelele de socializare, unde presiunea psihologică este enormă – și mulți, pur și simplu, nu o pot suporta.”
O lume care nu mai există
Pentru Maestro, autorul cărții „Una filosofía para sobrevivir en el siglo XXI” („O filozofie pentru supraviețuirea secolului XXI”), disconfortul în rândul tinerilor are o cauză foarte specifică: idealismul părinților lor. Mai exact: „Este o generație căreia i s-a promis totul și nu a găsit nimic.”
Potrivit lui Maestro, generația „baby boom” și-a crescut copiii pentru a se confrunta cu o lume care nu mai există. „Educația ar trebui să fie orientată spre a face ființele umane compatibile cu realitatea. Iar realitatea este cea a unei lumi prădătoare guvernate de logica pieței.”
După cum subliniază Maestro, mulți tineri au crescut cu promisiunea că vârsta adultă va aduce o lume mai bună decât cea a părinților lor, plină de oportunități de împlinire personală și fericire. Cu toate acestea, realitatea cu care se confruntă absolvenții de liceu și universitate de astăzi este sumbră. Situația economică a tinerilor este mult mai rea decât cea a generației anterioare.
Conform Institutului Național de Statistică (INE) din Spania, în 2004, persoanele aflate la vârsta pensionării reprezentau grupul cu cel mai mare risc de sărăcie (30%); anul trecut, această cifră scăzuse la 16,8%, în timp ce sărăcia îi afectează cel mai puternic pe tineri (21%) și pe copii (29%).
În același timp, averea medie a unei familii tinere s-a înjumătățit între 2002 și 2022. Șomajul în rândul tinerilor, deși la cel mai scăzut nivel din 2008, se situează încă în jurul valorii de 25%.
„Există un sentiment de descurajare”, spune sociologul Patricia Castro, autoarea cărții „Tu precariedad y cada día la de más gente” („Precaritatea ta și cea a tot mai multor oameni”). „Generația părinților noștri, chiar dacă provenea din sărăcie, avea percepția că viața mergea înainte – că, dacă studiai, viața ta se putea îmbunătăți și puteai obține un loc de muncă mai bun. Într-o mare măsură, această speranță s-a pierdut.”
Ce-i de făcut
Experții propun diverse soluții pentru a inversa nefericirea tinerilor și a face din adolescență din nou una dintre cele mai împlinite etape ale vieții. Una dintre cele mai des menționate este asigurarea accesului la tratament pentru sănătate mintală.
Conform „Cărții Albe privind Psihiatria în Spania”, publicată de Societatea Spaniolă de Psihiatrie și Sănătate Mintală (SEPSM), există doar 10 profesioniști pentru fiecare 100.000 de copii sub 14 ani – o cifră semnificativ sub ratele observate în alte țări.
Jonathan Haidt sugerează amânarea accesului la rețelele sociale până la vârsta de 14 ani și avertizează că ascensiunea inteligenței artificiale s-ar putea dovedi chiar mai dăunătoare pentru tineri decât rețelele sociale în sine. Și, deși evident, îmbunătățirea condițiilor economice – în special în ceea ce privește munca și locuințele – ar ajuta cu siguranță.
Pentru Patricia Castro, cheia este consolidarea legăturilor sociale: „Nu toți vom avea jobul visurilor noastre sau nu vom locui în centrul orașului, dar nu există lipsă de oameni în lume.”
Jesús G. Maestro, fidel vocației sale de profesor de literatură, propune un remediu foarte concret: „Citiți Don Quijote. Ne învață că idealismul duce la eșec.” Și avertizează: „Dacă nu ai grijă de tineri, distrugi viitorul societății.”
T.D.
