Un copil de 8 ani,
cu dizabilități grave și aflat sub măsură de protecție specială, a fost
transferat de la Spitalul de Pediatrie Ploiești la Spitalul „Marie Curie” din
București singur, cu ambulanța, fără însoțitor, cazul său stârnind revoltă în
mediul online.
Copilul nu a fost însoţit de niciun angajat al DGASPC. Foto: Shutterstock
Cazul a stârnit
indignare după ce jurnalista Diana Marcu, colaboratoare a Asociației „Inima
Copiilor”, a relatat situația pe Facebook.
Minorul, aflat sub
măsură de protecție specială, era îngrijit în cadrul Centrului de Tip
Rezidențial „Sfântul Andrei” din Ploiești și fusese internat inițial la
Spitalul de Pediatrie Ploiești în data de 28 ianuarie.
Medicii de aici au
decis că starea lui necesită tratament de specialitate în Capitală, la Spitalul
Clinic pentru Copii „Marie Curie”, însă transferul s-a făcut fără ca vreun
reprezentant al centrului sau DGASPC să îl însoțească, deși copilul are
dizabilități severe și este non-verbal.
„ORIBIL! Nu pot întoarce capul și nici să mă fac că nu am
auzit. Un copil cu dizabilitate gravă, un copil de 8-9 ani, care arată ca și
cum ar avea 4, a ajuns astăzi de urgență la Spitalul Clinic pentru Copii Marie
Curie din București SINGUR. Desigur, cu o salvare, dar SINGUR.
Copilul este instituționalizat, ceea ce înseamnă că
Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova are
responsabilitatea lui, așa cum are responsabilitatea lui și Consiliul Județean
Prahova”, a prezentat Diana
Marcu situaţia.
„Copilul a reprezentat o urgență medicală, iar
diagnosticul a fost pericardită în cantitate mare și pleurezie / pneumotorax
masiv. Echipa de la Cardiochirurgie Marie Curie l-«a drenat». Momentan, copilul
este în Terapie Intensivă.
Repet: SINGUR, 8 ani, cu nevoi speciale, non verbal”, a accentuat ea lipsa de empatie a celor răspunzători
pentru copil.
Ce spune DGASPC
De partea cealaltă,
reprezentanții DGASPC Prahova susțin că pur şi simplu au fost respectate
procedurile prevăzute de astfel de situaţii şi că s-a ţinut legătura cu
personalul medical permanent.
„Pe tot parcursul
intervenției, reprezentanții Centrului «Sfântul Andrei» au menținut legătura cu
personalul medical din cadrul Spitalului de Pediatrie Ploiești, precum și cu
echipa medicală a Spitalului «Marie Curie»”, a declarat Simona Albu,
directoarea DGASPC Prahova.
Ea a explicat, de
asemenea, că, odată ce copilul a fost internat la Terapie Intensivă în spitalul
din Ploiești, regulamentul prevede că spitalul stabilește regulile privind
supravegherea pacientului:
„Personal am ținut legătura cu cadrele de la Spitalul de
Pediatrie și atât timp cât a fost internat în Spitalul de Pediatrie Ploiești
mi-a spus foarte clar că nu este nevoie de însoțitor pentru că există cadrele
medicale care să supravegheze copilul. În momentul în care a fost transferat la
București, nici la acel moment nu ne-a fost solicitat ca cineva să-l însoțească”, mai spune şefa DGASPC Prahova, subliniind că, dacă
spitalul ar fi cerut un însoțitor, DGASPC ar fi acționat în consecință, însă la
Terapie Intensivă „teoretic nici n-ai cum să-l însoțești”.
Referitor la
observația Dianei Marcu că minorul arată mai mic decât vârsta biologică, Simona
Albu a explicat:
„Este vorba despre un copil cu afecțiuni medicale severe,
așa cum sunt și alții în Centrul Sfântul Andrei și că starea fizică a acestor
copii nu ține de modul în care sunt îngrijiți, ci depinde de bolile de care
suferă”.
Din punctul ei de
vedere, decizia a fost una corectă, pentru că respectă strict protocolul
medical.
Ca urmare a
reacțiilor din mediul public, directorul Centrului „Sfântul Andrei” și o
infirmieră au fost trimiși în cursul dimineţii de joi, 29 ianuarie, la
București pentru a vizita copilul și a se asigura că primește îngrijire
corespunzătoare.
Chiar dacă DGASPC
susține că a respectat protocolul, din perspectivă umană, lipsa de empatie a personalului
a generat în mediul online critici dure cu privire la cei care activează în
domeniul asistenţei sociale, dar şi la responsabilităţile instittuţiilor
abilitate.
„Este înfiorător. Umanitatea lipseşte din ce în ce mai
mult, iar societatea încurajează «puterea». Este cea mai înspăimântătoare şi
mai crudă realitate a părintelui care îşi creşte copilul cu gravă dizabilitate,
lipsit total de autonomie, să înţeleaga «sub protecţia» cui îi va rămâne la un
moment dat copilul…”, a
scrin cineva.
„E de necomentat cazul. E un moment în care nu înțeleg de
ce unii oameni aleg să lucreze în domenii pentru care nu au niciun fel de
înclinație și dotare naturală. Asistența socială și cea medicală, apoi
educația, sunt primele pe lista din mintea mea. Apoi mi se face greață, fiindcă
știu că micro- și macromanagementul din instituțiile aferente sunt sinecuri
politice, deci ăia de care scriam în prima frază nici măcar nu sunt obligați să
respecte regulamentele interne și fișa postului”, a comentat o altă persoană.
