În Ungaria există cel puțin o generație, dar mai degrabă una și jumătate, care nici nu-și poate imagina o situație în care primul-ministru să nu se numească Viktor Orbán. Șaisprezece ani! Cei mai în vârstă dintre cei care duminică votează pentru prima dată, care au acum 22 de ani, abia începuseră școala în 2010, când Fidesz prelua guvernarea. Cei mai tineri dintre ei erau la grădiniță.
Dacă nu pentru altceva, măcar din acest motiv ar fi de o importanță fundamentală pentru democrația maghiară ca Viktor Orbán și partidul său să piardă alegerile de duminică. Și ca marea majoritate a poporului să experimenteze din nou, iar tinerii să simtă, în sfârșit, puterea votului lor, a voinței lor. Capacitatea de a „detrona” pe cineva, dacă nu le plac faptele sale. Să simtă că ceea ce gândesc contează.
Și da, este posibil ca Viktor Orbán să fie învins pe 12 aprilie. Nu știm dacă se va întâmpla acest lucru, căci o ceață densă acoperă pe cine mai poate conta Fidesz în provincie, nu știm cât de bine mai funcționează – sau cât de mult este astăzi doar o veche legendă – faimoasa mașinărie de mobilizare a Fidesz-ului și nici dacă vor încerca să intervină în desfășurarea alegerilor cu mijloace necinstite, dar, conform majorității previziunilor, situația partidului de guvernare este grea. Ba chiar, conform unor sondaje, foarte grea.
Institutele de sondaje independente de guvern indică de luni bune un avantaj semnificativ al opoziției (în schimb, institutele care primesc de ani buni contracte generoase de la guvern prezic victoria taberei lui Orbán), însă cu trei zile înainte de alegeri au apărut estimări care prevăd chiar o majoritate parlamentară de două treimi pentru singurul adversar serios al Fidesz, partidul Tisza condus de Péter Magyar. Ar fi uimitor. Ar însemna că, în legislativul de 199 de membri, actualul partid de guvernământ ar pierde aproape 80 de mandate față de situația actuală și, deși și-a numit oamenii servili cu o majoritate de două treimi în funcții atât de importante, precum conducerea Curții Constituționale, președintele Curții Supreme, directorul televiziunii publice sau chiar șeful statului, o nouă putere i-ar putea demite pe toți.
Se va întâmpla acest lucru? Repet, ba chiar subliniez: este incert. Privind din Budapesta, pare că starea de spirit a opiniei publice s-a „răsturnat”, chiar și o parte semnificativă a alegătorilor Fidesz consideră posibilă înfrângerea partidului lor. Dar din Budapesta nu se vede prea bine provincia, mai ales starea de spirit din „provincia provinciei”. Or, Fidesz a modificat sistemul electoral maghiar prin redesenarea circumscripțiilor electorale și prin redistribuirea voturilor astfel încât, din punctul de vedere al mandatelor, Orbán și ai săi vor câștiga chiar și dacă vor obține cu 3-4% mai puține voturi la nivel național.
În decembrie 2018, într-un articol am prezis că Viktor Orbán va pierde alegerile din 2026. La momentul respectiv trecuseră abia șase luni de când obținuse pentru a treia oară consecutiv majoritatea de două treimi la alegeri, partidele de opoziție erau în declin, iar electoratul lor se afla într-o stare de letargie. Nu era niciun dubiu că Orbán va câștiga și alegerile din 2022. Totuși, se vedea deja că politica și aroganța sa otrăvesc viața publică la un nivel atât de mare, încât tinerii care nu aveau încă vârsta necesară pentru a vota sau cei care votau deja, dar nu aveau încă o bază politică solidă, se vor sătura de el. Pentru că vor altceva, pentru că nu vor să se mai simtă rușinați când se află că sunt din Ungaria, pentru că nu vor să se descurce din nevoie în străinătate, pentru că nu le place să fie considerați proști.
Acum, opt ani mai târziu, vedem într-adevăr că tocmai acești tineri s-au întors împotriva lui Orbán, alături de ei fiind cei care înainte erau mereu beneficiarii politicii sale de distribuire, pe care o răsplăteau mereu cu voturi – dacă nu pentru altceva, măcar pentru a nu pierde cadourile guvernului. Numai că economia Ungariei se află astăzi într-o stare deplorabilă, iar acest lucru a distrus unul dintre principalele instrumente ale lui Viktor Orbán pentru a rămâne la putere: consolidarea sentimentului că oamenii vor avea întotdeauna măcar puțin mai mulți bani decât înainte. Este adevărat că prin cea mai mare taxă pe consum din Europa, statul a recuperat o parte semnificativă din acești bani, dar iluzia a funcționat doar pentru o vreme. Acum nu mai este așa. Inflația este o otravă care ucide încet, dar fără milă. Toți maghiarii știu deja acest lucru. Miliardele de euro de la Uniunea Europeana ar fi putut ajuta, cel puțin s-ar fi putut vedea unele îmbunătățiri, dar din cauza politicii lui Viktor Orbán, fondurile UE nu mai vin de o vreme, așa că nu rămân decât spitale și școli cu pereți care se prăbușesc, căile ferate într-o stare tragică, prețurile exorbitante, ca să menționăm doar câteva lucruri. Și, desigur, rămâne suma uluitoare de bani care a curs de la stat către prietenii lui Orbán, membrii familiei sale și oligarhii care susțin sistemul. Uneori nu doar a curs, ci chiar a țâșnit!
Oamenilor din ce în ce mai necăjiti le-a venit la îndemână Péter Magyar, care a simțit momentul potrivit, când, părăsind partidul de guvernământ, și-a ridicat vocea împotriva lui Orbán, lansând astfel o ofensivă care, în alte circumstanțe, s-ar fi prăbușit probabil în câteva săptămâni, dar acum a măturat practic toate fostele partide de opoziție, i-a adunat într-o singură tabără pe cei nemulțumiți de Fidesz, le-a dat speranță și acum se îndreaptă spre cetatea care părea de necucerit. Oare atât de mulți îl iubesc pe Péter Magyar? Nu. Mulți îl cred, mulți sunt de acord cu el, dar sunt foarte numerosi și cei care, de altfel, nu l-ar vota nicidecum. Acum o vor face, pentru că duminică în Ungaria nu vor fi alegeri, ci un referendum: „Da sau nu Viktor Orbán?”. Iar „Nu” e un „Da” pentru Péter Magyar. Chiar dacă, din această cauză, în parlament nu vor fi doar două (poate trei) partide, și toate vor fi de dreapta. (Al treilea este partidul de extremă dreapta Mi Hazánk, care are șanse să depășească pragul electoral de 5%).
Ungaria a trecut prin cea mai murdară campanie de până acum, în care au fost acuzații, videoclipuri false create cu ajutorul AI, zvonuri cu tematică sexuală, scandaluri legate de droguri și cine știe ce altceva. Este greu de spus cât de mare a fost impactul lor. Sigur este că Orbán și ai săi au recurs din nou la vechea armă: să-i sperie pe oamenii care, din acest motiv, se refugiază din nou la el. Ucraina și președintele Zelenski au devenit principalii dușmani ai Ungariei, Ursula von der Leyen apare ca un demon în infernul de la Bruxelles, iar maghiarii nu au auzit altceva din mașina de propagandă decât că, dacă Orbán pleacă, va fi război și bărbații vor fi duși pe frontul ucrainean. Nu există nicio îndoială că strategia a funcționat din nou, cel puțin parțial. Sunt mulți, foarte mulți, printre cei mai în vârstă, care au crezut toate acestea și care se tem. Cei care nu vor ca nepoții și copiii lor să moară pentru Ucraina, cei care nu și-ar da pensia pentru arme la Kiev și care cred că Orbán îi va apăra de asta.
Pentru ei nu, dar pentru alții a însemnat mult mai mult tot ceea ce a dezvăluit și a arătat presa independentă, care a funcționat cu o eficacitate uimitoare în timpul campaniei. Au dezvăluit greșelile comise de guvern în cei 16 ani, au arătat risipa, au urmărit banii dispăruți, îmbogățirile uriașe, au dezvăluit că puterea a folosit serviciile secrete în propriul interes. Între timp, țara își pierde pe rând prietenii occidentali și se îndreaptă tot mai mult spre Est. Orbán și ministrul său de Externe nu sunt menționați doar ca fiind cei mai buni prieteni din UE ai președintelui rus, ci tot mai mult ca servitori ai Moscovei. Mai mult, s-a aflat că șeful diplomației a raportat practic ministrului rus de Externe, primind uneori cereri echivalente cu instrucțiuni de la Serghei Lavrov, căruia, în același timp, i-a povestit totul despre ședințele Uniunii Europene.
Ce va ieși din asta? Pare sigur că luni, Ungaria nu va mai fi la fel ca acum – ori pierde Orbán, ori câștigă. Dacă nu învinge, putem vorbi chiar despre o schimbare de sistem. Dacă totuși rămâne la putere, nu există aproape nicio îndoială că va încerca să-i oprească cu o forță mult mai mare decât până acum pe toți cei de la care primește acum palme. Atunci, democrația maghiară va avea de înfruntat vremuri și mai întunecate decât cele actuale. Și cu asta, din nou, generații vor pierde sentimentul că vocea și dorinta lor contează.
