Articol de Tudor Belivacă – Publicat sambata, 13 septembrie 2025, 14:39 / Actualizat sambata, 13 septembrie 2025 14:39
În 28 aprilie 1993, o reacție impulsivă a pus capăt carierei unui mare baschetbalist și i-a schimbat pentru totdeauna viața, dar și sportul. Slobodan Boban Jankovic, cunoscut sub porecla „Guza”, s-a lovit cu capul de structura coșului, nemulțumit de o decizie a arbitrilor, și a rămas paralizat în urma impactului.
S-a dovedit că acel meci împotriva lui Panathinaikos a fost ultimul din cariera sa, iar el a decedat pe 28 iunie 2006, în Grecia. A purtat tricoul Stelei Roșii în 326 de meciuri și a înregistrat un total de 3.481 de puncte.
Slobodan Boban Jankovic a debutat în prima echipă a celor de la Steaua Roșie Belgrad la aproape 17 ani
Boban Jankovic / Foto: X
Jankovic s-a născut pe 15 decembrie 1963, în Lucani. A locuit în Belgrad de la vârsta de șapte ani, iar la aproape 17 ani a debutat pentru prima echipă a Stelei Roșii, în tricoul căreia a jucat 326 de meciuri în 12 sezoane. A trecut și prin toate selecțiile naționale și a fost pe lista extinsă a jucătorilor pentru Jocurile Olimpice de la Barcelona din 1992, conform sportal.blic.rs.
De unde provine porecla „Guza”
Ranko Zeravica construia o nouă echipă la Steaua Roșie și i-a oferit tânărului marcator o șansă în echipa de seniori. Ca jucător, era caracterizat de forța fizică, dar nu avea o constituție atletică, părea mai plinuț și a primit porecla Guza (Fund).
Era caracterizat de imprevizibilitate în joc, îi plăcea să aibă mingea în mâini și trăia pentru momentele și aruncările decisive. Deseori îi surprindea pe toți participanții la meci cu aruncari de la distanță. Avea o precizie la un nivel cu care puțini se pot lăuda astăzi.
În ultimul său sezon la Steaua Roșie, a fost MVP-ul ligii interne, în ciuda faptului că a avut ca rivali jucători din generația Partizanului, câștigătoare a Cupei Campionilor. Spre sfârșitul carierei, a plecat în Grecia, unde a jucat pentru Panionios sub îndrumarea lui Vlade Durovic. A devenit o figură importantă a echipei grecești de primă ligă, iar apoi a venit ziua de 28 aprilie 1993, când, într-o secundă, și-a schimbat propria viață.
VIDEO Atenție, imagini dure! Decizia fatală
In 1993, Serbian basketball player Boban Jankovic, angered by a referee’s call, smashed his head into a concrete post, paralyzing himself from the neck down. He never walked again and remained wheelchair-bound.pic.twitter.com/hfb43fVDej
— Harshit Gaur (@Harshit_gaur_) September 10, 2025
Enervat de o decizie a arbitrilor într-un meci împotriva lui Panathinaikos, în semifinalele play-off-ului grec, la scorul de 56:50, când nu i-a fost acordat un fault după un coș, s-a lovit cu capul de structura metalica, și-a rănit coloana vertebrală și a rămas imobilizat într-un scaun cu rotile pe viață.
În aceeași noapte, medicii i-au salvat cu greu viața, iar în fața spitalului se aflau peste 6.000 de fani din Grecia, adunați în semn de susținere pentru favoritul lor. După evenimentul tragic din Grecia, s-a luat decizia ca toate structurile să fie acoperite cu un strat de burete pentru a preveni repetarea unor astfel de incidente, schimbând astfel jocul de bashcet.
Atunci a început lupta lui Boban pentru un loc în societate și pentru supraviețuire, o luptă care a durat 13 ani. Într-o secundă, viața i s-a schimbat complet, iar omul care era de neoprit pe teren a trebuit să se adapteze la viața într-un scaun cu rotile.
Boban Jankovic în scaun cu rotile / Foto: X
Turneul „Toți prietenii lui Boban”
Grupul de suporteri al lui Olympiacos, „Gate 7”, a organizat un turneu caritabil și un meci sub numele „Toți prietenii lui Boban”, iar fondurile strânse la acest eveniment au fost folosite pentru tratamentul fostului baschetbalist.
Și Steaua Roșie a ajutat prin acțiunile inițiate de regretatul Rajko Zizic, un mare prieten al lui Boban. A avut parte de un mare respect în toată Grecia, în special la Panionios, clubul care l-a acceptat pe deplin. Chiar și astăzi, fanii cântă cântece dedicate lui Boban, iar întreaga sală este tapetată cu imagini ale sale.
A murit în drum spre Rodos
În 2006, în Grecia, pe insula Rodos, la vârsta de 43 de ani, Slobodan a decedat subit. Jankovic a plecat în ultima sa călătorie din Pireu, iar pe nava care se îndrepta spre Rodos, unde plănuia să-și petreacă vacanța, a suferit un atac de cord. Căpitanul navei a schimbat cursul spre cea mai apropiată insulă pentru a-i acorda ajutor lui Jankovic, dar era deja prea târziu.
Slobodan a fost înmormântat în prezența a mii de oameni la Atena, inclusiv fani ai cluburilor rivale.
Tricou retrasPanionios a retras tricoul cu numărul 8, care și astăzi stă sub bolțile sălii lor, la fel ca și o imagine mare cu chipul lui Boban, expusă în sala acestei echipe.
Fiul său avea trei ani în momentul în care a rămas paralizat
Vladimir Jankovic / Foto: Imago
Vladimir avea trei ani când tatăl său a luat decizia care i-a schimbat complet viața.
„Este o povară teribilă să port numele tatălui meu. Nu am putut face față presiunii. Când aveam o zi proastă, mă gândeam: de ce eu? De ce mă cunosc toți? Nu mă pot ascunde. A trebuit să echilibrez școala, pubertatea, anii adolescenței”, a povestit „Vlado” Jankovic într-un interviu pentru New York Times, citat de sportal.blic.rs.
Jurnalistul de la New York Times l-a întrebat pe „Vlado” dacă îl învinovățește pe arbitrul care a dictat acea decizie, Stelios Koukoulekidis, pentru nenorocirea tatălui său.
„Nu învinovățesc pe nimeni în afară de tatăl meu. Nu a vorbit niciodată despre asta. Este ceva ce nu am putut scoate de la el. Odată am menționat-o. A spus doar: «O reacție stupidă, vremuri stupide, ce pot face acum?» Am fost de acord”, a transmis fiul baschetbalistului.
Vladimir, baschetbalist și el, nu a vrut să ia numărul 8 al tatălui său, care fusese retras din uz. „Dacă voi merge vreodată în America, voi purta numărul 28”, a spus el la sfârșitul interviului. Boban s-a accidentat pe 28 aprilie, și a murit pe 28 iunie, în aceeași zi în care Vlada a marcat 28 de puncte pentru juniorii lui Panionios.
