Odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, politica externă a Statelor Unite a suferit o schimbare profundă. Volumul ajutorului internațional a fost redus drastic, iar influența economică a Washingtonului este folosită tot mai frecvent ca instrument de presiune – chiar și asupra aliaților tradiționali.
Șefa Comsiei Europena și președintele SUA, DOnald Trump/FOTO:EPA.EFE
În doar câteva luni, rolul global al Americii a trecut de la cel de „națiune indispensabilă”, așa cum o numea fosta secretară de stat Madeleine Albright, la acela de actor dominant care urmărește interese proprii, uneori în detrimentul stabilității internaționale, scriu, pentru Project Syndicate, Moreno Bertoldi, cercetător asociat la Institutul Italian pentru Studii Politice Internaționale (ISPI) și Marco Buti,de la Centrul Robert Schuman al Institutului Universitar European.
În loc să sprijine ordinea bazată pe reguli și să garanteze echilibrul global, noua strategie externă americană este centrată pe maximizarea câștigurilor interne – utilizând toate mijloacele disponibile: politice, economice, diplomatice și militare.
O superputere în cheie exploatatoare
În cartea lor „De ce eșuează națiunile”, economiștii Daron Acemoglu și James Robinson descriu instituțiile „extractive” ca fiind cele care redistribuie resursele de la majoritatea populației către o elită privilegiată. Aceeași logică pare să stea la baza noii doctrine americane: o superputere care caută să extragă valoare economică nu doar din relațiile cu rivalii, ci și din cele cu aliații săi.
Administrația Trump exploatează narațiuni populare despre presupusa exploatare economică a SUA de către alte state și promovează ideea unei „corectări istorice” a acestui dezechilibru. Într-un discurs recent, președintele a acuzat țări „apropiate și îndepărtate”, inclusiv aliați, că au „jefuit” economia americană, promițând măsuri ferme, inclusiv tarife vamale și retragerea din acorduri multilaterale.
Această retorică este adesea exagerată, dar servește scopului de a justifica o politică externă bazată pe principiul forței. Așa cum observa moralistul francez Jean de La Fontaine: „Forța face dreptatea.”
O lume în schimbare, o Americă imprevizibilă
Mulți lideri mondiali, în special din Europa, par să subestimeze amploarea transformărilor din Washington sau refuză să accepte că regulile jocului s-au schimbat. Însă deciziile recente – de la reducerea ajutorului pentru dezvoltare până la impunerea de noi condiții pentru sprijinul militar – indică o abandonare clară a vechii ordini.
Desființarea USAID, retragerea din Acordul de la Paris și din Organizația Mondială a Sănătății, condiționarea sprijinului pentru Ucraina de acces la resursele minerale ale acesteia, impunerea de tarife unilaterale – toate sunt simptome ale unei politici externe în care interesele interne au prioritate absolută.
Administrația Trump consideră că ajutorul internațional, combaterea sărăciei sau sprijinul pentru sănătate globală sunt cheltuieli nejustificate. Astfel, finanțarea pentru lupta împotriva HIV în Africa a fost redusă, livrările de vaccinuri au fost limitate, iar politicile de azil au fost restricționate.
Pe fondul unei politici climatice regresive, SUA și-a reafirmat ieșirea din acordurile climatice internaționale, a eliminat subvențiile pentru energia curată și a promovat combustibilii fosili – toate în scopul de a favoriza industriile interne.
O Europă provocată la acțiune
O altă manifestare notabilă a acestei schimbări a fost atitudinea SUA în cadrul NATO. Solicitarea ca aliații să crească cheltuielile de apărare la 5% din PIB, fără o analiză comună a nevoilor reale de securitate, este percepută ca un exercițiu de presiune, mai ales în condițiile în care cea mai mare parte din echipamentele militare provin din Statele Unite.
Această abordare riscă să transforme alianțele tradiționale în relații comerciale dezechilibrate, în care Europa plătește pentru a-și menține accesul la garanțiile de securitate oferite de Washington.
În ceea ce privește Ucraina, Statele Unite au condiționat recent sprijinul militar de asumarea unor înțelegeri comerciale favorabile companiilor americane, iar continuarea ajutorului depinde în tot mai mare măsură de implicarea financiară a statelor europene.
De la lider global la actor unilateral
În materie de comerț, administrația Trump promovează o viziune de „joc cu sumă zero”, unde orice câștig al partenerilor este privit ca o pierdere pentru America. Noul pachet de tarife, care va intra în vigoare în august și va afecta zeci de țări, este o nouă expresie a acestui principiu.
Chiar dacă promite reindustrializarea Americii, această politică riscă să perturbe lanțurile de aprovizionare globale, să afecteze piețele emergente și să alimenteze inflația internă.
Un rol nou pentru Europa?
În contextul retragerii SUA din rolul său tradițional de garant al ordinii internaționale, Uniunea Europeană are oportunitatea – și responsabilitatea – de a promova o alternativă: un model multilateral, echitabil și durabil, susțin autorii.
Primul pas ar putea fi acoperirea golului lăsat de retragerea USAID, prin extinderea programelor de sprijin ale inițiativei Team Europe. Al doilea pas – consolidarea parteneriatelor comerciale cu economii cu valori similare, pentru reducerea dependenței strategice față de SUA.
O conferință internațională dedicată elaborării unui nou cadru global pentru comerț echitabil ar putea oferi un punct de plecare. În paralel, ratificarea acordurilor comerciale cu țări precum India, Australia, Mexic sau statele din ASEAN ar demonstra angajamentul Europei față de o ordine internațională deschisă și predictibilă.
Modelul promovat de administrația Trump reflectă o redirecționare a resurselor globale către interesele interne ale SUA – o strategie cu potențial de profit pe termen scurt, dar cu riscuri mari pe termen lung.
Într-o lume aflată într-un echilibru fragil, Uniunea Europeană are un rol esențial de jucat: acela de a menține viu spiritul cooperării internaționale și de a apăra ideea de multilateralism într-o epocă în care America pare să o abandoneze, îndeamnă autorii.
