Angela Gheorghiu, cea mai frumoasă voce de pe Planetă
Nu cred că există tristețe mai adîncă decît cea provocată de puntea prăbușită între un mare artist cu țara lui. A fost cazul Elvirei Popescu, al lui Eugen Ionescu, al lui Mircea Eliade, al Virginei Zeani, chiar și al lui Ion Luca Caragiale și este și cel al Angelei Gheorghiu. Să faci înconjorul lumii în sute de concerte, să fii un nume care încinge săli celebre și stadioane, pentru care se fac cozi la bilete și programări la declarații și interviuri, care vinde și dă muzicii clasice măreție și de figura căreia este lipit și numele României, iar cînd te întorci acasă, în loc de lauri, de recunoaștere și de aplauze, să ți se închidă ușa, să ți se spună că nu sunt spectatori suficienți sună mai degrabă ca o trimitere într-un exil forțat, ca o nedreptate și ca o pedeapsă cumplită.
Nu știu cum resimte acest moment marea artistă Angela Gheorghiu, dar cred că noi, ca țară, ne aflăm și în fața unui caz de judecată nedreaptă din partea presei și a opiniei publice, zădărîtă de clișee, de intransigențe progresiste, de un soi de pudoare publică îndărătul căreia se ascund toate micimile și mizeriile democrației de tip dîmbovițean.
Duminică, 7 septembrie, în București ar fi trebuit să ne bucurăm (la Arenele Romane) de un concert „Angela Gheorghiu – 35 de ani de excelență”. Nu se mai ține! Este o știre ce rămîne bătută în cuie și care intră în Analele culturii române, așa cum or fi ele.
„Ca urmare a interesului scăzut din partea publicului și a vânzărilor de bilete care nu au atins nivelul optim pentru desfășurarea unui eveniment de o asemenea amploare, organizatorii au făcut eforturi considerabile pentru a face posibilă reprogramarea acestuia”, anunță organizatorul.
A fost anulat un concert despre care o mare soprană a lumii spunea: „Nu știu dacă eu am ales România sau România m-a ales pentru această aniversare, pentru că, așa cum se întâmplă dintotdeauna, propunerea a venit din partea unui promoter/organizator, iar eu am acceptat” (Adevărul).
Distantă și totdeauna și cu „un dinte” la realitățile din țară, artista n-a ratat ocazia să mai facă o trimitere:
„Anul acesta, concertul aniversar va avea loc la Arenele Romane pentru că vremea este încă foarte bună în septembrie, dar și pentru că, din păcate, România nu are nici acum o sală de concerte adevărată. Sala Ateneului Român este minunată, dar din păcate foarte mică”.
Neplăcut la auzit și la citit, dar cumplit de adevărat. La fel ca în sport. În trei decenii și jumătate de jafuri și cheltuieli nebune, România n-a fost în stare în Capitală de o mare sală de concerte și nici de una de sport. Ce să mai zici? Să taci, să înghiți în sec și să-ți îndrepți gîndul spre cei care ne conduc și spre cei care au tocat banii.
O mare artistă a României, singura care a făcut săli pline și succese răsunătoare în lumea largă, în țara ei natală nu are public!? Este pedepsită aspru nu pentru muzică, ci pentru propoziții spuse sau pentru gesturi necugetate de la sfîrșitul adolescenței. O neînțelegere cumplită. Aș spune că acest refuz al publicului vine și din gesturi percepute ca susțineri politice în campania electorală a lui Nicușor Dan, devenit între timp subiect de bășcălie și fluierături.
Ne aflăm în fața unui contrast izbitor. România marilor compromisuri politice, a uriașelor tunuri și evaziuni, a marilor aranjamente și procese de corupție îngropate mai grosolan decît o face pisica, adoptă o așa-zisă intransigență morală necruțătoare față de o mare artistă a lumii contemporane pentru că a formulat judecăți severe față de artiști iubiți și pentru că a greșit în tinerețe.
Parcă ne-am apropia de cazul lui Richard Wagner în Israel.
Șocat de anularea concertului am parcurs presa. Nici anunțul anulării concertului aniversar n-a apărut peste tot. O reacție de „și ce dacă!”, a inculturii aproape generalizate în mass-media. Presa și mai ales televiziunile din România au preocupări de-a dreptul ciudate, care nu trec de insulele iubirii și de zvonurile pe seama fotbaliștilor pierduți prin străinătate.
Am citit cîteva notițe de presă și postări, urmate de reacții din public după acest caz unic în biografia mai tuturor vedetelor faimoase ale lumii. Mi-e greu să le reproduc, dar o fac pentru a vedea ce gînduri pot cloci în mintea unora din preajma noastră. Se vede de departe că ele aparțin unor oameni care nu ajung la Operă și nici n-au ascultat mai nimic din ce a cîntat Angela Gheorghiu. Nu mă refer la concerte. Cu excepția celor două apariții la Sala Palatului (din care una, extraordinară, alături de Placido Domingo) nici nu aveau unde s-o asculte. Dar măcar un CD cu „Homage to Maria Callas” tot ar fi găsit. Și ar fi căzut pe gînduri și n-ar fi așternut asemenea cuvinte:
„@user3353699182016: Sa cumpere Nicușor toate biletele ca ia făcut campanie electorala sa răzbunat Românii mie unul nu îmi place cum cântă”.
„ @user761692209601:Nu era ușor dar venea Nicușor la concertul ei. Tot la fel le urez și celorlalți… Mira, Delia, Voltaj, Teo Rose, Taxi…”
„@daniladi44:Urmează Dilia….să ajungă să cânte doar la evenimente organizate de primării, că bilete nu le mai cumpără nici susținătorii lui Mucea”.
Din fericire, printre cei mînioși mai sunt și melomani.
„@Jasper Flint: Nu datorează nimic României dar nici românii nu sunt datori să meargă la concertul ei.
„@dusmanu radu:nu contează ce comentează unii, o voce de excepție, poate cea mai bună care a dat-o țara noastră”.
Dar vocile nemiloase sunt mult prea multe:
„Petru Blidariu830: eu spun că cei mai mari artiști muzicieni pe care i-a avut România sunt exact George Enescu, Ciprian Porumbescu, Maria Tănase au urmat vreo câteva vagoane de tren pline de muzicieni și după Angela Gheorghiu”.
@Aurel: Cine își hulește țara și valorile culturale asta merită. Rușine Angela Gheorghiu”.
@Daniela Turcas: nu o recunosc ca fiind o valoare!!!mi-e silă!!!!”
Încerc să fiu drept. În țara turnătorilor și a turnătoriilor inclusiv publice, ea a fost scoasă un fel de ispășitor. Era prea sus, iar noi nu ne puteam dezminți. Ajunsă în vîrful piramidei, adulată și onorată peste tot în lume, Angela Gheorghiu a și greșit cînd a privit spre casă. Nu a mai gîndit românește. S-a raportat mereu la vîrfurile muzicii universale și a trecut peste cei de acasă și a crezut că spiritul său critic poate contribui inclusiv la un progres, chiar și în politică, unde numai morală și spirit vizionar n-a nimerit!
Cine poate reface puntea prăbușită a României cu o soprană devenită o stea a muzicii de pe glob? Cine îi pansează dezamăgirea și cine o poate readuce pe scenele României? Nu știu! Pot doar să o invit să treacă peste toate cele de pînă acum și să cînte mai departe pentru toți cei care iubesc muzica.
La Mulți Ani, Angela Gheorghiu!
Bucură-ne mai departe!
