Harta gravitațională a Pământului, concepută de NASA FOTO: NASA
Un nou studiu condus de o echipă de oameni de știință de la Universitatea Paris Cité și Institutul de fizică globală din Franța, care a fost publicat în revista Advancing Earth and Space Sciences, confirmă o descoperire misterioasă făcută de NASA. O anomalie gigantică gravitațională de 7.000 de kilometri a fost detectată lângă America, deasupra Oceanului Atlantic.
Satelitul GRACE al NASA a detectat o anomalie gravitațională majoră deasupra Oceanului Atlantic, un fenomen neobișnuit. Între timp, observatoarele terestre au văzut o schimbare rapidă a câmpului geomagnetic al planetei, potrivit IFL Science.
Cercetătorii care au analizat datele de la NASA și de la Experimentul de Recuperare a Gravității și Clima (GRACE) al Centrului Aerospațial German (DLR) au descoperit o anomalie gravitațională ciudată deasupra Oceanului Atlantic. Încercând să găsească cauza anomaliei, echipa a descoperit că aceasta ar putea fi asociată cu o „scuturare geomagnetică” detectată în întreaga lume.
Încă mai sunt multe de învățat despre câmpul geomagnetic al Pământului, câmpul magnetic care se extinde din miezul planetei noastre în spațiu, creând magnetosfera. O enigmă o reprezintă așa-numitele „smucituri geomagnetice” care au fost detectate de observatoare, uneori la nivel planetar.
„Partea principală a câmpului geomagnetic își are originea în miezul exterior al Pământului și variază pe scări de timp seculare. Smuciturile geomagnetice sunt schimbări bruște în tendința acestei variații seculare, adică salturi în derivata a doua a câmpului principal înregistrate la observatoarele magnetice”, explică un articol pe această temă, adăugând: „Se știe că au avut loc mai multe smucituri în secolele XX și XXI, cele mai recente în 1991, 1999 și 2003.”
garsoniere de vanzare bucuresti
În 2007, pe măsură ce lucrarea respectivă aprofunda cercetarea, a fost detectată o schimbare mare și „bruscă”, un „semnal de smucitură” neconform cu variațiile sezoniere.
Până aici, totul este ciudat. Acum, ce se întâmplă cu anomalia gravitațională? Misiunea GRACE a NASA este alcătuită din doi sateliți care orbitează Pământul în tandem și măsoară constant distanța dintre cei doi. Când unul dintre ei trece peste o zonă cu masă mai mare (pentru ușurință, imaginați-vă un lanț muntos sau un rezervor gigantic), acest lucru accelerează ușor satelitul din față datorită gravitației. Când trece peste o zonă cu masă mai mică, satelitul din față încetinește ușor, permițând oamenilor de știință să construiască o hartă gravitațională a Pământului de dedesubt.
Anomaliile gravitaționale sunt denumirea oarecum dramatică pe care o dăm fenomenului atunci când intensitatea gravitațională măsurată diferă de ceea ce ne așteptăm, având în vedere ceea ce știm despre distribuția masei Pământului de dedesubt. Acestea sunt descoperite destul de regulat, dar pot fi totuși destul de enigmatice. La Groapa Puerto Rico, gravitația a fost descoperită la -380 miligal, ceea ce o face cea mai mare anomalie gravitațională negativă de pe Pământ. O altă anomalie din Oceanul Indian este cea în care gravitația a fost descoperită a fi cea mai mică în comparație cu ceea ce se aștepta.
Fenomenul inexplicabil de deasupra oceanului
Examinând datele de la GRACE, o echipă condusă de geofizicianul Charlotte Gaugne Gouranton de la Universitatea Paris Cité din Franța a descoperit o anomalie mare deasupra Oceanului Atlantic, începând din 2006 și terminând în 2008. Întinzându-se pe aproximativ 7.000 de kilometri (4.350 de mile), echipa a descoperit că exista un gradient gravitațional abrupt, cu o zonă cu gravitație puternică lângă o zonă cu gravitație slabă. Inițial, echipa a încercat să explice anomalia prin modelarea deplasării apei și a apelor subterane sub această limită, dar în curând a dat peste un obstacol.
„Analizând seriile temporale ale gradienților gravitaționali derivați din GRACE, am identificat un semnal anormal de gradient gravitațional la scară largă în estul Oceanului Atlantic, maxim la începutul anului 2007, care nu poate fi explicat pe deplin prin sursele de apă de suprafață sau prin fluxurile de fluide din nucleu”, explică echipa în lucrarea sa.
Echipa sugerează că cauza anomaliei a avut loc probabil la limita dintre nucleu și manta (CMB), unde presiunea și căldura enorme au determinat mineralul bridgmanit, cel mai abundent mineral de pe Pământ, să treacă printr-o tranziție de fază, alterându-i structura cristalină și densitatea.
„Propunem că redistribuțiile rapide de masă la adâncimi mari pot rezulta din modificări temporale ale adâncimii tranziției de fază de la perovskit (Pv) la post-perovskit (pPv) a mineralului principal din mantaua inferioară, bridgmanit, în prezența heterogenităților în amontele adânci ale LLSVP african”, explică echipa în lucrarea lor. „Acest lucru ne conduce la sugerarea că cel puțin o parte din acest semnal ar putea reflecta redistribuții rapide de masă în adâncul mantalei.”
„Deoarece adâncimea tranziției Pv-pPv este dependentă termic, aceasta poate varia temporal pe măsură ce heterogenitățile termice sunt antrenate în ramurile ascendente și descendente ale mantalei convective”, adaugă ei. „Când o heterogenitate care se mișcă vertical a atins adâncimea de tranziție corespunzătoare temperaturii sale, transformarea ar trebui să aibă loc și să creeze o anomalie de masă datorită diferenței de densitate de ~100 kg m-3 dintre cele două faze.”
Echipa sugerează că această redistribuire a masei în manta ar putea fi cauza mișcării geomagnetice observate de observatoarele din întreaga lume, deși acest lucru rămâne de demonstrat și investigat temeinic.
„Modul în care modificările obținute în topografia CMB pot influența dinamica fluxului în miez și câmpul geomagnetic urmează acum să fie investigat”, conchide echipa. Studiul a fost publicat în Geophysical Research Letters și Advancing Earth and Space Science.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent
