Războiul din Ucraina continuă să modeleze echilibrul strategic global, iar întrebarea care persistă este una simplă, dar crucială: cât de puternică este, în realitate, armata Rusiei în raport cu NATO?
Tatoneare între avioane NATO și rusești/FOTO:Arhiva
În cifre, Rusia deține una dintre cele mai mari forțe armate din lume. Aproximativ 1,3 milioane de soldați activi și milioane în rezervă o plasează pe picior de egalitate cu Statele Unite, mult înaintea oricărui alt membru NATO.
Totuși, președintele american Donald Trump a descris-o drept un „tigrul de hârtie”, o forță care pare impunătoare, dar a cărei eficiență practică este pusă sub semnul întrebării, scrie The Sun.
O forță masivă, dar vulnerabilă
La o privire de ansamblu, alianța NATO rămâne net superioară numeric și tehnologic. În total, statele membre dispun de peste trei milioane de militari activi, dintre care cea mai mare parte este furnizată de Statele Unite.
Puterea economică americană asigură și grosul echipamentelor militare – de la tancuri și avioane la nave de război – contribuind decisiv la capacitatea disuasivă a alianței.
Însă Rusia păstrează un avantaj incontestabil: cel mai mare arsenal nuclear din lume. De la sfârșitul Războiului Rece, stocurile globale de arme nucleare au scăzut, dar Moscova rămâne în frunte, depășind orice altă putere nucleară.
Deși niciun stat nu a mai folosit arme nucleare de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, simpla lor existență proiectează o umbră constantă asupra oricărui conflict modern. Principiul „distrugerii reciproce asigurate” continuă să facă din războiul convențional terenul principal de confruntare.
Reînarmarea Europei
Invazia rusă în Ucraina a determinat o accelerare a cheltuielilor de apărare în Europa. În ultimul deceniu, statele europene au majorat bugetele militare cu aproape 175 de miliarde de dolari, ajungând la un total estimat de 400 de miliarde.
Polonia se află în avangarda acestui efort, crescându-și cheltuielile de apărare la 4,2% din PIB – dublu față de 2014 – și transformându-se în una dintre cele mai bine înarmate forțe continentale. Țările baltice, la rândul lor, urmează un curs similar, conștiente de proximitatea amenințării ruse.
Regatul Unit menține un nivel de 2,2% din PIB și și-a asumat creșterea acestuia la 2,5% până în 2027, respectiv la 5% până în 2035. Marea Britanie a fost, de altfel, unul dintre cei mai importanți susținători ai Ucrainei, furnizând echipamente militare moderne și ajutoare de peste 10 miliarde de dolari.
Ucraina – testul real al puterii ruse
De la invazia din februarie 2022, Ucraina a reușit, cu sprijin occidental, să opună o rezistență remarcabilă. Forțele sale, dotate cu armament NATO, au provocat pierderi semnificative armatei ruse.
Peste 110.000 de soldați ruși ar fi fost uciși sau răniți, iar Rusia a pierdut peste 11.000 de tancuri și sute de aeronave. În ciuda acestor pierderi, frontul rămâne, în mare parte, blocat. Rusia controlează aproximativ 19% din teritoriul ucrainean – inclusiv Crimeea, anexată în 2014.
Pentru Kremlin, războiul a fost prezentat drept o nouă „Mare Conflagrație Patriotică” – o paralelă cu lupta Uniunii Sovietice împotriva Germaniei naziste. Retorica patriotică a contribuit la menținerea sprijinului intern, în ciuda pierderilor umane considerabile.
„Masa” rusă și vulnerabilitățile sale
Generalul american în retragere Ben Hodges consideră că Rusia nu poate fi catalogată drept un „tigrul de hârtie”, dar recunoaște că are numeroase vulnerabilități.
„Forțele aeriene, navale și terestre ruse au demonstrat limite clare în Ucraina”, afirmă el. „Tradițional, avantajul Rusiei este vastitatea sa geografică. Dar tocmai această întindere este acum exploatată împotriva ei.”
Potrivit lui Hodges, Ucraina a reușit să lovească cu precizie infrastructuri esențiale – depozite de petrol, linii feroviare – profitând de apărarea rusească dispersată. „Masa este avantajul lor… dar masa poate fi învinsă prin precizie”, concluzionează el.
Keir Giles, expert în afacerile militare ruse și cercetător la Chatham House, avertizează totuși împotriva subestimării Kremlinului. „Deși armata rusă a suferit pierderi grele, componente esențiale – precum forțele aeriene și nucleare – au rămas în mare parte intacte”, a declarat acesta.
Giles atrage atenția că Europa este încă insuficient pregătită pentru un atac cu rachete de amploare și că una dintre principalele arme ale lui Putin rămâne războiul hibrid – atacurile cibernetice și sabotajele, care continuă la scară largă.
Relațiile tensionate cu Washingtonul
În plan diplomatic, relațiile dintre Moscova și Washington au cunoscut o nouă deteriorare după un schimb de replici tensionat între Vladimir Putin și președintele american Donald Trump.
Administrația Trump a impus recent sancțiuni suplimentare împotriva Rusiei, vizând principalele sale companii petroliere, ca reacție la refuzul Kremlinului de a accepta un acord de încetare a focului în Ucraina.
Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a explicat că sancțiunile sunt o consecință directă a „refuzului lui Putin de a pune capăt acestui război lipsit de sens”.
Fostul asistent al secretarului de stat american pentru afaceri europene, Daniel Fried, a declarat pentru Atlantic Council că decizia marchează un punct de cotitură: „Este pentru prima dată când administrația Trump impune restricții financiare noi Rusiei – și a făcut-o după ce Putin a tratat cu condescendență apelurile la pace. Este un avertisment clar ca Moscova să înceteze jocurile și să ia în serios încheierea conflictului.”
