Cancerul oral debutează adesea în tăcere – o pată pe limbă, o rană care nu se vindecă sau o ușoară dificultate la înghițire –, semne ignorate luni la rând. În România, lipsa controalelor periodice și mitul că doar fumătorii sunt expuși fac ca majoritatea cazurilor să fie depistate târziu, când tratamentul este dificil și șansele de supraviețuire scad dramatic.
Cancerul oral se află pe locul 16 între cele mai frecvente tipuri de cancer. FOTO: Shutterstock
Cu factori de risc multipli și o incidență în creștere, cancerul oral rămâne insuficient diagnosticat în stadii incipiente. În România, provocările țin de frecvența foarte mică a controalelor stomatologice și de nivelul scăzut de informare în rândul populației. Deși este o formă agresivă de boală oncologică, cu efecte serioase asupra sănătății și calității vieții, cancerul oral rămâne, paradoxal, o afecțiune prea puțin prezentă în atenția publică. În România, statisticile arată o incidență îngrijorătoare, în special în rândul bărbaților, iar tipurile de cancer localizate la nivelul buzelor, cavității bucale și orofaringelui se numără printre cele mai frecvente.
SL Dr. Luminița Oancea, medic primar în Stomatologie Generală și Protetică Dentară, lector universitar la Facultatea de Stomatologie UMF „Carol Davila“ și vicepreședinte al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, și SL Dr. Mădălina Moldovan, medic primar Chirurgie Orală și Maxilo-Facială, Șef lucrări la Facultatea de Medicină Dentară a UMF „Iulius Hațieganu“ Cluj-Napoca, vicepreședinte CMS Cluj, vorbesc într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“ despre ce înseamnă această afecțiune, recunoașterea semnelor timpurii până la înțelegerea rolului esențial pe care medicul stomatolog îl poate avea în depistarea precoce.
„Weekend Adevărul“: Vorbim adesea despre cancer în general, dar prea puțin despre cancerul oral. Cât de frecvent este în România și ce tendințe observați în ultimii ani?
Dr. Luminița Oancea: În România, cancerul oral nu doar că este prezent, ci se manifestă cu o frecvență alarmantă în raport cu alte state europene. Statisticile oficiale arată că ne aflăm pe locul al doilea în Uniunea Europeană în ceea ce privește incidența cancerelor de buze, cavitate bucală și orofaringe – un indicator care reflectă nu doar prezența factorilor de risc, ci și o serie de vulnerabilități sistemice legate de prevenție și diagnostic precoce. Conform datelor din 2020, rata incidenței standardizate pe vârstă pentru cancerul de buze și cavitate orală este de 17,2 la 100.000 de locuitori, în timp ce rata mortalității se situează la 3,26 la 100.000. Această poziționare plasează România într-o zonă de risc ridicat, în special în rândul populației masculine, unde expunerea la fumat, alcool și alți factori de risc comportamentali este mai pronunțată. În plus, la nivel global, cancerul oral se află pe locul 16 între cele mai frecvente tipuri de cancer, dar urcă pe locul 15 când vine vorba de mortalitate, ceea ce spune mult despre provocările legate de diagnosticarea tardivă. Tendința observată în ultimii ani este una de creștere, alimentată de lipsa unui program național de screening, de accesul inegal la servicii medicale și de nivelul încă scăzut de conștientizare a simptomelor precoce în rândul populației generale. Această combinație de factori face ca, de cele mai multe ori, pacienții să ajungă la medic în stadii avansate ale bolii, când opțiunile terapeutice sunt mai limitate și șansele de supraviețuire sunt semnificativ diminuate.
Ce înseamnă, de fapt, această afecțiune și care sunt principalele forme de cancer oral?
Dr. Mădălina Moldovan: Cancerul oral este un tip de neoplazie care se dezvoltă în cavitatea orală și/sau în structurile din jurul acesteia. Poate afecta buzele, limba, planșeul oral, dar și mucoasa obrajilor, palatul (cerul gurii), gingia. O localizare particulară o reprezintă cea orofaringiană. Unele dintre aceste zone enumerate sunt considerate zone de risc oncologic, frecvența cu care sunt implicate în procesul de transformare malignă fiind mult mai mare (în special marginile laterale ale limbii, fața ventrală a acesteia, planșeul oral). Este esențial ca în cursul examenului oncologic preventiv toate zonele anatomice să fie analizate, iar o atenție sporită să fie acordată tocmai acestor arii. Formele clinice de debut ale cancerului pot simula leziuni aparent benigne: pete albe, pete roșii, ulcerații superficiale, forme proliferative, exofitice (excrescențe). Alteori, cancerul oral poate debuta în profunzimea țesuturilor, îmbrăcând aspecte nodulare sau infiltrative. Abia în stadiile mai avansate, semnele clinice sunt intens evocatoare pentru un proces neoplazic – ulcerații crateriforme, mase proliferative, burjonate care sângerează facil, leziuni infiltrative care amendează funcționalitatea aparatului dento-maxilar. De multe ori, aceste forme sunt intricate. Din punct de vedere histologic, majoritatea cancerelor de cavitate orală și orofaringe sunt carcinoame spinocelulare, care au ca punct de plecare țesutul epitelial, mucoasa, care tapetează aceste zone. Dar există și cancere care pot proveni de la glande salivare accesorii, melanoame, sarcoame (tumori mezenchimale), limfoame (hemopatii maligne, cancere de sânge) și chiar metastaze ale unor cancere cu localizări îndepărtate (cancer de sân, renal, prostată etc.).
Controlul stomatologic regulat, definitoriu
Care sunt semnele timpurii ale cancerului oral pe care orice persoană ar trebui să le recunoască? Există simptome subtile care pot fi confundate cu afecțiuni banale?
Dr. Luminița Oancea: Unul dintre cele mai mari riscuri în cazul cancerului oral este faptul că, în stadiile inițiale, nu doare – iar ceea ce nu doare, de multe ori, nu alarmează. Din păcate, semnele timpurii ale acestei boli sunt adesea discrete, nespecifice, și pot fi ușor confundate cu afecțiuni minore, precum o aftă, o iritație locală sau o inflamație gingivală. Este esențial ca fiecare persoană să fie atentă la orice modificare care persistă – leziuni care nu se vindecă într-un interval de două-trei săptămâni, pete albe sau roșii apărute pe mucoasa bucală, sângerări inexplicabile, dificultăți la înghițire, noduli, modificări de mobilitate dentară sau dureri persistente în gât. Sunt semnale aparent minore, dar care merită investigate. Nu pentru a crea panică, ci pentru a permite un diagnostic precoce – și în acest fel de a avea o șansă reală de tratament eficient și recuperare completă. Din această perspectivă, rolul controlului stomatologic periodic este mult mai important decât se crede. Medicul dentist este adesea primul care poate observa ceea ce pacientul nu simte sau nu vede încă. Și acel moment poate face diferența.
Care sunt principalii factori de risc asociați cu apariția cancerului oral?
Dr. Luminița Oancea: Cancerul oral este, în marea majoritate a cazurilor, rezultatul unor expuneri cumulative la factori de risc bine cunoscuți. Printre aceștia, se remarcă consumul de tutun – sub orice formă, de la fumat la tutunul fără fum – și consumul excesiv de alcool, ambele având un efect sinergic extrem de nociv. România înregistrează o prevalență ridicată a fumatului, în special în rândul bărbaților și al persoanelor cu un nivel educațional mai scăzut, fapt corelat cu rate înalte de incidență ale cancerelor din sfera ORL. Pe lângă acești factori comportamentali, trebuie menționat și rolul infecțiilor virale, în special HPV (Human Papilloma Virus), tot mai frecvent implicat în forme de cancer orofaringian, inclusiv la persoane tinere, fără alți factori de risc tradiționali. De asemenea, virusul Epstein-Barr (EBV) este citat ca posibil cofactor în anumite localizări tumorale. Sunt citați ca factori de risc în cercetările realizate asupra acestei patologii în literatura de specialitate și igiena precară, dieta săracă în fructe și legume precum și iritațiile cronice (proteze nepotrivite, obturații ascuțite etc.). Este foarte clar că prevenția și educația pentru sănătate trebuie să devină priorități reale. Identificarea și controlul factorilor de risc, alături de controale stomatologice regulate, pot contribui substanțial la reducerea poverii cancerului oral în România.
Este cancerul oral o boală care afectează mai ales o anumită categorie de populație – în funcție de vârstă, sex sau stil de viață?
Dr. Luminița Oancea: Cancerul oral nu afectează în mod egal toate categoriile de populație, iar datele disponibile conturează deja un profil epidemiologic relevant. Statistica arată că bărbații sunt în mod disproporționat mai afectați – România are unele dintre cele mai ridicate rate de incidență din UE în rândul populației masculine pentru cancerele din sfera ORL. Acest lucru este strâns legat de prevalența mai mare a fumatului și a consumului de alcool în rândul bărbaților, factori recunoscuți ca principali contribuitori la apariția cancerului oral. De asemenea, se pare că există o vulnerabilitate crescută în rândul persoanelor cu acces redus la educație pentru sănătate. În plus, infecția cu HPV este menționată ca factor de risc, fapt care completează tabloul etiologic și evidențiază importanța unei abordări integrate, atât în educație, cât și în prevenție.
„Pacienții se confruntă și cu o pierdere treptată a autonomiei, a încrederii și a calității vieții“
Cum se pune diagnosticul de cancer oral? Ce presupune procesul de investigare – de la primele suspiciuni până la confirmarea diagnosticului?
Dr. Mădălina Moldovan: Diagnosticul cancerului oral pornește de la o suspiciune clinică – o leziune persistentă, o ulcerație care nu se vindecă, o modificare de culoare sau textură a mucoasei – observată fie de pacient, fie, adesea, de medicul stomatolog în cadrul unui control de rutină. De aici începe un proces structurat, care are drept obiectiv confirmarea diagnosticului și stabilirea extinderii bolii. Primul pas este prelevarea unei biopsii, urmată de analiza histopatologică, procedură esențială pentru identificarea caracterului malign al leziunii, dar și a altor parametri histologici.
După confirmarea diagnosticului, urmează evaluarea extensiei reale a bolii – adică stabilirea stadiului – care implică investigații imagistice avansate, etapă esențială pentru a înțelege dacă boala este localizată sau dacă a depășit regiunea orală, cu alte cuvinte dacă există deja diseminare la nivelul ganglionilor loco-regionali sau chiar la distanță (metastaze în alte organe). Din păcate, foarte mulți pacienți (mai mult de jumătate) se prezintă în stadii avansate ale bolii. Ulterior, pacientul este evaluat de o comisie multidisciplinară, formată din specialiști în oncologie, chirurgie, stomatologie, radioterapie, cardiologie și alte domenii conexe, în vederea formulării unui plan terapeutic personalizat. Cu toate acestea, în România nu există încă un protocol, un traseu standardizat pentru pacientul oncologic, ceea ce determină variații semnificative între regiuni/centre medicale și, adesea, întârzieri în accesul la diagnostic complet și tratament adecvat. Această lipsă de coerență este o vulnerabilitate a sistemului, cu impact direct asupra șanselor de supraviețuire ale pacientului.
Cât de important este rolul medicului stomatolog în depistarea precoce a acestei forme de cancer? Există metode prin care un dentist poate observa modificări suspecte înainte ca pacientul să aibă simptome evidente?
Dr. Luminița Oancea: Medicul stomatolog are un rol-cheie în depistarea precoce a cancerului oral – uneori, chiar înainte ca pacientul să perceapă vreo modificare sau simptom. Multe dintre leziunile maligne sau precursoarele acestora sunt, în stadiile incipiente, asimptomatice sau aparent banale, ceea ce face ca vigilența medicului stomatolog să fie esențială pentru un diagnostic corect. În cadrul unui consult de rutină, un medic stomatolog informat și atent poate identifica modificări subtile ale mucoasei orale – pete roșii sau albe persistente, zone de îngroșare, ulcerații care nu se vindecă, formațiuni anormale sau sângerări inexplicabile. Aceste semnale, deși nu alarmează întotdeauna pacientul, pot ridica suspiciuni justificate și impun trimiterea către investigații suplimentare. CMSR reiterează nevoia integrării screeningului pentru cancerul oral în practica stomatologică curentă, ca instrument de prevenție activă. În acest context, medicul stomatolog devine adesea primul specialist care poate sesiza debutul bolii. Așadar, este esențial să susținem dezvoltarea unei culturi profesionale în care controalele stomatologice regulate să fie privite nu doar ca o componentă de igienă orală, ci și ca un instrument valoros de detecție oncologică timpurie. Consolidarea acestui rol, prin formare profesională continuă și politici de sănătate coerente, ar putea aduce beneficii reale în reducerea numărului de cazuri diagnosticate tardiv în România.
Diagnosticul întârziat aduce efecte secundare ireversibile
Care este rata de mortalitate?
Dr. Luminița Oancea: Datele recente ridică un semnal de alarmă care nu poate fi ignorat: România înregistrează o rată a mortalității standardizată pe vârstă de 3,26 la 100.000 de persoane pentru cancerele de buze și cavitate orală. Este una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană și reflectă un cumul de factori sistemici: diagnostic tardiv, lipsa unui program național de screening, acces neuniform la servicii medicale și conștientizare redusă în rândul populației. Această mortalitate ridicată nu este doar o statistică, ci este expresia unui fenomen medical și social grav, care evoluează adesea în tăcere, fără simptome evidente în fazele incipiente. Din păcate, mulți pacienți ajung la medic atunci când boala este deja într-un stadiu avansat, iar opțiunile terapeutice sunt limitate. Este momentul ca această realitate să devină o prioritate de sănătate publică, cu investiții clare în prevenție, educație și trasee procedurale coerente. Cancerul oral poate fi tratat doar dacă este descoperit la timp.
Există alte afecțiuni care pot fi generate de cancerul oral?
Dr. Mădălina Moldovan: În evoluția sa, cancerul oral nu rămâne localizat într-o regiune a cavității bucale. În lipsa unui diagnostic precoce, această boală devine rapid o sursă de suferință complexă, cu implicații multiple asupra vieții pacientului. Conform datelor existente, consecințele pot fi dramatice: durere constantă, dificultăți majore la înghițire, tulburări de vorbire și pierderi funcționale esențiale, în special în ceea ce privește capacitatea de alimentație normală. La acestea se adaugă limitările fizice care afectează activitățile zilnice, dar și impactul psihologic și estetic profund – aspecte care, de multe ori, nu sunt suficient înțelese de cei din afara sistemului medical. Pacienții se confruntă nu doar cu o afecțiune oncologică gravă, ci și cu o pierdere treptată a autonomiei, a încrederii și a calității vieții. Mesajul este clar: fiecare etapă întârziată în diagnosticare crește riscul ca aceste efecte secundare să devină ireversibile. De aceea este esențial ca populația să fie informată despre semnele precoce, iar accesul la consult și investigații să fie cât mai rapid și mai eficient. În fața unui cancer atât de agresiv și tăcut, prevenția și intervenția timpurie nu sunt doar recomandări, ci necesități urgente de sănătate publică.
Simptomele incipiente, interpretate greșit ca afte, gingivite sau efecte banale
Cum se tratează cancerul oral în funcție de stadiu? Când se intervine chirurgical și în ce cazuri se recurge la radioterapie sau la chimioterapie?
Dr. Mădălina Moldovan: Tratamentul cancerului oral presupune o abordare integrată, decisă în funcție de o serie de factori clinici relevanți: localizarea tumorii, dimensiunea acesteia, gradul de extensie, caracteristicile histopatologice, afectarea ganglionilor limfatici și starea generală a pacientului. Decizia terapeutică aparține comisiei oncologice multidisciplinare, structură esențială care reunește specialiști din domenii relevante. Tratamentul poate include intervenții chirurgicale, radioterapie și chimioterapie, utilizate fie separat, fie în asociere, în funcție de complexitatea fiecărui caz. Această flexibilitate este esențială, însă în lipsa unor protocoale clar definite și a unui traseu standardizat la nivel național, pacienții pot avea parte de experiențe inegale în funcție de regiune, infrastructură și disponibilitatea resurselor. Tocmai de aceea, standardizarea accesului la tratament multidisciplinar și uniformizarea criteriilor de evaluare oncologică reprezintă un pas crucial pentru creșterea șanselor de supraviețuire și reducerea inechităților. În fața unei boli agresive, timpul devine un factor decisiv – iar coerența sistemului poate salva vieți.
Chiar și o simplă pată pe limbă poate fi un simptom. FOTO: Shutterstock
Ce impact are tratamentul asupra calității vieții pacientului? Vorbim despre dificultăți de vorbire, alimentație, impact estetic?
Dr. Luminița Oancea: Tratamentul cancerului oral este adaptat fiecărui pacient în parte, iar evoluția post-terapeutică depinde de mai mulți factori, inclusiv de stadiul în care este depistată boala și de localizarea leziunii. În general, atunci când diagnosticul este pus într-un stadiu incipient, tratamentele pot fi mai puțin invazive, iar recuperarea mai rapidă și mai ușor de gestionat. Desigur, orice intervenție medicală de acest tip poate presupune o perioadă de ajustare, iar uneori pot apărea modificări temporare în ceea ce privește vorbirea, alimentația sau aspectul fizic. Însă aceste situații sunt abordate cu profesionalism, în echipe multidisciplinare, care urmăresc nu doar controlul bolii, ci și menținerea unei vieți active, cât mai apropiate de normalitate. În intervențiile rezective, refacerea funcțiilor masticatorii și estetice se realizează priin mijloace protetice moderne care aduc plusvaloare în viața pacientului oncologic. Cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât impactul asupra calității vieții este mai redus – un argument în plus pentru a nu amâna vizita la medic – nu doar atunci când apar semne neobișnuite. Controlul periodic, o dată la șase luni, este mai mult decât o indicație.
Care este rata de succes a tratamentului în cazurile depistate precoce? Se poate vorbi despre vindecare completă?
Dr. Mădălina Moldovan: În formele depistate precoce, tratamentul cancerului oral are o rată de succes considerabil mai mare. Mai mult, atunci când diagnosticul este pus într-un stadiu incipient, șansele de tratament eficient cresc semnificativ, iar în multe cazuri se poate vorbi despre vindecare completă. În stadiul I de exemplu, supraviețuirea la cinci ani este de 80-90%. Aceasta scade la 65-80% pentru stadiul II, în timp ce în stadiile avansate III și IV, supraviețuirea poate scădea chiar sub 30%. Desigur, fiecare caz este diferit, iar prognosticul depinde de mai mulți factori – localizarea tumorii, agresivitatea acesteia, starea generală de sănătate a pacientului și tipul de tratament aplicat. Totuși, mesajul esențial este clar: cu cât boala este descoperită mai devreme, cu atât tratamentul este mai eficient, mai puțin invaziv și cu șanse reale de vindecare.
Igiena orală este foarte importantă în prevenția cancerului oral. FOTO: Shutterstock
Două treimi din cancerele depistate în stadii incipiente sunt curabile. Această realitate subliniază importanța monitorizării regulate a sănătății orale și a prezentării la medicul stomatolog sau la specialistul de chirurgie maxilo-facială la primele semne sau modificări neobișnuite/persistente. În unele situații, timpul poate face diferența între un tratament complex și unul cu finalitate favorabilă, în condiții optime.
Există anumite tipuri de alimente recomandate sau interzise pacienților cu cancer oral?
Dr. Mădălina Moldovan: În cazul pacienților diagnosticați cu o formă de cancer oral, alimentația joacă un rol important, mai ales în contextul tratamentului. Nu există o listă universală de alimente interzise, dar este recomandat ca dieta să fie adaptată în funcție de simptomele specifice fiecărui pacient și de etapa tratamentului. Se subliniază importanța unei alimentații echilibrate, dar și a unei hidratări constante, care să susțină organismul în perioada de terapie și recuperare. În special, este indicată evitarea alimentelor care pot irita mucoasa orală – cum ar fi cele foarte condimentate, prea fierbinți sau prea reci, iritante chimic, acide, cu textură dură sau abrazivă – mai ales în timpul radio/chimioterapiei, când integritatea mucoasei orale este afectată. Desigur alcoolul, tutunul și zahărul în exces sunt interzise. Totodată, în cazul dificultăților de masticație sau de deglutiție, pot fi recomandate alimente moi, ușor de înghițit, bogate în nutrienți (piureuri, supe-cremă, iaurt, banane, ouă moi, carne tocată, pește, brânzeturi moi, tofu, lapte, fructe și legume gătite, smoothie, ulei de măsline etc.). În funcție de toleranță, dar și de preferințele pacientului, un nutriționist poate adapta dieta astfel încât să asigure un aport optim de energie, proteine și vitamine, fără a compromite confortul alimentar. Pe scurt, nu vorbim despre interdicții generale, ci despre o abordare individualizată, orientată către minimizarea iritațiilor mucoasei, menținerea stării nutriționale și sprijinirea procesului de vindecare.
Credeți că publicul larg este suficient de informat despre riscurile și semnele cancerului oral? Ce mituri sau confuzii întâlniți frecvent în rândul pacienților?
Dr. Luminița Oancea: Nu, din păcate. Deși este o boală gravă și tot mai des întâlnită, foarte puțini oameni știu care sunt simptomele timpurii sau factorii de risc. Cele mai frecvente confuzii apar pentru că semnele de început – cum ar fi o rană care nu se vindecă, o zonă dureroasă sau o pată albă ori roșie în gură – sunt adesea interpretate greșit ca afte, iritații sau efecte banale ale protezelor dentare. În multe cazuri, pacienții așteaptă luni întregi sperând că „va trece de la sine“, ceea ce duce la diagnostic întârziat. Da, există și mituri persistente. Mulți pacienți cred că doar fumătorii înrăiți sau cei care consumă alcool pot face această boală. În realitate, pe lângă acești factori clasici, există și alte riscuri importante – cum este infecția cu HPV, despre care se vorbește încă prea puțin în legătură cu sănătatea cavității orale. Pe scurt, avem nevoie de mai multă educație medicală, de campanii de conștientizare și de o comunicare clară, din surse credibile. Pentru că, în cazul cancerului oral, cunoașterea înseamnă șansă: cu cât mergem mai des la stomatolog, recunoaștem mai devreme simptomele și cerem ajutor, cu atât tratamentul e mai simplu și mai eficient.
Ce sfaturi simple și concrete ne puteți oferi pentru a preveni apariția acestei boli sau pentru a o depista la timp?
Dr. Luminița Oancea: Există câteva măsuri simple, dar esențiale, pe care fiecare dintre noi le poate adopta. În primul rând, recomand evitarea factorilor de risc dovediți: renunțarea la fumat și reducerea consumului de alcool sunt pași fundamentali. De asemenea, este important să acordăm atenție igienei orale zilnice și să mergem regulat la controale stomatologice – nu doar pentru dinți, ci și pentru o evaluare completă a stării de sănătate a cavității orale. Un alt sfat extrem de important este să nu ignorăm niciun semn persistent – fie că este vorba despre o rană care nu se vindecă, o pată anormală, o inflamație sau un disconfort fără cauză evidentă. Chiar dacă par banale, aceste modificări trebuie verificate de un medic. În plus, informarea corectă contează. Este util ca pacientul să cunoască legătura dintre infecția cu HPV și unele forme de cancer oral, iar vaccinarea împotriva acestui virus, mai ales în rândul tinerilor, poate juca un rol preventiv tot mai important. Pe scurt: evitați factorii de risc, mergeți la control o dată la șase luni, fiți atenți la semnale și nu amânați vizita la medicul stomatolog. Cu cât reacționăm mai devreme, cu atât cresc șansele de succes. Prevenția începe cu lucruri mici, dar consecvente.
„Vaccinarea anti-HPV, beneficii și în reducerea riscului unor forme de cancer orofaringian“
În ultimii ani, tot mai multe studii leagă infecția cu HPV de unele forme de cancer oral. Ce ne puteți spune despre această asociere?
Dr. Mădălina Moldovan: Tot mai multe dovezi epidemiologice și clinice indică o legătură semnificativă între infecția cu virusul papilloma uman (HPV), în special tulpinile oncogene 16 și 18, și apariția unor forme de cancer orofaringian, în special la nivelul bazei limbii și al amigdalelor. Spre deosebire de carcinomul oral tradițional, frecvent asociat cu fumatul, consumul cronic de alcool și igiena orală deficitară, tumorile HPV-pozitive afectează adesea persoane mai tinere, fără factori de risc comportamentali evidenți. Acest nou profil clinic implică o reevaluare a strategiilor de screening, educație și prevenție. HPV determină transformări celulare profunde, adesea în zone greu accesibile la examenul clinic obișnuit, ceea ce contribuie la întârzierea diagnosticului. Astfel, informarea populației și a profesioniștilor din domeniul sănătății devine esențială. În acest context, vaccinarea anti-HPV, deja recunoscută la nivel global ca metodă eficientă de prevenire a cancerului de col uterin, capătă o relevanță extinsă și în sfera orofaringiană. Introducerea acesteia în programele naționale de sănătate publică – inclusiv pentru băieți – este un pas logic și necesar pentru o prevenție reală, echitabilă și eficientă.
Vaccinul anti-HPV este gratuit pentru fete și băieți cu vârsta între 11 și 18 ani
Este important de precizat că prezența virusului nu duce automat la cancer, dar reprezintă un factor de risc important, în special în absența unui sistem imun competent sau în prezența altor factori favorizanți. Infecția cu HPV nu determină automat apariția cancerului, dar crește semnificativ riscul în contextul imunosupresiei sau al altor factori favorizanți. De aceea, o abordare multidisciplinară, care să includă educație pentru sănătate, vaccinare, screening și vizite stomatologice regulate, este esențială. Cavitatea orală, la fel ca orice altă zonă a corpului, merită aceeași atenție în politicile de sănătate publică. Această asociere între HPV și cancerul oral nu trebuie privită cu teamă, ci cu responsabilitate. Înțelegerea legăturii cauzale este un pas important pentru a transforma prevenția într-o normalitate. Este nevoie de dialog interdisciplinar și campanii de informare.
Există diferențe semnificative între cancerul oral cauzat de HPV și cel provocat de alți factori de risc tradiționali, precum fumatul și consumul de alcool?
Dr. Mădălina Moldovan: Așa cum anticipam anterior, există diferențe semnificative între cancerul oral asociat infecției cu virusul papilloma uman (HPV) și formele clasice ale bolii, corelate cu factori de risc tradiționali (fumatul, consumul cronic de alcool sau igiena orală deficitară). Tumorile HPV-pozitive sunt localizate în special în regiunea orofaringiană, incluzând amigdalele și baza limbii, în timp ce cancerele HPV-negative apar preponderent în cavitatea orală propriu-zisă – pe limbă, planșeul bucal, gingii sau palat dur. Profilul pacientului diferă considerabil între cele două grupe: pacienții cu tumori HPV-pozitive sunt, în general, mai tineri (30-50 de ani), nefumători sau cu un istoric minim de consum de alcool, iar distribuția pe sexe este mai echilibrată. În schimb, cancerul oral HPV-negativ afectează în special bărbați peste 60 de ani, cu un istoric marcat de expunere la factorii de risc tradiționali.
Vaccinul anti-HPV este redus cu 50% pentru femei cu vârsta între 19 și 45 de ani
Din punct de vedere biologic, tumorile HPV-pozitive au un comportament local mai puțin agresiv și răspund foarte bine la tratamentele radio și chimioterapice, ceea ce se reflectă într-o rată de supraviețuire la 5 ani de peste 80-90%. Pe de altă parte, tumorile HPV-negative sunt adesea mai invazive, necesită intervenții chirurgicale mai extinse și au o rată de supraviețuire mai modestă, în jur de 40-60% în stadiile avansate. Aceste diferențe au implicații semnificative nu doar în privința prognosticului, ci și în strategia terapeutică, existând în prezent tendințe de de-escaladare a tratamentului în formele HPV-pozitive, cu scopul de a reduce toxicitatea fără a compromite eficiența terapeutică. Totuși, este important de precizat că, indiferent de cauză, toate formele de cancer oral necesită o abordare riguroasă, personalizată și multidisciplinară. Cunoașterea diferențelor de natură etiologică nu exclude importanța diagnosticului precoce și a tratamentului corect în fiecare caz. În plus, aceste distincții subliniază și mai mult necesitatea unui screening adaptat noilor realități epidemiologice, dar și promovarea prevenției prin educație și vaccinare. HPV-pozitiv nu înseamnă automat mai puțin grav, ci mai tratabil, dacă este depistat la timp.
Vaccinarea anti-HPV este eficientă și în prevenirea cancerelor orale? Ar trebui promovată mai activ și în acest context?
Dr. Luminița Oancea: Colegiul Medicilor Stomatologi din România își dorește să sublinieze că vorbim despre o afecțiune gravă, dar prea puțin cunoscută – și, totodată, să ofere informații corecte despre cum această afectiune poate fi prevenită sau depistată la timp. Trebuie să înțelegem mai bine riscurile reale – precum fumatul, consumul de alcool sau infecția cu HPV –, dar și importanța controalelor regulate la medicul stomatolog. Vaccinarea anti-HPV, cunoscută mai ales pentru prevenirea cancerului de col uterin, ar putea avea beneficii și în reducerea riscului unor forme de cancer orofaringian. Deși acest lucru nu este încă inclus oficial în programele de vaccinare, specialiștii recomandă ca publicul să fie informat și în această direcție. Încurajăm o atitudine mai atentă și mai responsabilă față de sănătatea cavității orale. Cu informațiile potrivite, controale regulate și decizii corecte luate la timp, multe dintre aceste afecțiuni pot fi prevenite sau tratate eficient. Sănătatea orală nu trebuie ignorată – pentru că poate spune multe despre sănătatea noastră generală.
