Responsabil cu (i)luminările este – ați ghicit – reputatul cercetător preocupat (și) de etnologie religioasă Gheorghiță Ciocioi: „Vorbim astăzi despre «a ierta» (prostea, în limba slavă) din «bo(g)daproste» și «prost» (simplu, fără minte)”. Ochi și urechi: „Pe scurt. – Altfel, povestea dată s-ar putea întinde pe zeci de pagini. – Expresia slavă ne este cunoscută tuturor: Dumnezeu să(-l, -o) ierte (Bog da prosti, în slavă). Care ar fi totuși legătura cu un om lipsit de minte, simplu (prost)?”. Care?
Eliberat de povară/datorie, slobod
„Prostea/proștavam (a ierta, în slavă) provin din vechea slavă – prostiti, unde are același sens. Tot din rădăcina dată și prost. Evident, cu sensul de om simplu, obișnuit. Evoluția termenului, mai ales în bulgară și română, va aduce o serie de nuanțe acestuia – reținute astăzi, cel mai adesea, în detrimentul înțelesului dintru început. Prastª/prostª, în slava veche, e format din prefixul pro – înainte, de dinainte, în față – și din verbul stati – (a sta) – ce va căpăta sensul: care stă înainte, care stă drept, care e liber, care nu e legat, nu poartă nici o povară pe sine, simplu, care e slobod de toată greutatea. Astfel, prostiti, prostea/proștavam vor ajunge să însemne: a (se) slobozi (de ceva încurcat, apăsător), elibera de o povară/datorie, ierta – cineva ajungând să stea drept, în față, să reintre în comuniune cu celălalt, să (re)devină demn, la starea obișnuită, care se cuvine omului”.
Viteazul dinspre vikingi se trage
A venit rândul expresiei „(a se) pricopsi”. „Sunt, iată, cuvinte cu origine uitată, cu înțelesul de a progresa, înainta, avansa, a obține un câștig/îmbogăți (adesea, în sens ironic). Împrumut din neogreacă: προκωψο/προκωψa (aorist al lui προκόπτω). Προκόπτω: προ (înainte, în față) – prefix indicând direcția, avansarea; κόπτω (a tăia, a lovi/bate/răzbate). Pricopsire/procopsire – prosperare, înaintare, răzbatere, croirea unui drum (înainte), așadar…”. Dar cuvântul „viteaz” de unde se trage, ce origini are (dacă tot a fost consemnată în acest început de august uciderea lui Mihai Viteazul – 9 august 1601): „Cu înțelesul de curajos, îndrăzneț, plin de bravură în luptă, erou. Termen împrumutat din slavonă – витѣзъ. Redă cuvântul viking (az), trecut din vechea germană în slava veche – cu transformarea lui «k» în «t». În slavă, a cunoscut o evoluție după modelul termenului kneaz, sufixul scandinav «ing» preschimbându-se în «yaz» (Max Vasmer). În polonă, a dat «zwycęstwo» – adică «biruință»”.
Tăiat de jur-împrejur
Completare: „Limbile slave moderne sudice vor prefera pentru numele voievodului român termenul Hrabria (bulgară), Hrabri (sârbă) – cu același înțeles – Viteazul, cel plin de îndrăzneală. Românii vor rămâne, totuși, cu «viking» pentru «bravul» valah”. Pericopă/zaceală ce să însemne? „Este un text unitar, un extras, un pasaj citit cu anumite ocazii. Termen grecesc – περικοπή – cu înțelesul de decupaj, secțiune, tăiat de jur-împrejur: peri – împrejur + kopē – tăietură. Cel mai adesea, întâlnit la noi în legătură cu Evanghelia. În trecut, la români, zaceală – termen împrumutat din slavă. – Zacealo (în slavă) – capitol liturgic (cap), început”.
Nume cu origine uitată
Alaska – locul spre care curge marea
Citește pe Antena3.ro
O femeie și-a uitat poșeta de peste 100.000 de euro într-un taxi. Când a găsit-o, șoferul a făcut ceva cu totul neașteptat
„«Alaska» e un nume apărut în perioada colonială rusă, folosit mai întâi pentru Peninsula Alaska. Preluat de ruși din aleută: alaxsxaq – «continent». Literal, «obiectul/ locul spre care se îndreaptă mișcarea mării». Rușii, pentru «continent», folosesc numele de «materik» (arareori, mai mult «tehnic», spun continent). Au numit, așadar, și Alaska, o vreme, Materik. Numire folosită și de ucraineni. Va fi tranșată bărbătește, în zilele următoare, pacea din Ucraina, ori vom avea parte – iarăși și iarăși – de noi apoftegme ale «maicii Rusii»?”.
Daghestan – Țara de munți
„Republică din Caucaz, vecină cu Georgia și Azerbaidjanul, ce face parte astăzi din Federația Rusă. Locuită, în principal, de avari (peste 30% din populație, celelalte minorități – câteva zeci – având procente mult mai mici). Numele e unul turco-persan: Dag (munte, în limba turcă), (i)stan (țară, stat, ținut – în limba persană) – «Țara Munților»”.
Marzavan – păzitor al hotarelor
„Nume întâlnit în Dobrogea și Muntenia. Purtat de aromâni. Întâlnit, de asemenea, în Balcani, Georgia, Armenia, Turcia. Nume persan – Marzbān/Marzpān – întrebuințat în administrația militară de către persani și, pentru o vreme, de otomani pentru grănicer, păzitor al granițelor, comandant militar însărcinat cu paza granițelor, conducător al unei provincii de frontieră. Marz – graniță; pān – gardă/pază, păzitor. Un titlu incert, ajungând să fie folosit, de asemenea, pentru un om înarmat, păzitor al unei regiuni deloc întinse. Numirea dată va fi întrebuințată, în Balcani, de către creștini și pentru un conducător de ceată de colindători, ori de cel care poartă sacul cu colaci la colind”.
Pastila de religie
Osteneli pe calea sfințeniei
La „Pastila de religie” a venit vorba despre două cuvinte complexe – prepodobnîi/prepodobna: „Termeni slavi, întâlniți în textele românești vechi, dar și în pictura noastră bisericească, atunci când vine vorba de numirea unui cuvios ori a unei cuvioase (Sf. Dimitrie cel Nou, Sf. Parascheva etc.). Adeseori, cuvintele date apar în forme prescurtate. Unii dintre cuvioși au fost chiar mucenici – după o viață de sfințenie petrecută întru virtuți, luând și această numire: cuvios-mucenic. Altfel, în Ortodoxie, sfinții se împart cel mai adesea în cuvioși și martiri. Pătimitorii/martirii sunt numiți la noi mucenici – de la chin/muncă – măka, măcenie (în limba slavă)”.
Asemănarea cu Dumnezeu
Mai mult: „Prepodobnîi (cuvios) este întâlnit mai ales sub forma prepodoben (medio-bulgară). Numele dat își are originea în podoben (slavă) – asemănător, asemenea. Prefixul «pre» întărește termenul în cauză (foarte/mult asemănător). Prin rugăciune, post și nevoințe, monahii, pustnicii etc. s-au străduit să fie asemenea lui Hristos, izbândind întru această asemănare. Nume dat, așadar, pentru asemănarea lor cu Dumnezeu și virtuțile dobândite – acoperind el pe deplin noțiunea ostenelii pe calea sfințeniei”.
„Marzavan este un nume persan – Marzbān/ Marzpān – întrebuințat în administrația militară de către persani și, pentru o vreme, de otomani pentru grănicer, comandant militar însărcinat cu paza granițelor, conducător al unei provincii de frontieră”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Prostiti, prostea/proștavam vor ajunge să însemne: a (se) slobozi (de ceva încurcat, apăsător), elibera de o povară/datorie, ierta – cineva ajungând să stea drept, în față, să reintre în comuniune cu celălalt, să (re)devină demn, la starea obișnuită, care se cuvine omului”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Pricopsire/procopsire înseamnă prosperare, înaintare, răzbatere, croirea unui drum (înainte)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Limbile slave moderne sudice vor prefera pentru numele voievodului român termenul Hrabria (bulgară), Hrabri (sârbă) – cu același înțeles – Viteazul, cel plin de îndrăzneală. Românii vor rămâne, totuși, cu «viking» pentru «bravul» valah”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Viteaz este un termen împrumutat din slavonă – витѣзъ. Redă cuvântul viking (az), trecut din vechea germană în slava veche – cu transformarea lui «k» în «t». În slavă, a cunoscut o evoluție după modelul termenului kneaz”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
