După deja patru ani de război în Ucraina, eforturile susținute ale Occidentului de a limita spațiul de manevră al Rusiei și a impune sancțiuni economice au fost substanțiale, dar departe de a determina o înfrângere totală a puterii de la Kremlin. Iar unul din motivele principale pentru această situație ține de puterea imensă pe care o are Rusia în materie de resurse naturale și combustibil.
Pe de o parte, Uniunea Europeană nu a reușit nici până în prezent să se asigure că gazul rusesc și încărcături masive de țiței nu mai sunt singura modalitate de a asigura necesarul pentru numeroase țări din regiune. În cea mai mare parte din cazuri, resursele nu vin direct din Rusia, ci sunt filtrate prin sistemele de rafinare ale țărilor care încă fac comerț deschis cu Moscova, motiv pentru care Casa Albă speculează acum exact această stare de fapt pentru a potența tarifele comerciale împotriva unor țări precum India și China.
Cel mai recent, Trump a amenințat deschis India, cel mai mare importator de petrol rusesc transportat pe mare, cu tarife punitive de până la 25%, pe lângă un „penalty” nedeclarat, pentru că „alimentează mașina de război a lui Putin”. Miza ține atât de ambițiile președintelui american în ceea ce privește avantajele imediate pe care simte că le poate obține în comerțul global, dar este și un răspuns la faptul că, în august, Moscova își va majora livrările din porturile vestice la aproape 2 milioane de barili pe zi, chiar când OPEC+ convenise deja creșterea producției globale, riscând să împingă prețul petrolului în jos și să redeseneze echilibrul geopolitic al energiei.
Ofensiva lui Trump împotriva Indiei
Timp de mai multe luni, negocierile comerciale dintre Washington și New Delhi s-au purtat pe un teren clasic: tarife, cote de import, acces pe piață. Apoi, la final de iulie, președintele Donald Trump a schimbat miza, aducând în discuție relația Indiei cu Rusia.
Apartamente de vanzare Pipera, Canton 71
„India este cel mai mare cumpărător de ENERGIE al Rusiei, alături de China, într-un moment în care toată lumea vrea ca Rusia să OPREASCĂ CRIMELE în Ucraina”, a scris Trump pe rețelele sociale, citat marți, 5 august, de The New York Times. În aceeași postare, liderul american a anunțat că, pe lângă tariful general, amintit mai sus, de 25% aplicat bunurilor indiene, de altfel mai mare decât cel impus altor competitori asiatici, țara va plăti și o „penalizare” suplimentară, nespecificată, pentru rolul său în alimentarea economică a Kremlinului.
La doar o zi după primul avertisment, Trump a declarat, într-un interviu pentru CNBC, că va majora tarifele „în următoarele 24 de ore” dacă India nu își schimbă comportamentul. Măsura, pe care guvernul de la New Delhi o consideră „scandaloasă și nejustificată”, riscă acum, de fapt, să blocheze un acord menit să reducă deficitul comercial de 44 de miliarde de dolari al SUA cu India.
În ceea ce privește reacția Kremlinului, Dmitri S. Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin, a declarat că „este ilegal să încerci să forțezi alte state să rupă legăturile comerciale cu Rusia”, între timp, fluxurile petroliere dintre Moscova și New Delhi continuând, în ciuda amenințărilor. Potrivit sursei citate, jurnalul Lloyd’s List, specializat în transport maritim, relata că, în weekendul de dinaintea ultimatumului, trei petroliere încărcate cu țiței rusesc au andocat în porturi indiene.
Problema majoră a importurilor indiene nu ține doar de consumul intern. Odată cu închiderea piețelor europene și implementarea plafonului de preț de 60 de dolari/baril impus de UE și G7, Rusia a oferit clienților asiatici reduceri semnificative, iar India a profitat. Pe de o parte, India este cel mai populat stat din lume și cea mai rapidă economie mare în creștere, neavând o producție internă relevantă de petrol, iar în aceste condiții, dependența de importuri și nevoia de a menține costurile energetice reduse pentru o industrie în expansiune au făcut din țițeiul rusesc o soluție la îndemână.
Pe lângă consumul intern, însă, rafinăriile indiene, în special complexul Jamnagar de pe coasta de vest, cel mai mare din lume, au transformat această dependență într-un model de business global. O parte importantă din țițeiul rusesc este procesată local și reexportată sub formă de motorină și produse petroliere către Europa și alte regiuni cu deficit energetic. NYT notează că acest flux indirect a alimentat profituri-record pentru conglomerate precum Reliance Industries, al cărei preț al acțiunilor a crescut cu 34% de la începutul războiului.
Totuși, semnele unei ajustări apar deja. Datele firmei de analiză Kpler arată că, în ultimele săptămâni, rafinăriile indiene au redus parțial achizițiile din Rusia, înlocuind o parte din volume cu livrări alternative. Dar, avertizează Kpler, „a înlocui complet combustibilul rusesc importat ar fi dificil, în parte pentru că rafinăriile indiene sunt calibrate exact pentru tipul de țiței pe care Rusia îl produce. Pivotul, dacă va fi impus, va fi costisitor, complex și tensionat din punct de vedere politic”.
China, al doilea pilon al cererii pentru energia rusă
India a explodat ca piață pentru petrolul rusesc după 2022, dar China a fost, încă dinainte de război, un client strategic și un partener politic privilegiat al Moscovei. Relația comercială s-a intensificat în ultimii trei ani: potrivit The New York Times, volumul schimburilor bilaterale majorându-se cu două treimi de la începutul invaziei, depășind în 2024 pragul de 240 de miliarde de dolari.
Beijingul nu a aderat nici la plafonul de preț impus de Occident și a absorbit fluxuri masive de țiței, gaze și cărbune rusesc, profitând de discounturile similare celor oferite Indiei. Pe lângă acestea, livrările de petrol au fost completate de importuri consistente de gaz prin conducte, dar și de LNG, consolidând interdependența energetică ruso-chineză, iar în sens invers, China a devenit furnizor-cheie pentru bunuri de consum și tehnologie cu dublă utilizare, de la automobile și telefoane, până la drone și componente industriale, alimentând astfel atât economia civilă, cât și capacitățile logistice ale Rusiei.
Practic, spre deosebire de India, relația energetică să doar o parte a unui parteneriat mult mai amplu, cu dimensiuni strategice și militare. În timp ce importurile Indiei au atras amenințări directe din partea lui Donald Trump, Beijingul nu a fost supus unor sancțiuni comerciale la aceeași scară, parțial din cauza complexității și mizei relației SUA–China, spun analiștii americani.
Alți cumpărători-cheie: Turcia, Emiratele Arabe Unite, Singapore și statele „din umbră”
O serie de centralizate de Centre for Research on Energy and Clean Air (CREA) pentru iunie 2025 arată că există un grup consistent de state care, fără a atinge volumele colosale ale celor doi giganți asiatici, mențin fluxuri comerciale esențiale pentru Kremlin.
Turcia rămâne un jucător regional decisiv în acest sens (Amintim că Ziare.com a scris recent despre problema apărută la transportul a 184.000 de tone de țiței către rafinăria Petrobrazi, pe filieră turcească). Ankara a importat în iunie 2025 echivalentul a peste 400.000 de barili de petrol rusesc pe zi, alături de volume consistente de gaze prin conducte. O parte semnificativă a acestui țiței este rafinat local și reexportat către piețe terțe, inclusiv în UE, unde ajunge sub formă de produse petroliere care nu mai intră sub incidența sancțiunilor.
Emiratele Arabe Unite, în special hub-ul comercial din Fujairah, au funcționat ca poartă discretă pentru tranzitul de petrol rusesc către Asia de Sud-Est și Africa. CREA estimează că, în iunie, fluxurile indirecte care au trecut prin Emirate au depășit 250.000 de barili pe zi. În paralel, companii din Dubai au oferit servicii logistice și financiare pentru transportul maritim, inclusiv asigurări și intermediere pentru petrolierele din „flota din umbră” a Rusiei.
Singapore joacă un rol mai puțin vizibil, dar esențial, în comerțul cu produse rafinate, considerând că, în iunie 2025, statul–oraș a fost punct de tranzit pentru peste 150.000 de barili pe zi de motorină și combustibil pentru nave, provenite din țiței rusesc procesat în India și China. Deși nu importă direct volume masive de țiței din Rusia, Singapore facilitează redistribuirea pe piețe cu deficit, menținând astfel cererea globală pentru materia primă rusească, amintesc analiștii.
În afara acestor hub-uri, CREA identifică un grup de „cumpărători discreți”, adică state mai mici, din Africa și Asia Centrală, care importă direct sau indirect energie rusească în volume de 30.000–50.000 de barili pe zi. Deși impactul lor individual este modest, la nivel agregat aceste piețe contribuie cu câteva procente la exporturile lunare ale Rusiei, asigurând Kremlinului o diversificare geografică utilă în fața presiunilor occidentale, mai arată sursa citată.
Aceste țări și practicile comerciale pe care le păstrează mențin astfel vie mașinăria de război. Deoarece, de pildă, după atacurile cu drone asupra rafinăriilor Ryazan și Novokuibyshevsk, Moscova își reorientează acum rapid fluxurile, anunțând recent că exporturile din porturile vestice urcă în august spre circa 2 milioane barili/zi, cu aproximativ +200.000 bpd față de planul anterior (1,77 milioane bpd). Volumul suplimentar creează nevoia ca până la 10 petroliere Aframax (80.000–100.000 t fiecare) să fie adăugate în planul de încărcare, o mișcare care, în plin ciclu de majorare a producției OPEC+, poate pune „presiune descendentă” pe prețurile globale ale țițeiului.
Potrivit Reuters, reparațiile vor dura spre o lună, iar rafinăriile de stat din India au început deja să cumpere combustibil rusesc într-un ritm mai alert. Potrivit analiștilor, „saltul” exporturilor este, așadar, dublu oportun, pentru că golește stocurile interne cât timp o parte din capacitatea de rafinare e la pământ și contracarează riscul de blocaj logistic.
Acesta este și contextul mai larg, dincolo de agresivitatea obișnuită a președintelui american, pentru care Trump forțează acum mâna Indiei. New Delhi a calificat ordinul drept „nedrept și nejustificat”, invocând securitatea energetică pentru 1,4 miliarde de oameni.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent
