Președintele rus Vladimir Putin laudă noua rachetă de croazieră Burevestnik cu propulsie nucleară, vorbind despre o ”invenție fără precedent” și ”rază de acțiune nelimitată”. Să vedem despre ce este vorba.
În filmarea publicată de Kremlin cu privire la presupusa descoperire a unei arme complet noi, primul lucru care atrage atenția este ceea ce nu vedem: arma în sine. În imagini apar însă președintele Vladimir Putin și șeful Statului Major General, Valeri Gherasimov, într-o sală de conferințe lipsită de decorațiuni. În costume de camuflaj, cei doi lideri vorbesc despre un test al rachetei de croazieră Burevestnik din 21 octombrie.
Racheta se remarcă prin faptul că, în locul unui motor convențional, a fost dotată cu un sistem de propulsie nucleară. Potrivit lui Putin, ”nimeni altcineva în lume” nu posedă o astfel de armă. Gherasimov vorbește, la rândul său, despre ”raza de acțiune nelimitată”, care ar depăși cei 14.000 de kilometri parcurși de Burevestnik în cele 15 ore de zbor.
Racheta de croazieră, care ar urma să fie capabilă să transporte la țintă focoase convenționale sau nucleare, se află în lucru încă din 2001. NATO folosește pentru creația rușilor numele de cod ”Skyfall”.
Cât de probabilă este o desfășurare a noii rachete rusești?
”Testele decisive au fost acum finalizate”, a anunțat Putin. Luni, serviciile de informații militare norvegiene au anunțat că testul a fost lansat săptămâna trecută din arhipelagul Novaia Zemlia din Marea Barents, în zona arctică. ”Putem confirma că Rusia a efectuat un nou test de lansare a rachetei de croazieră cu rază lungă de acțiune Skyfall (Burevestnik)”, a declarat viceamiralul Nils Andreas Stensoenes, șeful serviciilor secrete norvegiene, pentru Reuters.
Înseamnă acest lucru cu adevărat că arma, care a fost prezentată pentru prima dată în 2018, ar putea fi pusă în funcțiune în curând? Experții se îndoiesc.
Ei amintesc că nu a fost primul test de acest fel. Dimpotrivă, din 14 teste cunoscute, doar trei au avut succes, în timp ce 11 au eșuat, a declarat pentru DW Carlo Masala, profesor de politică la Universitatea Bundeswehr din München.
Nico Lange, Senior Fellow la Conferința de Securitate de la München, și-a îngăduit chiar un comentariu ironic pe rețeaua X. ”Circul din jurul testelor rachetei rusești Burevestnik caută să sublinieze în special cuvântul «nuclear», cât mai des posibil”.
De ce vorbește Rusia despre Burevestnik chiar acum?
Întrebat despre momentul anunțului Rusiei, Carlo Masala a avocat exercițiile nucleare ale NATO, cu manevra anuală ”Steadfast Noon” care tocmai s-a încheiat. Timp de două săptămâni, 14 țări NATO s-au antrenat cu aproximativ 70 de avioane într-o zonă de antrenament deasupra Mării Nordului pentru a apăra teritoriul Alianței cu arme nucleare. Forțele nucleare ruse au desfășurat un exercițiu paralel.
Masala mai remarcă și că “anunțul privind reușita testului vine exact în momentul în care Donald Trump strânge șurubul sancțiunilor împotriva Rusiei”. Prin urmare, spune expertul, face parte din scenariul lui Putin să ne amintească despre statutul Rusiei de putere nucleară.
Trump a descris testele cu rachete ca fiind ”nepotrivite”. Rusia ar trebui să pună capăt războiului, care a durat acum aproape patru ani în loc de o săptămână, ”în loc să testeze rachete”, a declarat președintele american. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a respins criticile și a declarat că Rusia va fi ghidată de propriile interese naționale.
Este NATO capabilă să respingă un atac cu rachete nucleare?
Potrivit Rusiei, Burevestnik ar fi greu de interceptat. Șeful Statului Major General din Rusia a vorbit despre ”manevrele orizontale și verticale complexe” cu care racheta și-a demonstrat capacitățile de evitare. Raza lungă de acțiune ar permite rachetei de croazieră să înconjoare pământul de mai multe ori și să evite toate pozițiile de apărare.
Carlo Masala, de la Universitatea Bundeswehr din München, spune că racheta poate aparent zbura pe mai mulți vectori de atac și este controlabilă până la capăt, ceea ce, desigur, face interceptarea mai dificilă. ”Însă nu este ca și cum aceasta ar fi super-racheta pe care nu ai cum să o contracarezi”. Ea zboară mai încet decât viteza sunetului, ”deci este potențial detectabilă și interceptabilă”.
Jeffrey Lewis, expert în neproliferare și controlul armelor la Middlebury Institute of International Studies din Monterey, California, a explicat pentru Reuters că racheta ar putea ocoli sistemele de apărare datorită razei sale de acțiune aproape nelimitate.
”Pe de altă parte, ar putea fi ridicate alte sisteme de apărare sau ar putea fi desfășurate aeronave pentru a o intercepta. Așadar, nu cred că sistemul este invincibil, dar face parte din cursa înarmărilor tot mai intensă în care ne aflăm. Ei au dezvoltat un nou sistem, iar noi trebuie să găsim ceva pentru a-l doborî”.
Cum funcționează propulsia nucleară? A mai fost realizată vreodată?
Simplificând, principiul de funcționare al Burevestnik poate fi comparat cu un motor cu reacție convențional utilizat la rachete sau avioane. Aerul aspirat este încălzit și generează o forță de propulsie prin expansiune. În cazul Burevestnik, energia este furnizată de un reactor nuclear în locul unui proces de combustie. În condițiile în care nu trebuie transportate cantități mari de combustibil, raza de acțiune este mult mai mare.
Ideea rachetelor de croazieră cu propulsie nucleară datează din secolul al XX-lea. Între 1957 și 1964, armata americană a dezvoltat un motor cu un mod de funcționare similar în ”Proiectul Pluto”, care a fost însă anulat deoarece noile evoluții în domeniul motoarelor cu reacție erau pur și simplu mai promițătoare și nu emiteau fumuri radioactive.
În același timp, Rusia lucra la un bombardier cu rază lungă de acțiune cu propulsie nucleară. În cele din urmă însă, și proiectul Tu-119 a fost anulat, deoarece inginerii nu au reușit să instaleze o protecție suficientă împotriva radiațiilor, care să nu fie prea grea pentru un avion.
Cât de periculoase sunt radiațiile provenite de la noua rachetă?
În evaluările anterioare privind Burevestnik, unii experți și-au exprimat îngrijorarea că un motor nuclear ar putea elibera radiații pe parcursul zborului. ”Mă feresc de afirmațiile conform cărora ar fi un Cernobîl zburător. Dacă ar fi existat o scurgere radioactivă, aceasta ar fi fost descoperită”, a declarat pentru DW expertul în domeniul energiei nucleare Pavel Podvig.
Nikolai Sokov, Senior Fellow la Centrul Vienez pentru Dezarmare și Neproliferare (VCDNP), are o părere similară: “A fost o sarcină dificilă. Aparent, Rosatom a reușit să dezvolte un sistem de propulsie care nu provoacă radiații radioactive grave în timpul zborului”, spune el pentru DW.
Scenariul unui accident în timpul decolării sau în zbor ar fi probabil mai periculos. Cel mai grav accident din cadrul proiectului Burevestnik ar fi avut loc la 8 august 2019, când s-a produs o explozie la un sit de cercetare din Marea Albă, la 1.000 de kilometri nord de Moscova. Cinci angajați ai companiei nucleare ruse Rosatom au murit, iar măsurătorile au scos la iveală o creștere a radiațiilor la nivel local. Mai mulți angajați au sfârșit în mare, dar nu se știe dacă au existat și decese cauzate de radiații.
