La eveniment sunt așteptați zeci de mii de credincioși din toată țara.
Accesul pe esplanadă se va face doar pe baza actului de identitate și a unui ecuson special, iar după slujba de sfințire pelerinii vor putea intra să se închine în Sfântul Altar.
Sfințirea Catedralei are loc într-un an cu o semnificație aparte: în 2025 s-au împlinit 140 de ani de la recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române și 100 de ani de la ridicarea sa la rangul de Patriarhie.
Catedrala, vizibilă din aproape orice punct al Capitalei, este așteptată să devină nu doar un reper spiritual, ci și un simbol al identității naționale și un punct de atracție pentru pelerinii și turiștii care vizitează Bucureștiul.
O galerie de arhivă realizată de Mediafax Foto surprinde etapele construirii Catedralei Mântuirii Neamului, din 2007, anul punerii pietrei de temelie pe Dealul Arsenalului, până în 2025.
Istoria Catedralei Naționale
Ideea ridicării unei catedrale naționale a apărut imediat după obținerea independenței României, ca expresie a recunoștinței față de sacrificiile din Războiul de Independență și a dorinței de a avea un lăcaș reprezentativ pentru credința și identitatea poporului român.
Mihai Eminescu a fost printre primele personalități care au promovat această idee, într-un articol publicat în ziarul Timpul, unde observa lipsa unei mari biserici ortodoxe în capitală.
„Noi înşine, în marea capitală a României, … nu avem o singură catedrală, o singură zidire religioasă acătării. Lucrul se explică prin împrejurarea că Bucureştii sunt un oraş relativ nou şi că n-au fost întotdeauna capitală”, a scris Eminescu în 1881 în ziarul Timpul.
1884 – Primul pas oficial: Legea regelui Carol I
După proclamarea Regatului, regele Carol I înaintează Parlamentului un proiect de lege privind construirea unei catedrale ortodoxe în București.
La 5 iunie 1884 este promulgată Legea nr. 1750, publicată în Monitorul Oficial la 18 iunie, care consfințește nevoia unei „catedrale române” ridicate „spre slava lui Dumnezeu și mântuirea neamului”.
Bugetul statului prevedea o sumă impresionantă, cinci milioane de lei aur, însă proiectul rămâne doar pe hârtie.
1920 – Miron Cristea a reluat ideea
După Marea Unire, Mitropolitul Miron Cristea reia ideea ridicării unei Catedrale a Mântuirii Neamului ca simbol al unității spirituale și recunoștinței față de eroii războiului.
La inițiativa sa, regele Ferdinand sprijină demersul printr-un hrisov regal semnat la 10 mai 1920.
1925 – Înființarea Patriarhiei Române
În 1925, Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată oficial la rangul de Patriarhie, printr-o hotărâre a Sfântului Sinod recunoscută de Regele Ferdinand I.
Decizia venea după patru decenii de la recunoașterea autocefaliei și la doar câțiva ani după Marea Unire, iar toate provinciile istorice românești se aflau pentru prima dată sub aceeași jurisdicție bisericească.
Primul patriarh al României a fost Miron Cristea, întronizat la 1 noiembrie 1925, într-o ceremonie desfășurată la Catedrala Mitropolitană din București.
La 3-4 februarie 1926, la prima ședință a Consiliului Național Bisericesc, s-a hotărât numirea unei „comisii de specialitate, pentru a pregăti caietul de sarcini, cu toate condițiile ce trebuie să îndeplinească planurile, iar, în înțelegere cu Primăria Capitalei, să se aleagă locul potrivit unde să se așeze clădirea”.
1929 – Alegerea amplasamentului și sfințirea locului
În 1929, Patriarhul Miron Cristea a inițiat o amplă consultare privind locul unde urma să fie ridicată noua catedrală, menită să simbolizeze unitatea spirituală a României Mari.
După analizarea mai multor propuneri, el a ales un teren la poalele Dealului Mitropoliei, într-o zonă centrală a Bucureștiului, aflată în zona Pieței Unirii de astăzi.
Pe 11 mai 1929, Miron Cristea a sfințit terenul, ridicând o troiță de lemn care marca locul viitoarei construcții.
Demersurile au fost întrerupte odată cu izbucnirea crizei economice mondiale, apoi definitiv blocate de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial și, ulterior, de instaurarea regimului comunist în România.
1995 – Reînvierea proiectului sub Patriarhul Teoctist
După prăbușirea regimului comunist, ideea construirii unei Catedrale Naționale a revenit în atenția Bisericii Ortodoxe Române.
În 1995, Patriarhul Teoctist a lansat un apel public către autorități, cler și credincioși pentru a sprijini ridicarea unei catedrale care să reprezinte „mântuirea neamului” și recunoștința față de eroii din toate timpurile.
După mai multe runde de consultări, Patriarhia a decis ca loc provizoriu Piața Unirii, unde la 5 februarie 1999 a avut loc o ceremonie istorică.
În prezența președintelui Emil Constantinescu, a premierului Radu Vasile, a membrilor Sfântului Sinod și a numeroși credincioși, Patriarhul Teoctist a sfințit locul și a așezat o cruce de piatră, considerată piatra de temelie simbolică a viitoarei Catedrale Naționale.
Patriarhul Teoctist în 1999. Sursa foto: Marius Vasilica/Mediafax Foto
2007 – Sfințirea locului de pe Dealul Arsenalului
În 2005, Primăria Capitalei propune noul amplasament pe Dealul Arsenalului, loc marcat de istoria tragică bisericilor demolate în perioada comunistă pentru construcția Palatului Parlamentului.
Propunerea a fost acceptată de Patriarhia Română, iar în martie 2005 Guvernul României a emis Ordonanța de urgență nr. 19/2005, privind realizarea ansamblului arhitectural „Catedrala Mântuirii Neamului”.
Ulterior, Camera Deputaților a transferat oficial terenul către Patriarhie. În paralel, în 2007, Parlamentul a adoptat Legea nr. 376/2007, care stabilea cadrul de finanțare al construcției, prin contribuția comună a Patriarhiei, a Guvernului și a autorităților locale.
Momentul decisiv a avut loc la data de 29 noiembrie 2007, când Patriarhul Daniel a oficiat slujba de sfințire a locului și așezarea pietrei de temelie.
Ceremonia a marcat începutul concret al lucrărilor la Catedrala Națională.
Prea Fericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, binecuvanteaza un enorias, dupa slujba de sfintire a locului destinat construirii Catedralei Patriarhale, joi, 29 noiembrie 2007, in Bucuresti. ANDREI PUNGOVSCHI / MEDIAFAX FOTO
2011 – Sfințirea Paraclisului Catedralei Naționale
În 2009, Patriarhia Română a lansat o licitație publică pentru proiectarea edificiului, una dintre cele mai complexe din istoria recentă a construcțiilor românești.
După selecția proiectantului, în septembrie 2010 a fost emisă autorizația de construcție nr. 314-S, care a permis începerea lucrărilor la infrastructură.
Un moment esențial a fost 24 octombrie 2011, când Patriarhul Daniel a sfințit Paraclisul Catedralei Naționale, dedicat Învierii Domnului și Sfântului Ioan Gură de Aur.
2013 – Începe ridicarea suprastructurii
După finalizarea lucrărilor de fundație, la 28 iunie 2012, în ajunul Sfinților Petru și Pavel, Patriarhul Daniel a oficiat slujba de sfințire a radierului general, temelia pe care se va ridica întreaga construcție.
După finalizarea fundației, lucrările la Catedrala Națională au continuat cu ridicarea suprastructurii.
Construcția a continuat cu ridicarea pereților principali, a turlelor și a cupolelor, cea mai înaltă, Turla Pantocrator, atingând 120 de metri.
În septembrie 2016, în cadrul „Întâlnirii Tinerilor Ortodocși din toată lumea”, a fost oficiată prima Sfântă Liturghie la Catedrala Națională.
2018 – Sfințirea Altarului Catedralei Naționale
Anul 2018 a adus momentul mult așteptat al sfințirii Altarului Catedralei Naționale, eveniment care a avut loc la 25 noiembrie 2018.
Slujba a fost oficiată de Patriarhul României, Daniel, împreună cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului, în prezența a zeci de ierarhi, sute de preoți și zeci de mii de credincioși veniți din întreaga țară și din diaspora.
După slujbă, peste 150.000 de pelerini s-au închinat în Sfântul Altar în zilele în care acesta a fost deschis publicului.
La câteva zile de la sfințire a fost sărbătorit primul hram al Catedralei Naționale, sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei. Alături de sărbătoarea Sfântului Andrei, lăcașul de cult mai are hramul Înălțarea Domnului.
Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului (C) si patriarhul Daniel al Romaniei (D) sosesc la Catedrala Mantuirii Neamului, pentru a participa la slujba de sfintire a altarului lacasului de cult, duminica 25 noiembrie 2018, in Bucuresti. ANDREEA ALEXANDRU / MEDIAFAX FOTO
2019 – Vizita Papei Francisc
În 31 mai 2019, Papa Francisc a vizitat Catedrala Națională, în prima zi a vizitei sale apostolice în România.
Suveranul Pontif a fost întâmpinat de Patriarhul Daniel și de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
În timpul vizitei, Papa Francisc a rostit rugăciunea „Tatăl nostru” și un mesaj despre unitatea și fraternitatea dintre creștini.
Papa Francisc si patriarhul Daniel tin in maini o icoana, la finalul rugaciunilor, in Catedrala Neamului din Bucuresti, vineri 31 mai 2019. ANDREEA ALEXANDRU / MEDIAFAX FOTO
În ultimii ani, lucrările la Catedrala Națională s-au concentrat pe finisajele interioare și exterioare, pictura în mozaic și instalațiile tehnice.
Catedrala deține cel mai mare iconostas din lume, cu o lungime de 23,8 metri și o înălțime de 17,1 metri.
În februarie 2024 a fost montată icoana Pantocrator din turla principală, cu un diametru de 12 metri și o suprafață totală de peste 150 de metri pătrați.
Lucrările au inclus și finalizarea picturilor din absida altarului, instalarea sistemelor de iluminat și acustică și amenajarea esplanadei din jurul edificiului.
În aprilie 2025, pe turla mare a Catedralei Naționale, cunoscută drept Turla Pantocrator, a fost montată o cruce de aproximativ șapte tone.
O cruce inalta de sapte metri si care cantareste sapte tone, este montata pe turla mare a Catedralei Nationale, marti, 8 aprilie 2025, in Bucuresti. ANDREEA ALEXANDRU / MEDIAFAX FOTO
26 Octombrie 2025 – Sfințirea Catedralei
Duminică, 26 octombrie 2025, Catedrala Națională va fi sfințită.
Slujba va fi oficiată de Patriarhul României, Daniel, împreună cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, în prezența ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, a reprezentanților bisericilor surori și a mii de credincioși veniți din întreaga țară.
Evenimentul încheie un proiect început în urmă cu mai bine de un secol și simbolizează împlinirea dorinței exprimate încă din vremea regelui Carol I, ridicarea unei catedrale reprezentative pentru întreaga națiune română.
