Ce înțelesuri a avut inițial cuvântul „parastas”

Ce conotații poartă cuvântul „parastas”? La mirarea care a dat și titlul articolului răspunde cu generozitate distinsul etnolog Gheorghiță Ciocioi: „Este un termen grecesc intrat în română pe filieră slavonă (парастасъ). Din παράστασις (parástasis, în greacă), cu sensul de: «a sta alături/ a fi prezent lângă cineva (din verbul παρίστημι (parístēmi) – «a prezenta, a pune lângă, a sta alături»). Παράστασις este compus din: παρά – «alături, lângă» și στάσις – «ședere, atitudine» (din ἵστημι – «a sta în picioare»). Prin urmare «o ședere/ rămânere/ prezență/ mijlocire (pe) lângă cineva». În context creștin: «a sta (întru rugăciune/ la o slujbă) înaintea lui Dumnezeu», «a mijloci pentru cineva înaintea Domnului», a fi prezent pentru a te ruga pentru iertarea păcatelor unui adormit. Slujbă de pomenire în Biserica Ortodoxă pentru cei adormiți (la 40 de zile, 1 an etc.).”

Ceea ce este pus înainte

Următorul cuvint cu înțeles uitat – „prochimen”: „Termen auzit de credincioși în biserici ori întâlnit chiar în unele cărți de rugăciune: Prochimen, glas al… » Versuri/veset sau un pasaj-sinteză din Scriptură – cântat/citit înainte de Apostol ori Evanghelia Utreniei. O introducere în tema lecturii praznicului. Termen grecesc (προκείμενος), preluat de români pe filieră slavă, cu înțelesul de «așezat înainte, de dinainte»: προ – «înainte»; κείμενον – «așezat, pus». De la κεῖμαι – «a sta, a fi pus». Cu referire, așadar, la «ceea ce este pus înainte» – stihul introductiv amintit, de la «citirea» din cadrul unei slujbe.”

Otipust – o binecuvântare

Dar „otipust” ce să însemne? „Binecuvântare, rostită de preot sau episcop, la sfârșitul slujbei, încheierea unui serviciu divin (απολυσις, în greacă). Termen slav («oтпуст»), echivalentul latinescului «dismissio»: «Ite, missa est» – «Puteți merge, acesta este sfârșitul [slujbei]». Binecuvântarea/ dezlegarea credincioșilor pentru a pleca în pace. «Otpustit’» (în slavă) – lăsare, slobozire, a da voie, a da drumul, a elibera. Format din: «ot» – de aici, de la, dinspre – și «pust» – liber, a lăsa. Din pustiti – a lăsa să plece, a slobozi. Otpust e prezent până astăzi la noi. Nu doar în cărțile de cult, ci și în cele de rugăciuni. Spre (re)amintire…”.

A dărui din nou

Odovanie (tot s-a petrecut Schimbarea la Față…) ce sensuri are? „În greacă ἀπόδοσις («apodosis»)… Odovania e încheierea perioadei liturgice a unui praznic. Ultima zi a acesteia. După ce s-a adăstat în atmosfera praznicului mai multe zile. Ziua odovaniei are o solemnitate de închinare mai mare decât ​​toate celelalte zile ale acestei perioade, dar ceva mai mică decât ​​ziua sărbătorii în sine. Slavii o trec în calendar sub numele de «Otdanie»/ Отдание (a Bobotezei/на Богоявление, de pildă). Pornind de la «отдача», «возвращение» (a da, a dărui, a întoarce, a restitui). Popular, în slava sub-dunăreană, termenul a rămas și astăzi «otdavanie» (отдавание). Preluat și la noi. Cu înțelesul limbii de origine – de a da, a restitui, a dărui din nou – pentru ultima oară – toate cele cuvenite/ datorate praznicului. După care, «ceasul calendarului își continuă cursul, revenindu-se la «normal».”

Negarea verticalității

Acatist, catismă, sedelnă – de unde le vin numele? Din nou cercetătorul Gheorghiță Ciocioi: „Acatist provine din greacă: Ἀκάθιστος – α – negație («nu»); κάθισις «ședere». Imn de laudă cântat fără a se sta jos/stând în picioare. Acatistul «Bunei Vestiri» este prototip al tuturor acatistelor. Arhanghelul a vestit Fecioarei «în picioare», fiind zugrăvit, de altfel, plin de însuflețire și «dinamism». Catismă?„Provine din greacă: καθίσμα; καθίζω – «a ședea, a se așeza»; κάθισμα – «așezare, ședere, «faptul de a sta jos». Psaltirea este împărțită în 20 de catisme (poartă acest nume deoarece în timpul citirii lor se poate sta jos).” Sedelnă? „Este echivalentul catismei, în slavă, din grecește: седальнъ – din сѣдѣти – «a ședea». «Sedelnele» sunt, de asemenea, cântări liturgice de la slujba utreniei, vecerniei, miezonopticii, ceasurilor. Credincioșii și clericii pot sta jos în timpul rostirii/ cântării acestora.”

Sus glasul!

La biserică, la slujbe, auzim „vozglsuri” – ce să fie acestea? „În slavona bisericească, возгласъ («vozglasª») provine din verbul возгласити («vozglasiti») = «a rosti cu voce ridicată», «a proclama». Prefixul voz («vъz», în slavă) are sensul de «în sus, deasupra a ceva, peste; glas – «voce, glas». Literal, așadar, «ridicare a glasului», «glas-sus», «deasupra» glasului obișnuit. La slujbele ortodoxe: sfârșitul unei ectenii, pronunțat cu glas tare, ca o «concluzie», de către un sfințit slujitor. Un exemplu: «Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea…” O proclamare solemnă, «cu glas înalt»”.

Citește pe Antena3.ro

Răsturnare de situație în cazul accidentului mortal de pe Autostrada A1: Cei doi tineri s-ar fi aruncat îmbrățișați în fața TIR-ului

Nume cu înțeles uitat

Lahovari – fiul Vlahului

„Nume al unei familii celebre din Țara Românească (politicieni, militari, diplomați etc.). Ajunsă în Valahia (Oltenia) în perioada fanariotă (sec. al XVIII-lea). Originea: comunitățile aromâne de la sud de Balcani (Macedonia), aflate în strânse contacte cu slavii, dar aderând la cultura greacă. Lahovari (grafiat și Lahovary) provine din numele Lahov (întâlnit și astăzi în Bulgaria și Macedonia – la Panaghiuriște, de pildă). La rându-i, Lahov redă numele de Vlahov (prin căderea lui «V») – Vlahu’, «fiul Vlahului». Grecizat, după modelul numelor străine intrate în greacă (cu terminațiile «άρης», άριος), Λαχουβάρης (Lahovaris/ Lachouvaris) Ajuns în română Lahovari.”

Stăniloae – al lui Stan

„Nume purtat de părintele Dumitru Stăniloae, personalitate proeminentă a teologiei ortodoxe din secolul al XX-lea, canonizat în 2025. Numele de Stăniloae provine din Stănilă (ultimul, din Stan). Numele terminate în «oae/oaie» sunt specifice sudului Ardealului și sudului Moldovei (Tănăsoaie, Atănăsoaie/Atanasoae etc.). Nume provenite din forme de plural arhaice: «Ai lui Stănilă» – «Stăniloii» (frații, verii Stănilă). Stăniloae – unul dintre «Stăniloi», fixat apoi ca nume de familie.”

Uspenski – poreclă de identificare

„Nume de familie slav, folosit mai ales în Rusia și Ucraina. Inițial, o poreclă dată unui cleric ce slujea la o biserică închinată Adormirii Maicii Domnului («Uspenia”) ori cuiva care locuia lângă o biserică cu acest hram, pentru a fi identificat mai ușor (cel de la «Uspenia” – Uspenski). Nume purtat, de-a lungul timpului, de mai multe personalități din Rusia. Amintim de Leonid Uspensky (1902-1987), teolog, istoric de artă, iconograf.”

„«Sedelnele» sunt, de asemenea, cântări liturgice de la slujba utreniei, vecerniei, miezonopticii, ceasurilor. Credincioșii și clericii pot sta jos în timpul rostirii/ cântării acestora.”, Gheorghiță Ciocioi, ernolog

„Numele terminate în «oae/oaie» sunt specifice sudului Ardealului și sudului Moldovei (Tănăsoaie, Atănăsoaie/Atanasoae etc.).”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog

„«Parastas» este un termen grecesc intrat în română pe filieră slavonă (парастасъ). Din παράστασις (parástasis, în greacă), cu sensul de: «a sta alături/ a fi prezent lângă cineva»”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog

„«Acatist» provine din limba greacă: Ἀκάθιστος – α – negație («nu»); κάθισις «ședere». Imn de laudă cântat fără a se sta jos/stând în picioare.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog

„«Catismă» provine din greacă: καθίσμα; καθίζω – «a ședea, a se așeza»; κάθισμα – «așezare, ședere, «faptul de a sta jos».”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog

››› Vezi galeria foto ‹‹‹