Etnologul Gheorghiță Ciocioi e la comandă: „Numele de Băsescu și cel de Băsești (localitate) sunt unele cunoscute la noi. În trecut, Basa, Basea, Băsa, Băsăscul etc. câteva sate (Maramureș, Teleorman etc.) își trag numele de la un Basa, Băsea – cel mai adesea, un «mai mare peste păstori» – baci. Numele de familie Basa, Base există și în Balcani, ele fiind o modificare a numelui Bacio («Baciu»). Termenul bacio/baciu provine din baiko – frate mai mare, nenea – fiind chiar nume de botez în trecut (nume-urare: «să trăiască și să aibă frați mai mici care să-i spună baiko/nenea)». Baiko/Bacio/Basa/Base, deși trecute prin filtru balcanic (slav, grecesc, aromân), își au originea în turcicul (poate cuman, proto-bulgar, peceneg) «bai» – om bogat, respectat, mai mare peste cei din jur. Base, Baso – la sud de Dunăre există și astăzi (cu înțelesul, ca nume, de «baciu», «fratele mai mare») – adeseori cu terminațiile cunoscute: Basov, Basev, Basovski. Cel mai probabil, numele în cauză le datorăm transhumanței ardelene”.
Dare(a) de seamă
Alte nume și cuvinte cu înțeles uitat – Sameș/S(e)ama: „Nume de familie provenit din îndeletnicirea de sameș. Dregător în Țările Române care ținea socoteala – sama – birurilor, administrator de moșie, logofăt, «contabil». Seama/sama e un cuvânt turcic, preluat cel mai probabil de la cumani ori pecenegi, întâlnit și la maghiari (szám), cu aceeași proveniență turcică (san/sam). San/sam, în turca veche, provine din «sa» – a număra, a socoti, sameșul fiind cel care se ocupa cu numerele, calculele. «O samă de cuvinte» – în română – un (anume) număr de cuvinte, o cantitate neprecizată. A ține seama, a-și da seama, a lua seama etc., banalele expresii de astăzi – a calcula, socoti, judeca, a fi cu luare aminte, a «măsura», a avea simțul răspunderii. – A lua o decizie în cunoștință de cauză, după ce ai făcut mai multe calcule, în funcție de o serie de factori. Tot legat de sameș, sama – cunoscuta, până mai ieri, «dare de seamă». Alte expresii: A fi de o seamă – a avea același număr de ani. Om/lucru de seamă – demn de a fi luat în calcul, care contează”.
Plahotniuc, lucrătorul de poale
În continuare, un nume care a revenit în actualitate odată cu extrădarea din Grecia în Moldova – Plahotniuc (individ acuzat că ar fi furat un miliard de euro din bugetul statului rupt de ruși din trupul Moldovei noastre): „Plahotniuc este un nume de familie ucrainean. Prezent și în Basarabia. Provenit dintr-o îndeletnicire: cea de lucrător de fote, «poale»/fuste tradiționale («plahta»), dar și de saci din pânză aspră (purtând același nume în ucraineană). Plahta este partea necusută a costumului național ucrainean. În general, e formată dintr-o singură «foaie», dreptunghiulară, groasă, «petrecută»/«înfășurată» pe talie și strânsă cu «bete». Supranumele de plahotniuc, din secolul al XIX-lea, va fi înscris tot mai des ca nume de familie în registrele imperiale rusești de evidență a populației (Plahtniuk, Plohtniuk, Plahatniuk, Plohotniuk, Plahotniuk etc.)
Cultivatorul de ovăz
Citește pe Antena3.ro
Momentul în care o mamă e lovită mortal a fost filmat de camera de bord a mașinii. Șoferul accelerează înainte de trecerea de pietoni
Încă un nume cu înțeles uitat – Oveselu: „Sat în Vâlcea. Numele de Oves, Ovăs, Ovesa, Ovesea, Oveselul provin de la cel al ovăzului, sub influență slavă (oves, slavă, bulgară). În limbajul de astăzi – Ovezea, Ovezelul. Satul lui Ovezea – negustor, cultivator de ovăz”.
Pastila de religie
Ucraina și Patriarhul Ecumenic Dionisie al IV-lea (ierarhul care l-a uns ca domn pe Brâncoveanu, trecând la cele veșnice în Valahia)
Care este, de fapt, „Biserica canonică” în Ucraina… „Situația ecleziastică din țară vecină – una complexă, fără doar și poate – determină pe unii jurnaliști de la noi să folosească o terminologie improprie, tributară propagandei ruse, în raportările la realitățile din Răsăritul pravoslavnic”, apreciază Gheorghiță Ciocioi, cercetător interesat și de etnologie religioasă. Dar să-i dăm credit: „Să ne referim doar la un singur exemplu: titulatura de Biserică canonică pe Nipru. E bine știut faptul că Mitropolia Kievului nu a fost transferată canonic niciodată Patriarhiei Moscovei de către Patriarhia Ecumenică. Nu există vreun un document oficial, nici în 1686, nici ulterior acestei date, care să confirme o astfel de cedare a Constantinopolului. Patriarhul Ecumenic Dionisie al IV-lea a îngăduit doar, din pricina unor împrejurări tulburi, ca Patriarhul Moscovei să-l hirotonească pe Mitropolitul de Kiev, acesta rămânând, așa cum fusese vreme de veacuri, subordonat Patriarhiei de Constantinopol. Condiția obligatorie, de altfel, la hirotonire, a fost ca mitropolitul Kievului să-l pomenească, la fel ca până atunci, pe Patriarhul Ecumenic ca întâi ierarh al său”.
Stimulente pentru integrare
În completare: „Fiind, așadar, teritoriul său canonic, Patriarhia Constantinopolului avea dreptul pe deplin de a acorda autocefalie Bisericii Ortodoxe din Ucraina – Tomosul prin care Moscova a primit patriarhatul neincluzând teritoriul Mitropoliei Kievului. Raptul samavolnic (transformarea chiar în arhiepiscopie de către Petru cel Mare a teritoriului canonic constantinopolitan, subordonarea acestuia Bisericii Ruse) va fi anulat, prin urmare, pentru neîndeplinirea de către Patriarhia Moscovei a termenilor «Actului» sinodal din 1686. Practic, după războiul Rusiei împotriva Ucrainei din 2014, milioane de ucraineni vor părăsi Biserica statului agresor, trecând în Biserica Ucraineană, formată în urma perestroikăi gorbacioviste, care se afla într-o schismă cu Biserica Rusă ce nu ținea de vreun motiv dogmatic. Pe 15 decembrie 2018, după repunerea în treaptă a ierarhilor ce nu voiau să mai facă parte din Biserica Rusă (acest lucru îl propusese mai înainte Moscova: integrarea a peste 20 de ierarhi ucraineni în Patriarhia Rusă, chiar dacă hirotoniți ulterior despărțirii de aceasta, cu recunoașterea hirotoniei și validității tuturor tainelor săvârșite – «integrare» la care, cu siguranță, mitropolitul Onufrie nu ar fi avut ceva de obiectat rușilor, deși s-au folosit cu ocazia dată nu puține «stimulente financiare» de convingere), a avut loc un Sinod al Unificării la Kiev”.
La sfârșitul războiului
Tot aici: „La acesta au participat și doi episcopi ai Bisericii Ucrainene (MP). S-a format astfel Biserica Ortodoxă a Ucrainei, mitropolitul Onufrie (MP) pierzând canonic dreptul de a purta titlul de întâistătător, așa cum i s-a transmis printr-o scrisoare a Patriarhul Bartolomeu în 2018. Pe 6 ianuarie 2019, Biserica Ucraineană va primi Tomosul de Autocefalie. Activând în teritoriul canonic al Bisericii Ucrainei, ierarhilor conduși de Mitropolitul Onufrie le rămâne, fără doar și poate, doar soluția aderării la hotărârile Sinodului Unificării din 2018, de un nou Tomos în teritoriul canonic al Patriarhiei Ecumenice, cedat de acum Bisericii Ortodoxe Ucrainene, nemaiputând fi vorba. Desigur, o situație complexă, un Sinod Panortodox (oare cum ar face Liturghia împreună Bisericile Moscovei, Alexandriei, Constantinopolului înainte de acesta!) nu ar putea rezolva problema dată, Rusia marșând (bătând chiar cu pumnul în masă, ajunsă la întrunirea dorită) pe o soluție geopolitică, nu pe una ecleziastică. Pe de altă parte, vechile Biserici nu ar avea un cuvânt de spus într-o sinaxă restrânsă în privința teritoriului canonic al Patriarhiei Constantinopolului, cedat unor Biserici Autocefale. Le revine, așadar, ucrainenilor să se lămurească (între ei…) Poate nu acum. Cel mai probabil, la sfârșitul războiului…”.
„Sameș este un nume de familie provenit din îndeletnicirea de sameș. Dregător în Țările Române care ținea socoteala – sama – birurilor, administrator de moșie, logofăt, «contabil»”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Seama/sama e un cuvânt turcic, preluat cel mai probabil de la cumani ori pecenegi, întâlnit și la maghiari (szám), cu aceeași proveniență turcică (san/sam)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Plahotniuc este un nume de familie ucrainean. Prezent și în Basarabia. Provenit dintr-o îndeletnicire: cea de lucrător de fote, «poale»/fuste tradiționale («plahta»), dar și de saci din pânză aspră (purtând același nume în ucraineană)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Câteva sate (Maramureș, Teleorman etc.) își trag numele de la un Basa, Băsea – cel mai adesea, un «mai mare peste păstori» – baci”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Numele de familie Basa, Base există și în Balcani, ele fiind o modificare a numelui Bacio («Baciu»). Termenul bacio/baciu provine din baiko – frate mai mare, nenea – fiind chiar nume de botez în trecut”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
