Ce sunt tulburările anxioase, maladiile care macină lumea de azi?

Îndrumătoare ne este psihologa Andreea Ionescu, autoarea lucrării „Harta invizibilă a atașamentului” (Editura Trei, 2025): „Vorbind despre tulburările anxioase, ne putem gândi la combinația dintre frică și evitare, în proporții diferite, corespunzător principalelor categorii nosologice: tulburarea anxioasă generalizată (în care frica predomină), tulburarea de panică/atacul de panică (predomină frica intensă, dar apare și o conduită de evitare), fobiile (conduita de evitare a obiectului fobogen este predominantă, dar frica apare la întâlnirea cu acesta, adeseori chiar sub forma atacului de panică) și tulburarea obsesiv‑compulsivă (frica apare în momentele în care subiectul nu se angajează în comportamentele compulsive autoprescrise). Referindu‑ne la teoria clasică a lui Bowlby (1973) (n.r. – John Bowlby, psihiatru britanic celebru pentru dezvoltarea teoriei atașamentului), acesta leagă tulburările anxioase (cu excepția fobiilor specifice de animale) de anxietatea copilului în raport cu disponibilitatea figurii de atașament.”

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Tulburări anxioase: constelații familiale

Mai precis: „El vorbește despre constelații familiale specifice care ar predispune copilul spre a dezvolta tulburări anxioase, mai precis acele medii care implică un control realizat prin supraprotecție sau rejecție. În mod concret, sunt descrise situațiile în care: 1) copilul se teme pentru viața părintelui în absența sa (din cauza disputelor parentale sau tentativelor suicidare); 2) copilul se teme de abandon sau respingere (din cauza amenințărilor parentale); 3) copilul simte nevoia să rămână acasă ca un companion al părintelui; 4) părintele are dificultăți în «a da drumul» copilului din cauza fricii copleșitoare că i s‑ar putea întâmpla ceva rău. Cercetări specifice asupra legăturii dintre atașamentul infantil și tulburările anxioase la adolescență (Warren et colab., 1997), diagnosticate la vârsta de 17½ ani, au arătat faptul că acestea apar cu o probabilitate semnificativ mai mare la copiii cu atașament ambivalent, în comparație cu aceia cu atașament sigur sau evitant. Chiar și în condițiile în care variabila temperament infantil era controlată, atașamentul ambivalent infantil a rămas un bun predictor pentru tulburări anxioase ulterioare.”

Tulburările anxioase sub lupa cercetătorilor

Tot aici: „Pornind de la teoria lui Bowlby referitoare la mediile familiale problematice, s‑au stabilit o serie de legături între acestea și apariția tulburărilor anxioase. Astfel, o cercetare în această direcție (Faravelli, Webb, Ambonetti, Fonnesu și Sessarego, 1985) a arătat că persoanele diagnosticate cu agorafobie au trecut într‑o proporție semnificativ mai mare printr‑o separare timpurie de mamă sau un divorț parental, în comparație cu grupul de control fără simptome psihiatrice. De asemenea, Brown și Harris (1993) au evidențiat faptul că persoanele cu atacuri de panică au trecut printr‑o pierdere timpurie a persoanei de îngrijire sau au avut o îngrijire extrem de inadecvată, cu o frecvență semnificativ mai mare decât în cazul grupului de control fără diagnostic psihiatric. O altă cercetare în domeniu (Cassidy, 1995) demonstrează faptul că persoanele cu anxietate generalizată raportează a fi resimțit mai multă rejecție parentală și inversiune de rol decât cei fără aceste simptome. În același fel, Chambless, Gillis, Tran și Steketee (1996) au identificat faptul că majoritatea persoanelor cu tulburări anxioase își descriu părinții ca neiubitori și exercitând un grad ridicat de control.”

Importanța atașamentului sigur în prevenirea tulburărilor anxioase

Aproape de final: „O altă cercetare în domeniu (Cassidy, 1995) subliniază faptul că persoanele diagnosticate cu anxietate generalizată, spre deosebire de cei fără aceste simptome, raportează un grad semnificativ mai mare de vulnerabilitate și agresivitate, trăiri caracteristice stărilor mentale specifice atașamentului adult preocupat. Un alt studiu mai recent (Wei, Heppner și Mallinckrodt, 2003) examinează rolul copingului perceput ca mediator între stilurile de atașament și stresul psihologic, evidențiind modul în care atașamentul nesecurizant poate duce la dificultăți în gestionarea stresului și, implicit, la tulburări anxioase. Nu în ultimul rând, Mikulincer și Shaver (2012) oferă o perspectivă asupra modului în care stilurile de atașament influențează dezvoltarea diferitelor forme de psihopatologie, inclusiv tulburările anxioase, subliniind importanța atașamentului sigur în prevenirea acestora.”

Citește și:Tulburări de personalitate extreme: Când emoțiile și comportamentele scapă de sub control

Tulburările anxioase sunt legate de anxietatea copilului în raport cu disponibilitatea figurii de atașament (părinte, bunic etc.).

Tulburările anxioase pot fi de mai multe feluri: generalizată (în care frica predomină), tulburarea de panică/atacul de panică, fobiile și tulburarea obsesiv‑compulsivă.

Citește pe Antena3.ro

Premieră pe Autostrada Sibiu-Pitești: Primul tunel forat din România este gata. Lucrările, finalizate cu șase luni înainte de termen