Invaziile recente ale dronelor ruseşti în spaţiul aerian al Poloniei au provocat un val de reacţii dure în capitalele europene. Londra, Berlinul, Parisul şi Haga au anunţat aproape simultan intenţia de a consolida apărarea antiaeriană a flancului estic al NATO. O decizie considerată justificată de unii, însă, în opinia altora, exact reacţia pe care Kremlinul şi-o dorea.
Dronă rusească doborâtă în Polonia/FOTO:X
Fostul ofiţer britanic Richard Kemp, cunoscut pentru poziţiile sale tranşante privind securitatea europeană, avertizează că astfel de răspunsuri reactive fac exact jocul Moscovei: „Putin nu testează reacţia NATO. O cunoaşte deja. Nu urmează niciun atac iminent, iar aceste drone nu sunt începutul unei escaladări directe. Sunt parte dintr-o strategie mult mai subtilă, dar cu efecte potenţial devastatoare pentru Ucraina.”
Tusk trage semnalul de alarmă, dar nu toţi îl ascultă
Premierul polonez Donald Tusk a numit incidentul „cea mai gravă ameninţare militară la adresa Poloniei de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial”. A vorbit despre o provocare de proporţii, menită să împingă Polonia pe marginea unei confruntări directe cu Rusia. Dar alţi oficiali – printre care şi noul ministru britanic al Apărării, John Healey – au ales o altă interpretare: Rusia „testează apărarea aeriană a NATO”.
Colonelul Kemp demontează aceste teorii. În realitate, spune el, nu a existat nicio intenţie de a sonda vulnerabilităţile poloneze sau de a atrage Alianţa într-un răspuns militar. Numărul redus de drone – doar 19, potrivit informaţiilor oficiale – şi lipsa unei pagube semnificative arată că scopul nu era militar, ci psihologic.
Ţinta reală: moralul european şi ajutorul pentru Ucraina
„Această acţiune face parte dintr-un plan sistematic de subminare a voinţei Occidentului”, susţine Kemp. „Putin nu încearcă să declanşeze o confruntare cu NATO. Dimpotrivă, face tot posibilul să o evite. Dar încearcă, cu toate mijloacele, să taie oxigenul Ucrainei: armamentul occidental.”
De peste trei ani, Kremlinul mizează pe un război de uzură. Ucraina rezistă nu doar prin curajul trupelor sale, ci şi datorită livrărilor constante de muniţie şi armament din Vest. Aceste livrări au fost întârziate, reduse sau contestate tocmai din cauza fricii de „provocări” precum cele din Polonia.
Pentru Putin, o Europă care îşi retrage sistemele antiaeriene din Ucraina pentru a-şi apăra propriul teritoriu este o Europă care, fără să vrea, îşi lasă partenerul ucrainean fără apărare. „Iar asta este exact ceea ce vrea Kremlinul: nu un conflict cu NATO, ci o Ucraină slăbită, izolată şi abandonată.”
O campanie mai amplă: drone, propagandă, sabotaj
Incursiunile aeriene nu sunt un eveniment izolat, ci parte dintr-o campanie hibridă de amploare, susţine Kemp. Moscova a trecut deja la etapa următoare a conflictului: atacuri cibernetice, sabotaje, incendii provocate, tentative de asasinat şi campanii de dezinformare pe teritoriul ţărilor europene. Toate cu acelaşi scop – să întoarcă opinia publică împotriva ajutorului pentru Ucraina.
Această strategie a inclus şi ameninţări directe – inclusiv cu folosirea armelor nucleare – pentru a convinge alegătorii din Vest că investiţia în apărarea Kievului e o greşeală şi că mai bine s-ar concentra pe propria siguranţă.
Paradoxul apărării: cu cât ne apărăm mai mult, cu atât Ucraina pierde mai repede
În opinia lui Kemp, problema reală nu e lipsa de reacţie a NATO, ci direcţia greşită în care e orientată apărarea. „Desigur că trebuie întărită protecţia flancului estic. Dar nu în detrimentul Ucrainei. Resursele antiaeriene sunt limitate. Iar dacă le reţinem în Europa, în loc să le trimitem acolo unde se trage cu adevărat, nu facem decât să grăbim prăbuşirea Kievului.”
Acesta este, de fapt, miezul avertismentului transmis de fostul ofiţer britanic: cea mai bună apărare a Europei nu se construieşte la Varşovia, ci la Harkov. Iar cel mai eficient mod de a-l împiedica pe Putin să escaladeze războiul este să nu-i permitem să câştige cel pe care deja l-a început.
„Putin nu e interesat acum de o confruntare directă cu NATO. El are destule probleme în Ucraina. Dacă vrem să nu fim următorii, trebuie să ne asigurăm că războiul se încheie acolo – şi nu începem un altul aici”, conchide Kemp.
