Ministerul Dezvoltării a pus în dezbatere publică, la începutul lunii august, pachetul legislativ privind reforma administrației publice locale și centrale. Printre modificările cu impact direct asupra comunităților se află transferul rapid și, în anumite condiții, gratuit al bunurilor din proprietatea statului către unitățile administrativ-teritoriale (UAT), pentru a fi folosite în proiecte de interes local. Proiectul de lege aduce reguli mai flexibile, elimină bariere birocratice și deschide posibilitatea ca Ministerul Finanțelor să inițieze direct aceste transferuri, spun cei de la Dezvoltare.
Potrivit documentului, bunurile din domeniul public sau privat al statului, de la clădiri și terenuri agricole, până la spații industriale neutilizate, vor putea fi cedate către primării și consilii județene fără plată, dacă se poate dovedi că acestea deservesc un interes public local clar definit, cu condiția păstrării lor timp de cel puțin 10 ani. Potrivit notei de fundamentare, prevederea este gândită pentru a scurta drumul dintre o resursă blocată și utilizarea ei efectivă în comunitate.
„Eliminarea termenului maximal de 5 ani pentru prelungirea duratei de realizare a investițiilor în cazul trecerilor din domeniul public al statului în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale în vederea realizării unor obiective de interes public local și/sau județean, aceasta urmând a fi stabilită, de la caz la caz, de comun acord între autoritățile implicate, care sunt cele mai în măsură să aprecieze durata necesară finalizării investițiilor, în funcție de specificitatea fiecărei spețe și de interesul public național și local. Suplimentar simplificării și flexibilizării procedurilor, această reglementare permite o mai bună protejare a interesului public local și național și evitarea plății unor despăgubiri de la bugetul de stat.”
Cum ar avea loc concret transferurile de proprietate
Una dintre modificările majore este eliminarea termenului fix de 5 ani pentru finalizarea investițiilor după transferul bunului. Noua regulă lasă această durată la negocierea dintre părți, ceea ce poate fi esențial pentru proiecte complexe, spun inițiatorii legii, precum reabilitările clădirilor vechi sau transformarea unor terenuri industriale în parcuri tehnologice ori zone verzi.
Apartamente de vanzare Pipera, Canton 71
Totodată, dacă până acum procedura pornea aproape exclusiv de la instituția care administra bunul, proiectul permite Ministerului Finanțelor să inițieze direct aceste transferuri. În teorie, acest lucru ar putea accelera redistribuirea către localități a spațiilor nefolosite, inclusiv a celor identificate în inventarierea anuală a patrimoniului statului.
Mai mult, pentru bunurile rezultate din proiecte cu finanțare europeană, procedura se simplifică suplimentar. Scopul, spune Ministerul Dezvoltării, ar fi de a evita blocajele birocratice care pot întârzia folosirea lor, în condițiile în care multe astfel de active rămân subutilizate după închiderea proiectului. „Prin excepție de la prevederile alin. (2), trecerea unui bun mobil din domeniul privat al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul privat al altei unități administrativ-teritoriale se poate face fără plata contravalorii bunului în cazul în care bunul a fost achiziționat în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene nerambursabile, din fonduri externe rambursabile sau prin Mecanismul de redresare și reziliență”, se arată în lege.
În ceea ce privește redevențele obținute prin concesionare, din activități de exploatare a resurselor minerale exploatate în regim de suprafață, a apelor minerale naturale carbogazoase sau necarbogazoase, a terenurilor agricole, a terenurilor acoperite de luciu de apă se constituie venit după cum urmează:
a) 40% la bugetul local al județului pe teritoriul căruia există activitatea de exploatare;
b) 40% la bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului, după caz, pe teritoriul căreia/căruia există activitate de exploatare;
c) 20% la bugetul de stat.
Ce poate însemna pentru cetățeni o fluidizare a mecanismului prin care terenurile și clădirile abandonate intră în proprietatea Statului
În scenariul optimist, această reformă ar putea aduce în folosul comunităților, așa cum argumentează Ministerul Dezvoltării în Nota de Fundamentare a legii. „La nivelul țării există, la momentul de față, o serie de bunuri proprietate privată a statului pentru care nu se cunoaște administratorul sau deținătorul unui alt drept real. Practic sunt bunuri proprietate privată a statului care sunt abandonate sau cu un regim incert din perspectiva administrării, căzute în paragină, care se degradează continuu și/sau creează cheltuieli nesustenabile pentru bugetul de stat. (…) Nu se permite utilizarea bunurilor respective în interesul comunităților locale, cu efecte negative asupra prestării unor servicii publice.”
Practic, aceștia susțin că pot fi construite astfel locuințe sociale amenajate în foste internate sau clădiri administrative abandonate, centre medicale, școli sau creșe în spații neutilizate, că terenurile agricole pot fi concesionate fermierilor locali, aducând astfel venituri directe la bugetul comunei sau că, pe terenurile industriale părăsite se pot construi zone verzi și spații de recreere.
Cu toate acestea, în lipsa unui plan coerent de utilizare poate duce la păstrarea bunurilor în stare de degradare, cheltuieli suplimentare din bugetul local pentru întreținerea lor sau, pe termen lung, la cedarea lor către operatori privați fără un beneficiu real pentru populație. Iar aici, exemplele din presa locală sunt numeroase, cum ar fi cel al primarului comunei Stejari din Gorj, care a folosit clădirea abandonată a școlii generale din localitate, care în acte fusese și renovată cu fonduri europene, drept depozit și spațiu dedicat petrecerilor organizate de primărie.
Au fost amintite adesea în presă de-a lungul timpului și bunuri preluate de Stat sau construite de la zero până la un punct, doar pentru ca ulterior acestea să rămână nefolosite sau lăsate în paragină. Unul dintre cele mai ample astfel de rămășițe ale timpului este proiectul de irigații Covurlui, început de comuniști în anul 1980, după un împrumut care ar echivala astăzi, potrivit Europa Liberă, cu 350 milioane de dolari, care includea un baraj și un lac de acumulare în județul Galați. Ar fi irigat 144.660 hectare de teren și ar fi apărat de inundații peste 5.000 de case. Construit pe jumătate, proiectul este abandonat de trei decenii, iar între timp, zona a fost inundată de trei ori în ultimii 11 ani. O gestionare deosebit de transparentă a acestor spații este deosebit de importantă, pentru ca acestea să nu fie alocate preferențial unor firme sau ONG-uri apropiate de administrația locală, fără beneficii reale pentru comunitate sau să fie puse la vânzare imediat după ce ies din perioada fixă de 10 ani în care trebuie să stea sub tutela autorităților, fără să aibă loc o reconversie reală în beneficiul public.
Proiectul este în prezent în dezbatere publică, iar după adoptarea sa, rămâne ca fiecare UAT să decidă ce bunuri solicită și cum le integrează în strategia locală. Autorităților li se dă, astfel, responsabilitatea de a folosi aceste active în folosul comunității locale, după cum vor considera aceștia de cuviință pentru a capitaliza de pe urma activelor.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent
