În timp ce statisticile europene arată că românii sunt codași la
capitolele lectură și participare la evenimente culturale, noile
măsuri fiscale par să îngreuneze și mai mult accesul la cultură.
Cărțile s-au scumpit, într-o Românie deja codașă la capitolul lectură FOTO Istock
Creșterea TVA-ului, aplicată de la 1 august 2025, a dus la
scumpirea cărților, biletelor la muzee, evenimente și nu numai, iar instituțiile de cultură resimt deja o
ezitare din partea publicului.
„Publicul începe să ezite”, avertizează Ioana Popa, director
de marketing al Teatrului Logos, care deja observă o scădere a
vânzării biletelor.
La rândul său, Andrei Munteanu, directorul Teatrului Evreiesc de
Stat, atrage atenția că, deși în cazul instituției pe care îl
conduce biletele nu au TVA, presiunea economică generală îngustează
bugetele oamenilor, care ajung să aleagă între pâine și artă.
În librării și edituri, tabloul e similar: Florin Enceanu de la
Bookzone spune că a fost nevoit să ajusteze rapid prețuri,
logistică și campanii pentru a nu pierde contactul cu publicul.
Teatrele resimt presiunea: „Publicul începe să ezite”
În primele zile după intrarea în vigoare a noilor măsuri
fiscale din 1 august 2025, teatrele independente și de stat au
început să simtă schimbări în comportamentul publicului.
Ioana
Popa, director de marketing al Teatrului Logos, confirmă că
impactul este deja vizibil:
„Noul pachet de măsuri
fiscale, care a intrat în vigoare începând cu 1 august, ne
afectează deja activitatea curentă. Creșterea TVA-ului de la 19%
la 21% o resimțim în relația cu terți, prin creșterea valorii de
închiriere a sălilor de spectacole și în achizițiile de
materiale pentru recuzita spectacolelor. Pe de altă parte, am
observat o scădere în achiziția biletelor de către public. Sperăm
totuși ca aceste măsuri fiscale să fie benefice pe termen lung și
publicul să aprecieze dăruirea artiștilor.”
Pe scurt, acest lucru înseamnă că punerea în scenă a unui
nou spectacol costă mai mult, iar recuperarea investiției devine
mai dificilă atunci când oamenii cumpără bilete cu mai multă
reținere.
Nu este vorba doar despre costurile directe ale teatrelor:
chirii, decoruri, costume, ci și despre psihologia consumatorului.
Atunci când prețurile din viața de zi cu zi cresc, cultura trece
tot mai jos pe lista priorităților.
Andrei Munteanu, director al Teatrului
Evreiesc de Stat, subliniază o altă dimensiune: chiar dacă
biletele la teatru nu sunt supuse TVA-ului, presiunea economică
generală se resimte inevitabil.
„Nu se aplică TVA la bilete. Noi plătim timbre. Taxa de
timbru teatral. Dacă crește TVA, scade nivelul de trai și implicit
crește ponderea produselor alimentare în lista de necesități,
afectând astfel și mersul la teatru, care nu este o prioritate când
nu există bani de pâine. Sprijinul concret al autorităților
trebuie să însemne subvenționarea culturii la un nivel adecvat
mediei europene”, explică acesta.
Ce este taxa de timbru teatral?
În baza legislației
fiscale și culturale, spectacolele de teatru pot fi scutite de TVA
(art. 292 din Codul Fiscal) dacă sunt organizate de instituții
publice de cultură sau de entități non-profit cu statut cultural,
dar sunt obligate să perceapă timbrul teatral.
Acesta reprezintă taxă specială
prevăzută de Legea nr. 35/1994 privind timbrul literar,
cinematografic, teatral, muzical, folcloric, de divertisment, sportiv
și pentru artă plastică.
Pentru biletele de intrare la spectacole
de teatru, în loc să se aplice TVA, se percepe o taxă fixă de
timbru teatral.
Se aplică un procent din prețul
biletului (în general 2% – 5%,
în funcție de tipul evenimentului și de prevederile legii).
Suma
se virează Uniunii Teatrale din România (UNITER), care o folosește
pentru programe de sprijin în sectorul teatral (pensie suplimentară
artiști, finanțarea unor proiecte, premii etc.).
Este
inclusă în prețul biletului:
spectatorul nu o vede ca taxă separată
la casă, dar ea este calculată și reținută de organizator.
Dar chiar și cu această
formă de sprijin, teatrel au nevoie de public pentru a justifica și
susține producțiile,
publicul care devine
tot mai greu de atras din pricina altor
cheltuieli.
Editurile
de carte, între supraviețuire și reinventare
Dacă teatrul trăiește din biletele vândute și subvențiile
statului, piața de carte este direct lovită de creșterea TVA-ului
redus de la 5% la 11%.
Florin Enceanu, fondatorul Bookzone, una dintre cele mai vizibile
edituri românești, spune că ultimele luni au fost un test de
adaptare rapidă.
„În lunile iulie și august am direcționat resurse
importante pentru a alinia procesele logistice și sistemele interne
la noile modificări fiscale. Creșterea TVA-ului nu a generat doar o
ajustare a prețurilor, ci și multiple schimbări operaționale.
Este clar că va fi nevoie să compensăm prin campanii dedicate
pentru cititori pe termen scurt și programe pe termen lung care să
încurajeze apropierea oamenilor de lectură”, declară Enceanu.
Această „reinventare” despre care vorbește Enceanu presupune
investiții în marketing digital, crearea de colecții mai
accesibile ca preț și dezvoltarea unor pachete promoționale.
Într-o țară aflată pe ultimul loc în UE la cititul de cărți
(doar 29,5% dintre românii peste 16 ani au citit cel puțin o carte
în ultimele 12 luni, potrivit Eurostat), orice creștere de preț
riscă să îndepărteze și mai mult publicul deja redus.
Datele oficiale ale Institutului Național de Statistică arată
că în 2024 bibliotecile publice au eliberat 19,0 milioane de volume
către 2,4 milioane utilizatori activi, o creștere ușoară față
de 2023.
Însă această aparentă evoluție pozitivă ascunde o
realitate fragmentată: există județe în care infrastructura
bibliotecară este aproape inexistentă și altele – în special în
mediul rural – unde drumurile, distanțele și lipsa de personal
fac din accesul la carte o misiune dificilă.
Lectura, antidot împotriva manipulării
În lipsa unor programe naționale coerente de încurajare a
lecturii și a unui sprijin fiscal constant, editurile vor trebui să
se bazeze tot mai mult pe inițiative proprii pentru a menține un
contact viu cu publicul.
Florin Enceanu, avertizează și asupra
faptului că efectele lipsei culturii se resimt deja în întreaga
societate. „Cred
că este esențial, dacă nu chiar obligatoriu, să existe un program
sau un parteneriat între edituri și autorități pentru susținerea
lecturii. În contextul actual, vedem clar la ce poate conduce lipsa
culturii: degradarea sănătății mintale a societății,
vulnerabilitatea în fața manipulării și polarizarea accentuată.
Creșterea interesului pentru carte poate fi una dintre cele mai
eficiente metode de a combate efectele negative ale consumului
excesiv de social media și de a reduce impactul fake news-ului. Nu
cred în soluții bazate pe cenzură, ci în pregătirea oamenilor
pentru a recunoaște rapid informațiile false, iar lectura este,
fără îndoială, una dintre cele mai puternice forme de educație
în acest sens”, mai
subliniază Enceanu.
Publicul cu mai puțină dare de mână va fi puternic afectat
Ca întotdeauna, creșterea prețurilor îi afectează mai puțin pe privilegiați și mai mult pe cei vulnerabili, atrage atenția și Stefan Teisanu, președintele Centrului cultural clujean.
„E de presupus, în cazul evenimentelor culturale de ținută înaltă (teatru, operă etc.), că ele își pot păstra într-o măsură rezonabilă publicul obișnuit, dar că vor ridica, prin creșterea prețurilor, o barieră suplimentară în fața publicului care aveau oricum dificultăți în a le accesa. În schimb, publicul cu mai puțină dare de mână va fi puternic afectat de creșterile recente (TVA la carte, TVA la bilete, creșteri generale de prețuri) pentru că, pe de o parte, în cazul acesta elasticitatea cererii față de prețul biletelor este mult mai mare (când prețul crește puțin, consumul scade mult) și pentru că, pe de altă parte, scăderea puterii de cumpărare va deprioritiza și mai mult cultura pe lista de cheltuieli a acestor categorii de persoane. În cele din urmă, este de presupus că vom înregistra o scădere a consumului cultural față de nivelul lui de acum, care este oricum îngrijorător de mic în România față de media UE”, spune acesta.
Iar scăderea consumului cultural are efecte sociale și economice nocive. Din punct de vedere social, va duce la o și mai slabă educație culturală generală, la mai puține șanse de formare a gândirii critice și a bunului gust, la o slăbire a identității și coeziunii comunitare, la creșterea intoleranței și a inegalităților sociale, atrage Teisanu atenția.
„Din punct de vedere economic, scăderea consumului cultural afectează negativ în mod direct veniturile instituțiilor și organizațiilor culturale, iar asta creează impact negativ în spirală: scăderea veniturilor din artă, scăderea turismului, scăderea atractivității orașelor și așa mai departe. Pe termen lung, scăderea consumului cultural poate crește costurile medicale și poate diminua participarea civică a populației. Suntem deja la coada UE a investițiilor în cultură și a consumului cultural, stare care a contribuit decisiv la creșterea uriașă a faliilor în societate, așa cum s-a văzut și în rundele recente de alegeri și așa cum se poate vedea cu ochiul liber în calitatea medie jalnică a dezbaterii și toleranței în societate. În acest context, a scăpa din vedere efectele sociale ale politicilor fiscale în domeniul culturii e un gest care va produce costuri sociale pentru România mult mai mari decât veniturile aduse la bugetul de stat prin creșterile de taxe în domeniul culturii”, subliniază oficialul..
Cultura în raport cu IQ-ul național
Economistul Andrei Caramitru a stârnit
controverse cu o analiză postată pe Facebook, în care corelează
lipsa accesului la cultură cu nivelul scăzut al IQ-ului mediu în
România (între 87 și 91, „aproape ultimii din
Europa”).
El susține că 40% din români sunt
analfabeți funcțional, iar 15% se încadrează la retard mintal
clinic.
„Problema e ca nu e “rezolvabil” prin educație. Se rezolvă doar cu iod, alimentație echilibrată când sunt mici, expunere la stimuli avansați și durează multe generații. Și nu garantează nimeni ceva”, a scris el.
Caramitru subliniază că lipsa
participării culturale și nivelul scăzut de educație duc la un
cerc vicios: scăderea implicării civice, productivității și
capacității de adaptare socială.
România în
pericol de „sărăcie culturală”
România se confruntă cu două realități
greu de ignorat: este ultima
din Uniunea Europeană la citit cărți și penultima
la participarea la activități culturale. Cele mai recente date
Eurostat arată în felul următor:
- Cititul de cărți (persoane de peste 16 ani
care au citit cel puțin o carte în ultimele 12 luni): 29,5%
în România, față de 75,2% în Luxemburg sau 72,1% în Danemarca. - Participarea la activități culturale
(teatru, cinema, concerte, muzee): 22,2% în
România, penultima poziție, peste Bulgaria (~19,7%), dar mult sub
liderii europeni, Luxemburg și Danemarca (peste 77%).
La ambele capitole, decalajele interne sunt enorme: în zonele
urbane și în rândul populației cu venituri mari participarea este
mai mult decât dublă comparativ cu persoanele cu venituri mici, din
mediul rural.
Creșterea
TVA și scumpirea accesului la cultură
La 1 august 2025, România a majorat TVA-ul standard de la 19% la
21% și a unificat cotele reduse într-una singură, de 11%,
înlocuind 5% și 9%.
Impactul direct:
- Cărți, manuale, publicațiile de
presă, acces la muzee și monumente –
TVA crescut de la 5% la 11%. - Bilete la evenimente culturale – multe
intră la cota redusă de 11%, dar pentru evenimente comerciale TVA
poate ajunge la 21%. - Teatrele publice – deși biletele sunt
scutite de TVA, acestea plătesc taxa de timbru teatral,
iar costurile cresc indirect prin chirii, utilități și recuzită.
Astfel, creșterea TVA și scăderea
puterii de cumpărare riscă să reducă și mai mult cererea
culturală, exact într-un moment în care societatea ar avea nevoie
de mai multă educație, coeziune și creativitate. În lipsa unor
politici publice ferme de sprijin și acces, cultura va rămâne un
lux pe care tot mai puțini români și-l pot permite.
