După două luni și jumătate de lupte grele, armata ucraineană a reușit să închidă breșa din regiunea Donețk. Odată cu eliberarea satelor Sukhetske și Kucheriv Yar, anunțată de armata ucraineană în weekend, operațiunea de curățare a marii breșe create de trupele ruse lângă orașul Dobropillia s-a încheiat.
Potrivit unei analize publicate de Kiev Independent, sectorul a fost stabilizat, dar la un cost ridicat și cu lecții dure pentru apărarea ucraineană.
Deși președintele Volodimir Zelenski și conducerea militară au prezentat acțiunea drept o contraofensivă reușită, analiza arată că a fost, de fapt, o operațiune costisitoare de reacție rapidă, descrisă adesea în Ucraina ca o intervenție „de stingere a incendiilor”.
Deși rușii nu au reușit să se consolideze și să avanseze, condițiile care le-au permis să pătrundă atât de adânc ridică întrebări serioase privind capacitatea Ucrainei de a rezista unor atacuri similare pe viitor.
Ținta Rusiei: controlul complet al regiunii Donețk
Pentru a înțelege contextul, Kiev Independent amintește că, în primăvara anului 2025, Rusia revenise la obiectivul său strategic: cucerirea întregii regiuni Donețk, după retragerea trupelor ucrainene din Kursk. Două orașe majore îi stăteau în cale – Pokrovsk și Kostiantynivka, cea mai sudică localitate a lanțului urban Kramatorsk-Sloviansk, care formează coloana vertebrală a apărării ucrainene din est.
După eșecul asalturilor frontale asupra celor două orașe, Moscova a concentrat trupe pentru a forța un coridor între ele, încercând să le izoleze.
În timp ce restul frontului rămânea stabil, aici Rusia a adus unități de elită de drone, inclusiv grupul „Rubicon”, exercitând o presiune uriașă asupra apărării ucrainene. În iunie, trupele ruse au traversat autostrada strategică Pokrovsk-Kostiantynivka, apropiindu-se de principalele rute logistice ale Kievului.
Infiltrare în locul asalturilor masive
Supremația dronelor pe ambele fronturi a făcut imposibilă concentrarea de trupe sau blindate în masă. Armata rusă s-a adaptat, folosind tactici de infiltrare: grupe mici de 2-3 infanteriști sau chiar soldați izolați, care se strecurau printre pozițiile ucrainene, bazându-se pe camuflaj.
Această metodă a slăbit apărarea ucraineană pe întreg frontul, iar la Dobropillia a fost dusă la perfecțiune.
Zona de est a orașului Dobropillia, presărată cu ravene și perdele forestiere, a oferit acoperire naturală trupelor ruse. Prin vegetația deasă de vară, infanteriștii ruși au avansat aproape nedetectați de rețeaua de drone ucrainene.
Spre deosebire de atacurile convenționale, aceștia nu urmăreau doar să străpungă frontul, ci să pătrundă adânc, ocolind pozițiile de apărare.
Dronele, “prelungirea” ochilor infanteriei ruse
Comandanți ucraineni citați de Kiev Independent au observat o utilizare mai sofisticată a dronelor ruse, folosite pentru reaprovizionare și recunoaștere imediată. „Piloți de drone erau atașați perechilor de infanteriști”, notează analiza.
Atacul a fost susținut de foc masiv: drone de atac cu rază lungă, FPV-uri pentru tăierea logisticii și bombe cu planare lansate cu sutele asupra pozițiilor ucrainene.
Rusia a exploatat și o zonă slabă a apărării ucrainene, unde două brigăzi ale Gărzii Naționale, de obicei eficiente, erau epuizate și prost coordonate cu alte unități. Această breșă a permis trupelor ruse să depășească prima linie și să pătrundă mult mai adânc. După ce primele grupuri de infiltrare au spart frontul, apărarea ucraineană a intrat în haos.
Probleme de raportare și cultură militară rigidă
Infanteriștii ruși erau greu de detectat, iar atunci când erau observați, informațiile nu erau transmise corect pe lanțul de comandă. Kiev Independent notează că „problema raportărilor false, specifică culturii militare de tip sovietic”, a devenit critică pe 11 august, când realitatea de pe teren era diferită de mesajele oficiale. Proiectul ucrainean DeepState, care monitorizează frontul, a fost primul care a arătat public amploarea crizei.
Harta publicată de DeepState a arătat două vârfuri roșii, care semănau cu niște urechi de iepure, ajunse până la satul Zolotyi Kolodiaz și drumul principal Dobropillia-Kramatorsk, folosit anterior de logistică.
Deși armata a negat public breșa, calificând-o drept „activitate a unor grupuri de sabotaj”, situația era critică. Dacă rușii ar fi reușit să se consolideze, ar fi amenințat direct orașele Pokrovsk și Kostiantynivka din spate.
Răspunsul Ucrainei: o mobilizare totală
Conștient de riscul major, comandamentul ucrainean a mobilizat rapid unități de elită – de la Brigada 93 Mecanizată, sprijinită de foști prizonieri, până la forțe aeropurtate, unități speciale și regimente de asalt nou-formate.
Operațiunea a fost condusă de Corpul 1 al Gărzii Naționale, sub comanda celebrului Denys Prokopenko, liderul regimentului Azov, considerat unul dintre cei mai respectați militari ai țării.
În primele zile, tancurile Brigăzii 93 au profitat de rarele intervale fără drone pentru a recuceri Zolotyi Kolodiaz. Unitățile aeropurtate au atacat flancurile, iar în câteva zile s-a raportat eliminarea a 910 soldați ruși.
Imagini cu prizonieri ruși capturați au apărut rapid pe rețelele sociale. Unele unități, precum cea din Kucheriv Yar, au rezistat luni întregi, dar au fost în final izolate și anihilate.
Lecții dure pentru Kiev
La închiderea capitolului Dobropillia, concluziile sunt amare. Deși cu efective reduse și fără rezerve strategice semnificative, Ucraina a reușit să stabilizeze frontul printr-o reacție rapidă și concentrată.
Totuși, analiza avertizează că infiltrările ruse și noile tactici cu drone se perfecționează continuu, iar lipsa de personal rămâne un risc major pentru apărarea ucraineană.
De la stabilizarea sectorului Dobropillia, Rusia a reluat câștigurile pe alte fronturi – de la Kupiansk și Lîman, până la sudul regiunii Dnipropetrovsk. În Pokrovsk, sute de soldați ruși au pătruns deja în limitele orașului.
Singurul avantaj temporar al Ucrainei este iarna: frigul și pierderea frunzișului vor face imposibile atacuri similare în următoarele luni.
Primăvara 2026, următorul test
„Primăvara și vara anului 2026 vor aduce, aproape sigur, o nouă încercare rusă de a repeta și depăși succesul tactic de la Dobropillia”, concluzionează analiza.
Pentru Ucraina, miza este clară: să se asigure că următoarea criză nu se va transforma într-o prăbușire a frontului. Lecția Dobropillia este un avertisment – victoria nu înseamnă doar recucerirea terenului, ci și pregătirea pentru următoarea breșă.
G.P.
