Dacă este voință politică până în 2028 Pădurea Băneasa devine arie naturală protejată

„Putem să trăim în București fără Pădurea Băneasa doar în condiții de cuptor cu microunde”

–Libertatea: Ați organizat vineri, 5 septembrie, o dezbatere privind Pădurea Băneasa și ați reiterat că vreți să devină arie naturală protejată. Spuneți-mi cât de greu este, pentru că știm că e diferență mare între dorință și putință în ceea ce privește una asemenea de mers? 

–Diana Buzoianu: Tocmai de aceea am făcut dezbaterea publică în care am chemat și primăria, reprezentanții Primăriei Municipiului București, și reprezentanții Consiliului Județean și Primăria Sectorului 1, societate civilă, ca să vedem cum putem să punem la masă toți acești actori cheie, pentru că pădurea Băneasa este o pădure care se întinde nu doar pe suprafața Bucureștiului, ci și în Ilfov. O bucată semnificativă din Pădurea Băneasa este de altfel în Ilfov. Și atunci orice demers pe care eu vreau să-l pornesc pentru a face o arie naturală protejată la nivel național din această pădure, vreau să pornească măcar de la dorința comună exprimată de a salva toată pădurea prin această protecție.

Și asta a fost întrebarea vineri pentru toți actorii aceștia, să înțelegem foarte clar dacă pornim la drum doar cu dorința de a proteja pădurea care acoperă Bucureștiul sau dacă protejăm și pădurea din Ilfov. Tocmai pentru că este un proces în care ai nevoie de hotărâri ale Consiliului General, de hotărâri ale Consiliului Local, de hotărâri ale Consiliului Județean, de studii care să fie făcute, care au început deja să fie făcute de către societatea civilă, de o aprobare de la Academia Română.

Recomandări

Parlamentul Republicii Moldova, luat cu asalt de prorușii vopsiți în proeuropeni. Cine sunt „cozile de topor” ale Kremlinului

Deci există niște pași care de-a lungul acestui proces trebuie să fie făcuți. Și noi ne-am dorit de la bun început să știm foarte clar că dacă pornim la drum cu toată Pădurea Băneasa protejată și facem un studiu pentru toată Pădurea Băneasa, nu să ne trezim la jumătatea drumului că Consiliul Județean, de exemplu, din Ilfov nu mai vrea să dea hotărâre sau că Consiliul Local din sectorul 1 nu mai vrea să dea hotărâre sau că PMB-ul nu mai vrea să dea hotărâre.

–Au fost poziții pro declarare a zonei arie natural protejată, am văzut atât de la Primăria Sectorului 1, George Tuță, cât și de la primarul general interimar, Stelian Bujduveanu. Cum conlucrați cu ei, pentru moment? 

-Pădurea Băneasa este un test, un test al maturității noastre. Pădurea Băneasa este o comoară și trebuie să fie protejată și instituțiile trebuie să fie responsabile de protecția acestei păduri. Este un test al maturității în care să vedem dacă putem să colaborăm toate aceste instituții. După cum bine ați văzut, alături de Ministerul Mediului au fost reprezentanți cam din toate partidele politice, care acum trebuie să conlucreze ca să ducă mai departe acest proiect. Să fie un proiect pentru generații.

Recomandări

„Vinovatul” găsit de Donald Trump pentru uciderea activistului MAGA Charlie Kirk: „Acest lucru trebuie să înceteze imediat”

Pentru că Pădurea Băneasa este practic plămânul verde pentru peste 2 milioane de bucureșteni și ilfoveni. Noi putem să trăim în București fără Pădurea Băneasa doar în condiții de cuptor cu microunde. Avem nevoie de un aer curat, să mai controlăm și temperatura, să nu ne sufocăm în orașul ăsta.

Zona complexului rezidențial Greenfield și o parte din Pădurea Băneasa în 2002 – Sursă: Google Earth

Avem nevoie disperată de această pădure. Și ea trebuie să rămână așa. Adică cum este astăzi. Nu mai putem să construim încă cinci blocuri într-o parte, în mijlocul ei să mai facem un complex, să o mai spargem în trei drumuri paralele. Nu va funcționa. Adică pădurea asta are un rol esențial, fundamental, social, pe care noi toate autoritățile de la masă trebuie să înțelegem că trebuie să îl protejăm. Și știu că sunt mulți care se uită la această pădure și cu un fel de interes pur economic. Nu o să poată ajuta bucureștenii un munte de bani, dacă tăiem pădurea asta, să ne recâștigăm sănătatea pe care o să o pierdem dacă dispare pădurea. 

Recomandări

40% din medici iau în calcul emigrarea. Multe orașe din România vor deveni „adevărate deșerturi medicale”

–Credeți că este posibil să devină arie naturală protejată în timpul mandatului dumneavoastră? 

-Da. 

-Deci, să zicem, ca termen poate fi finalizat până în 2028 toată documentația, toate demersurile, da?

-Da. Dacă există voință politică și declarativ toate aceste instituții s-au arătat dornice să ia parte la acest proiect: reprezentanții PMB, și reprezentanții Primăriei Sectorului 1, și reprezentanții Consiliului Județean, societatea civilă, toți au venit la masă și au spus că sunt de acord.

Săptămânile acestea noi trebuie să lucrăm practic la un parteneriat pe care să-l pornim la drum. S-a discutat în cadrul ședinței de posibilitatea de a aduce acest proiect sub umbrela ADI-ului (n.r. – asociație de dezvoltare intracomunitară). ADI care unește deja o parte din aceste autorități. Eu cred că ar fi o greșeală. De altfel, ADI a fost invitat la această dezbatere și ne-a răspuns că nu vrea să vină, că nu vede de ce ar fi de interes pentru ei. Deci nouă ne trebuie un parteneriat și un instrument care să fi funcționat, care să nu fie legat de niciun fel de controversă și care să aibă ca strict punct de colaborare Pădurea Băneasa. 

„Sunt împotriva deschiderii drumurilor forestiere, pentru a rezolva o problemă născută din cauza unor dezvoltatori imobiliari”

–Pe de altă parte, locuitorii din Greenfield insistă pentru noi căi de acces. Știm prea bine că trebuiau să aibă trei căi de acces, au una singură și tocmai aici ajungem la cealaltă mare problemă, adică dorința de a face drum public amenajat dintr-un drum forestier. Cum s-a ajuns aici?

-Eu sunt fermă împotriva deschiderii drumurilor forestiere, pentru a rezolva o problemă născută din reaua credință sau din incompetența unor dezvoltatori imobiliari. Deci aici avem, practic, o situație în care, de aproape 20 de ani, un dezvoltator imobiliar, care zilele trecute se lăuda pe Facebook și pe toate site-urile de știri că mai vrea să construiască încă vreo 7.000 de apartamente, Avem un dezvoltator care și-a asumat niște obligații ferme de a asigura căi de acces suplimentare pentru acești locuitori. De 20 de ani de zile dezvoltatorul acesta nu și-a făcut treaba.

Noi nu putem să călcăm în picioare o comoară pe care o avem ca să acoperim un dezvoltator imobiliar și ca să îi creștem profitul, pentru că să nu ne mințim unii pe alții, acest dezvoltator astăzi construiește în continuare un Greenfield. Acest dezvoltator re astăzi apartamente de vânzare. Acest dezvoltator nu a făcut un compromis prin deschiderea unor drumuri pentru comunitatea din Greenfield ca să ajute oamenii de acolo.

Acest dezvoltator a făcut o mișcare de business prin care și-a crescut practic profitul pe apartamentele vândute. A băgat 90 de mii de euro într-un drum pietruit ca să-și obțină 90 de mii de euro profit la primul apartament vândut și după aceea va mai vinde încă câteva mii. Deci este o investiție făcută pur de business în care crede, speră, că va putea să-și crească profiturile exponențial.

Zona complexului reezidențial Greenfield și o parte din Pădurea Băneasa în 2024 Sursă: Google Earth

Dar pe seama cui? Pe seama noastră a tuturor, pe seama calității aerului pe care îl respirăm noi, pe seama unei păduri care va fi fragmentată total. Nu putem să transformăm dintr-un drum forestier, să fie brăzdată Pădurea Băneasa de drumul forestier ca și cum ar fi autostradă.

Eu am propus în cadrul dezbaterii publice, și cred că în continuare asta este măsura care ar fi trebuit să fie luată, ca pe acest drum forestier, pentru că într-adevăr astăzi nu știm exact care va fi termenul până la care va fi finalizată intrarea în centură, să fie făcut un traseu public, un transport public de câteva, nu știu, 5-10 autobuze dimineața la prânz, seara, care, în mod evident, nu au un impact pe mediu și un impact asupra pădurii, cum ar avea 6.000 de mașini care vin și pleacă de dimineață până seara. Și asta mi se pare că este o măsură de compromis și pentru comunitate, care ar prelua din traficul de pe strada principală, care astăzi este singurul acces în pădure spre comunitatea Greenfield.

Din păcate, suntem în fața unui contract betonat de o autoritate care a fost total lipsită de transparență, de un director silvic controversat, care în momentul în care Ministerul Mediului, pentru că acest contract a fost betonat înainte să vină un minister.

Deci în momentul în care domnul Fechet a ieșit și a spus să se rezilieze contractul și să nu mai fie făcut contractul respectiv cu drumul forestier, acești domni, domnul din Romsilva, domnul director Răduță (n.r. – Cezar Răduță) din Romsilva, a decis să-și betoneze mai bine contractul și a pus clauză prin care, practic, zice că dacă se dorește rezilierea contractului, se merge doar în instanță.  

A făcut imposibilă aplicarea voinței părților în acest contract până nu ajungem într-o instanță care poate să dureze niște ani de zile care să se pronunțe. Vă dați seama ce lipsă de transparență. Această clauză este, practic, imaginea, simbolul a cum a funcționat Romsilva până acum. Pe o problemă uriașă pe care noi o știam de ani de zile, prin comunitatea Greenfield, de acces prin pădure, că de ani de zile se discută despre drumurile prin pădure cu Romsilva.

Toată comunitatea, tot Bucureștiul știa de această problemă. Era o problemă la nivel național, ridicată și cunoscută de toată țara. Pe această problemă, domnul Răduță decide să scrie un contract de la sine putere, să scrie acest contract și să-l semneze fără să aibă niciun fel de dezbatere publică, fără măcar să notifice ministerul, fără absolut niciun fel de transparență pe acest proces. Și apoi când vin discuții la nivel național care să arate că totuși decizia aceasta nu era una corectă, decide mai degrabă decât să facă un pas în spate sau să se alinieze cu, până la urmă, interesul public de protecție al pădurii, decide să betoneze un contract ca să se asigure că, indiferent de cine ar veni inclusiv după dumnealui, să fie complicat să fie desființat acest contract.

Romsilva a „uitat” să prezinte actele adiționale Ministerului mediului

-Dumneavoastră sau ministerul per ansamblu ați știut până vineri de acest contract confidențial pe care l-a avut Romsilva cu Greenfield?

-Noi am cerut câteva zile înainte de dezbatere contractul și am primit contractul, doar că Romsilva „a uitat” să ne aducă și anexele la contract, actele adiționale la contract. Zic că a uitat, mă rog, să presupunem că a uitat, că nu am de unde să știu dacă au venit cu ele sau fără ele din bună credință sau chiar din greșeală, dar am aflat într-adevăr în timpul dezbaterilor că există acte adiționale. 

-Bun, în acest moment înseamnă că teoretic nu a existat nici o opinie de la Minister spre Romsilva în momentul în care au fost încheiate acest contrat, anexele și așa mai departe? Adică practic avem stat în stat?

-Eu n-am de unde să știu dacă pe mandatul domnului Fechet au existat astfel de discuții sau astfel de notificări. Cum spuneam, și contractul și actul adițional au fost încheiate pe mandatul domnului Fechet. Dar eu știu discuțiile publice, la nivel public, în care domnul Fechet a cerut rezilierea contractului într-un mod cât se poate de ferm și exact în acele luni în care cerea rezilierea contractului a apărut acest act adițional. Cu mine, de când am venit la minister, nu au existat discuții pe acest act adițional. Am cerut contractul încheiat, mi-au trimis contractul, dar au uitat să pună și actele adiționale.

Problema reală aici este pe deoparte de o instituție care are nevoie de o reformă uriașă, care se ascunde în spatele unor contracte pe care nu le-au gestionat deloc în regulă. Și, pe de altă parte, este o problemă uriașă legată de dezvoltatori. Oamenii din comunitatea Greenfield au nevoie de mai multe trasee de acces. Asta este clar. Sunt acolo și niște situații care s-au întâmplat de-a lungul timpului, care trebuie să fie redresate.

De exemplu, la ultima furtună majoră, singura cale de acces a fost blocată 8 ore. În momentul în care te sună părinții să-ți spună că ei n-au putut să ajungă la copii 8 ore, vă dați seama, este o situație dramatică. În astfel de situații, este absolut normal să se poată deschide de urgență anumite drumuri, pentru că acolo ai o situație extremă.

Dar nu putem să fim de acord că această argumentare poate să țină și pentru o zi în care nu se întâmplă absolut nimic, doar că ar trebui să stai jumătate de oră în plus în trafic. Adică înțelegem discuția legată de ambulanțe, legată de poliție, legată de jandarmerie, care trebuie să poată să vină și pe drumurile acestea scurte ca să aibă o intervenție rapidă. Înțelegem și discuția dacă e blocat accesul pe strada principală, să putem să avem, să deschidem pentru câteva ore și drumurile respective.

Adică nimeni nu spune că în situații de urgență sau în situații efectiv clar stabilite nu ar trebui să fie deschise drumurile respective, dar vorbim de niște situații absolut excepționale care se întâmplă odată pe an. Iar pentru aceste situații excepționale nu putem să deschidem un drum pentru 6.000 de locuitori care înțeleg că au un interes direct să ajungă în 5 minute mai aproape, practic în mijlocul Bucureștiului.

Dar să știți că situația aceasta în care bucureștenii sunt blocați în trafic o oră dimineața nu este doar pentru Greenfield. Sunt o grămadă de alte cartiere în București care se confruntă cu exact aceeași situație, doar că nu au posibilitatea și nici nu au cum să ceară să taie anumite spații verzi, pentru că pe acolo, în Pădurea Băneasa, s-a circulat ilegal în anii anteriori și au fost lăsați să circule în felul acesta.

Deci sunt soluții care trebuie să fie găsite. Comunitatea din Greenfield trebuie să aibă un acces suplimentar. Acest acces suplimentar, cele două înțepări în centură, trebuiau să fie făcute de ani, de zile, de acest dezvoltator. Pe mine m-a revoltat îngrozitor la dezbaterea publică, cum avocatul și reprezentantul IMPACT au venit să spună că ei și-ar fi doriți să vadă, de fapt, studiile în baza căruia vrem noi să declarăm aria protejată naturală la nivelul Pădurii Băneasa.

Noi aici vorbim de niște oameni care au făcut munți de bani, într-un mod total imoral, lăsând fără acces, fără accesul promis, o comunitate întreagă, care și nastăzi vor să construiască în continuare blocuri, pentru profit. Și știu foarte tare că și dacă fac accesul suplimentar în centură, în mod normal, accesul respectiv dinspre Tei, nu va putea să suplinească traficul pentru încă 6.000 de locuitori, să zicem, care ar veni în Greenfield.

Adică aceste două căi de acces ar putea să fie suficiente pentru o comunitate existentă. Dar dacă vor să mai facă încă 20 de blocuri în Greenfield, apoi pentru acele 20 de locuri mai trebuie să asigure și alte drumuri de acces și nu prin pădure. Că au venit să spună aroganți că au făcut un compromis pentru comunitate la această dezbatere publică. Ce compromis pentru comunitatea au făcut ei, de fapt, în realitate? Ei au investit 90.000 de euro într-un drum prăfuit, de unde o să-și scoată acești 90.000 de euro un profit suplimentar din primul apartament pe care îl vând acolo, având în continuare niște sute de apartamente pe care vor să le vândă.

Ce instituție ar putea să administreze legal Pădurea Băneasa

-În momentul de față e o altă discuție despre cine ar fi cel mai potrivit sau cel mai bun administrator pentru pădurea Băneasa. Și avem Romsilva sau Primăria Sectorului 1. Dumneavoastră cine credeți că ar fi mai potrivit dată fiind interacțiunea cu cele două?

-Sunt două lucruri diferite aici. Astăzi există o hotărâre de Consiliu General care cere să fie transferată administrarea de la Romsilva către Primăria Sectorului 1, dar pentru anumite hectare din pădurea Băneasa. Practic pădurea Băneasa, în momentul de față avem un puzzle în care ai o parte din parcele care sunt în proprietate publică la Romsilva, care se cer a fi transmise în administrare către Primăria Sectorului 1.

Doar că noi, prin proiectul pe care îl propunem, vrem să protejăm toată pădurea, pentru că dacă noi acceptăm că această pădure are un rol esențial social, nu putem să acceptăm că au rol esențial social doar bucățelele din puzzle care au proprietate publică astăzi, ci la fel au și celelalte parcele care au fost, de exemplu, retrocedate. Și atunci, de fapt, noi vrem să creăm o arie naturală de interes național și această arie naturală de interes național, pentru că așa spune legea, va trebui să fie administrată de ANEMAP  (n.r. – Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate).

ANEMAP, la rândul ei, este o autoritate care nu are în acest moment resursele necesare să gestioneze o astfel de pădure și ar fi, din punctul meu de vedere, o greșeală să rămână administrarea la ei. ANEMAP poate conform legislației în vigoare, și a făcut asta cu foarte multe arii protejate unde nu a avut resursele necesare să se ocupe de administrare, să dea administrarea zonei către terți.

Și administrarea se poate da fie unui singur administrator sau unui consorțiu, mai multor administratori care să aibă foarte clar împărțite între ei atribuțiile. Eu cred că soluția va fi să avem mai mulți administratori, adică parteneri în acest proiect, printre care și Primăria Sectorului 1, care vine la pachet cu resurse pe care le-ar putea investi, și Consiliul Județean Ilfov, pentru că pe bucățica de Ilfov trebuie să investească și ei resurse, și Primăria Municipiului București, dar și societatea civilă, care și ea trebuie să fie parte, din cum este administrată această pădure cu rol social.

Diana Buzoianu așteptând liftul în Parlament FOTO Dumitru Angelescu

Așadar, eu cred că soluția va fi declararea întregii păduri ca arie protejată. Dacă mergem înainte cu declararea ariei protejate la nivel local, la nivelul Bucurteștiului, maximul pe care îl vom putea proteja sunt 300 de hectare din 1.300. Acesta este proiectul astăzi. Eu vreau să protejăm 1.300 de hectare.

Acest lucru înseamnă că trebuie să declarăm arie protejată la nivel național, ANEMAP-ul automat să vină să spună: haideți să dăm administrarea să vedem cine vine cu noi în acest parteneriat de care vorbeam înainte cu ministerul, cu primăriile și cu societatea civilă să venim practic să spunem noi vrem să ne ocupăm împreună de administrare și atenție, parteneriatul nostru spune foarte clar: cine vine cu resurse, cine face lucrările, cine se ocupă de organizarea evenimentelor. Toate lucrurile acestea trebuie să fie clar trecute de la bun început în parteneriat ca să fie foarte clar cine ce responsabilități are. 

Restructurarea Romsilva, prioritate pentru minister

–La Romsilva este în desfășurare proces de reformă. Spuneți-mi, sunt suficiente acum 12 direcții silvice, după ce am avut înainte 41? Vor putea face față tuturor atribuțiilor?

-Da! Romsilva astăzi este instituția care este pentru că directorii care au fost de-a lungul timpului, care s-au perindat de-a lungul timpului în Romsilva, nu toți, dar o mare parte, semnificativă, au dat o direcție total nesănătoasă aceste instituții. De la bonusuri de performanță acolo unde existau pierderi de zeci de milioane de euro, până la faptul că astăzi dacă vorbești despre CCTV în pădure, adică despre supraveghere video pe drumurile forestiere, ca să nu mai fie tăieri ilegale, există, poate, doar câteva direcții silvice care au pus în aplicare acest sistem.

Restul au așteptat să treacă ani și să treacă dosarele și să se închidă dosarele, să se plaseze dosarele, fără să mai fie sancționați oamenii. De la faptul că dacă te uiți inclusiv pe modul netransparent în care are loc activitatea, modul total ineficient în care fac turism, cu cabanele, cu hoteluri, deci sunt o grămadă de probleme și toate au pornit de la faptul că de sus s-a dat o direcție nesănătoasă.

Trebuie să ne întoarcem la care este rațiunea Romsilva. Romsilva nu este o instituție care să plătească bonusuri, pentru că rațiunea din spate care a fost până acum la Romsilva era că trebuie să trăiască ca să-și asigure ei salariile. Nu. Principalul atribut pe care trebuie să-l aibă Romsilva este să aibă grijă să administreze pădurile, să rămână și generațiilor viitoare.

Treaba Romsilvei nu este să se asigure că primesc 14.000 de oameni bonusuri de pensionare și bonusuri de performanță. Treaba Romsilvei este să se asigure că banii aceștia sunt folosiți pentru administrarea pădurilor. Asta înseamnă plantări, regenerări, lucrări de regenerare, înseamnă investiții în drumurile forestiere, înseamnă să gestioneze eficient patrimoniul de cabane, dar toate să fie investiții făcute real, puse în spațiu public, promovate într-un fel ca să poată să fie și ele profitabile, să aducă bani înapoi, care să poată să fie folosiți în pădure.

Mă uitam și zilele acestea. Sunt foarte multe planuri de management care au pornit de la Romsilva. Te uiți peste ele, o parte dintre ele nu țin cont de realitate, nu țin cont de măsurile de conservare care trebuie să fie făcute acolo. Deci sunt foarte multe situații în care, pur și simplu, dacă îi iei la puricat, îți dai seama că de-a lungul timpului modalitatea prin care Romsilva și-a justificat activitatea a fost de dragul existenței proprii.

Nu putem să justificăm existența unei instituții de 14.000 de oameni doar prin faptul că niște șefi au venit de-a lungul timpului și au zis noi suntem vătafi aici, noi vrem să facem pădurea în felul acesta, vrem să o administrăm și oricine vine și ne spune că ar trebui să fie făcute lucrurile la un standard mai ridicat nu înțelege ce facem noi aici, că noi salvăm pădurea.

Realitatea este că au fost de-a lungul timpului mulți oameni care au venit și au spus că nu s-au făcut lucrurile corect în păduri. Și faptul că direcțiile acestea, care au existat până acum, în număr de 41, aveau 99 de directori. O parte semnificativă dintre ei au venit și au spus că știm noi mai bine cum se administrează pădurile, timp în care noi pierdem în fiecare an zeci de milioane de metri cubi (n.r. –  de lemn), care erau scoși fără acte în regulă din păduri. Asta ne arată că Romsilva până acum nu și-a îndeplinit menirea. Nu într-un mod real. Și asta încercăm să facem. O parte din această îndeplinire de reformă este să schimbăm complet structura de conducere.

„Sunt oameni care vor să aibă pe hârtie beneficiul de a fi la ei instituția”

-Legat de vătafi, în momentul în care au avut loc discuțiile despre harta noilor direcții silvice, au fost oamenii din anumite zone politice care să spună: direcția Silvică Oltenia-Est poate n-ar trebui să aibă capitala în Dâmbovița, ci în Pitești? În Sud-Est nu ar trebui să fie la Buzău, ci la Tulcea? Pentru că știm prea bine că, în urma cu peste un deceniu, când se vorbea despre regionalizare, aceasta a fost una din primele discuții, pe tema „capitalelor”?

-Este trist. Este foarte trist că din toată dezbaterea publică legată de reforma și organizarea Romsilva cele mai multe discuții au fost legate de sediile instituțiilor, ceea ce ne arată că în continuare lumea se uită la Romsilva doar din perspectivă de cine e șef. Pentru că asta este de fapt discuția aici.

Sunt oameni care vor să aibă pe hârtie beneficiul de a fi la ei instituția. Nu mai gândește nimeni: dar unde e fondul forestier cel mai mare? Pentru că acesta a fost criteriul obiectiv pe care l-am aplicat și în baza căruia am ales sediile regiunilor. Este și aceasta o dovadă în continuare, că oameni care nu sunt deloc interesați de silvicultură, sunt mai degrabă doar interesați să aibă instituțiile în curtea lor.

Diana Buzoianu în timp ce discută cu un coleg din Guvern FOTO Dumitru Angelescu

Vrem reformă sau nu vrem reformă la Romsilva? Dacă vrem reformă, asta înseamnă că trebuie să ducem sediile principale acolo unde are loc activitatea principală. Da, eu sunt dispusă să avem criterii suplimentare luate obiectiv în calcul.

De exemplu, poate, profitul pe hectar. Poate să fie acesta. Prezența unor universități în domeniu. Poate să fie și acesta un criteriu. Dar oricare ar fi, trebuie să fie niște criterii obiective care să poată să fie cuntificate. Și să spunem tuturor, de asta sediul este aici, pentru că tuturor li s-a aplicat aceeași formulă și toți au îndeplinit formula asta și asta este lista care a reieșit. Nu pentru că a cerut cineva. Am avut foarte multe discuții în care oameni de la diverse partide politice au venit să-mi spună: doamne, dar istoric aici erau toate lucrurile, aici erau toate instituțiile. Da, dar v-ați gândi dacă are vreo activitate legată județul respectiv, dacă are vreo activitate legată de silvicultură? Păi nu, dar este vorba de prestigiu. Nu e vorba de prestigiu, este vorba de eficiență. E vorba despre cum funcționează, în practică, instituțiile.

-Cât de mulțumită sunteți de modul cum arată momentul de față, atât Consiliul de Administrație de la Romsilva, cât și conducerea executivă, pentru că știm prea bine că acum, la un Consiliu de Administrație, spre deosebire de alte instituții, avem oamenii numiți pentru patru ani? Unii oameni din zona politică, alții mai puțin.

-Eu mi-am spus părerea despre Consiliul de Administrație de-a lungul timpului. Cred că ideea de a fi Consiliul de Administrație realizat prin concurs, pe OUG 109 cumva vine să dea această speranță că tot procesul este unul obiectiv, că oamenii care sunt aleși sunt aleși cu cele mai bune intenții, cei mai buni profesioniști din domeniu.

Realitatea este că concursul în urma căruia a rezultat Consiliul de Administrație de astăzi al Romsilva a fost un concurs în care s-au înscris pentru anumite posturi un singur om. Putem să întrebăm în mod real de ce a mai continuat acel concurs și de ce n-a fost reluat. Eu am cerut și am întrebat expres AMEPIP dacă putem să-l reluăm. Mi s-a răspuns că au fost îndeplinite toate condițiile legale. De altfel, legea te și obligă, dacă există un singur candidat care îndeplinește condițiile minimale și ajunge, practic, pe lista scurtă trimisă la minister, ești obligat să-l numești.

Pe această listă, de asemenea, au apărut și situații în care anumiți membri care erau pe primul loc în urma concursului erau fix oamenii care fuseseră de-a lungul timpului președinții sau membri cu funcții de conducere în Consiliul de Administrație Romsilva. Practic eu eram pusă în situația în care să spun că oamenii pe care tocmai îi anunțasem prin Corpul de Control că nu și-au făcut treaba bine în ultimii patru ani de zile, tot pe aceea să-i punem, tot pe aceea să-i numim.

Și aceștia au fost oamenii care au rezultat în urma unui concurs, care pe hârtie a fost obiectiv. Cred că trebuie să înțelegem că aceste concursuri ar fi trebuit să fie cu mult mai multă atenție din spațiul public, adică ar fi trebuit să fie promovate mult mai bine și cred că este nevoie, de asemenea, și de o reformă substanțială în legislație, în legislația care o organizează. Deci, pe scurt, eu mi-am spus părerea de-a lungul timpului, nu pot să fiu extraordinar de încântată, pentru că am văzut la prima mână care a fost rezultatul acestui concurs. Vă spun că dacă aș lansa un concurs public în care se înscrie o singură persoană pe un post, n-ai cum să zici că ăla este un concurs reușit, indiferent cine este persoana respectivă.

-Ca să încheiem partea de Romsilva și păduri, spuneți-mi cum ar putea fi rezolvată situația din zona Ilfov-București, pentru că știm că în Codul Silvic se vorbește de 30% din procentul unui județ să fie teren împădurit, iar în zona Ilfov-București avem 16%. Cum pot fi făcuți pași nu spre 30%, spre 20%?

-Sunt inițiatoarea, alături de societatea civilă, a legii privind centura verde din jurul Bucureștiului, care a devenit apoi asumată prin noul Cod Silvic, centurile verzi din jurul orașelor. Practic, avem un articol care spun că centurile verzi din jurul orașelor trebuie să fie protejate, care a devenit realitate la adoptarea noului Cod Silvic. Suntem în perioada de redactare a normelor de punere în aplicare a acestor centuri verzi.

Problema reală cu centurile verzi este că astăzi există o presiune uriașă până și pe fondul forestier existent, după cum am văzut mai devreme. Tocmai pentru că oamenii se uită la acel fond forestier, dezvoltatorii se uită la acel fond forestier ca o posibilitate de îmbogățire într-o locație foarte bună, unde s-ar putea construi din punctul lor de vedere, decât să rămână o pădure în zona respectivă. Și dacă în zonele care sunt deja împădurite există presiunea aceasta, vă dați seama că în zonele în care nu este încă împădurită zona respectivă, dar cineva, un primar sau un consiliu general sau un consiliu județean ar trebui să aleagă că în loc să construiască acolo un bloc sau orice altceva, care e situația.

Eu cred că astăzi sunt foarte puțini primari la nivelul României care înțeleg cu adevărat și care ar alege să facă acolo o pădure în loc să dea autorizații de construire. Nu e doar o credință personală, este ce s-a întâmplat, de fapt, prin PNRR. Am avut banii necesari să punem sute de hectare în păduri urbane și am pierdut aproape pe toții, pentru că nu au aplicat. Bani pentru pădurile urbane nu au fost accesați. 

-O altă problemă care se confruntă societatea și mai ales comunitățile din perspectiv mediului este cea legată de lipsa ecologizării, mai ales în fostele zone miniere. Știu că în momentul de față este un demers de la Ministerul Mediului alături de Ministerul Economiei pentru ecologizare în Maramureș, în Tăuții de Sus. De unde vin acești bani? 

-Ca să înțelegem un pic situația, după ce s-au închis mai multe perimetre miniere, noi am rămas în urmă cu o moștenire îngrozitoare. O moștenire de care de foarte mulți ani se vorbește și de care foarte puțină lume e cu adevărat interesată să o rezolve. Pentru în general aceste probleme sunt localizate în comunități în general mai degrabă sărace, care nu sunt atât de vocale în a-și proteja drepturile, pentru că nu au resursele necesare să facă asta.

Eu am fost în Maramureș, am fost în Baia Mare, am văzut cu ochii mei ce înseamnă, am fost la Tăuții de Sus și am rămas îngrozită, ca să zic așa. Am rămas îngrozită de faptul că la câțiva metri de un munte cu otravă, cu metale grele, cadmiu, plumb, lângă muntele respectiv, la câțiva, zeci de metri, se construiește, în momentul în care noi vorbim, un centru dual universitar și un parc industrial în care să vină să studieze sute de elevi și să muncească sute de oameni.

Muntele acesta, ca să înțelegem un pic, am vorbit când am mers în Maramureș. Au fost reprezentanți universitari care au făcut studii și au luat probe din laptele și din brânza care era mâncată de localnici, care provenea de la animale care pășteau în zona respectivă. Și au găsit depășiri de câteva ori peste limita acceptată de plumb, de cadmiu. Adică noi nu vorbim despre niște lucruri care sunt abstracte, vorbim despre niște lucruri care îi otrăvesc la propriu în fiecare zi prin mâncarea pe care o mănâncă oamenii respectiv, prin aerul pe care îl respiră.

Ne-au arătat filmări când e uscat pământul și bate vântul, ne-au arătat filmări cum vin rafale de praf peste comunități. Este ca o ceață de praf, practic, care se pune peste o comunitate și înțeleg că poate să stea mai multe zile peste comunitățile respective. Oamenii ne-au povestit la propriu cum se dă alarma în sat și fug acasă să-și ia toate hainele de la uscat și să se baricadeze în casă.

Este un mod de a trăi absolut îngrozitor pentru oamenii respectivi și astea sunt probleme care sunt cunoscute de ani de zile. Primari care mi-au zis că nu mai vor să se ducă la înmormântări, la înmormântări de oameni tineri din comunitățile lor și să le rezolvăm problemele că s-au săturat. E acolo o problemă uriașă, este un coșmar prin care trec oamenii respectivi.

Banii există, a fost dată o hotărâre de guvern deja de ani de zile. S-au rezolvat și s-au deblocat lucrurile inclusiv în instanță. Putem, în sfârșit, să mergem înainte să deblocăm acest HG, această hotărâre de guvern. Va trebui să găsim și un mecanism să prelungim termenul în care erau gândite să fie făcute lucrările pentru ecologizarea acestor iazuri, pentru că ele inițial erau gândite să fie finalizate până la finalul anului 2026, dar hotărârea de guvern a fost dată în 2020, să fie alocate resursele și să fie începute lucrările.

Practic ele vor fi începute în 2025. Va trebui să și prelungim termenul. Dar banii există, nu mai au nici o scuză să nu ecologizăm acele locuri. Mai ales că, repet, lângă Tăuții de Sus acum înțeleg că se construiește, în momentul în care discutăm, din fonduri europene acest centru universitar unde se presupune că vor fi trimiși elevi, sute de elevi, Păi condamnăm oamenii ăștia la moarte dacă nu ecologizăm aceste zone. 

Minister cu bani puțini, dar cu probleme mari

-Avem fonduri pentru ecologizare, să facem respirabile și anumite zone din Valea Jiului?

-Ne uităm pe cifre în fiecare zi să vedem de unde putem să scoatem resurse. Chiar zilele acestea aveam o discuție cu mai mulți reprezentanți din Guvern, cărora le-am explicat și încerc să le explic tuturor. Ministerul Mediului este astăzi cu al treilea buget de la coadă. Dar avem una dintre cele mai mari probleme, una dintre cele mai restrictive obligații care trebuie să fie îndeplinite la nivel european.

Nu vom putea merge să rezolvăm și problemele de calitatea aerului, și problemele de calitatea apei, și problemele de infringement, și problemele de colectarea gunoaielor și reciclarea lor. Toate aceste lucruri nu se pot face dacă nu alocăm resurse. De-a lungul timpului, la Ministerul Mediului s-au alocat relativ puține resurse. Va trebui să găsim din cele ce mai multe resurse care să se ducă prioritar. Și dau și un exemplu, AFM-ul.

Azi AFM-ul are 47% din certificatele de emisii. Din banii care provin din vânzare de certificate de emisii. Eu cred că acești bani sunt absolut esențiali ca noi să ne putem îndeplini obligațiile pe care le avem la nivel european. Și chiar și așa nu sunt convinsă că sunt suficienți. De-a lungul timpului, banii aceștia au fost folosiți în programe prin care mai degrabă se dădeau vouchere.

Pentru că asta a făcut ministerul de-a lungul timpului, un minister foarte popular. Se arunca în stânga și în dreapta cu zeci de mii de vouchere care se dădeau în programe, în care în două secunde, dacă intrai pe platformă, se dădea tot programul pentru tot anul. Ceea ce arată cât de disfuncționale erau toate lucrurile. Și lucrurile astea nu mai poate să continuă.

Adică nu mai poate să fie aceasta modalitatea și nu mai poate să fie aceasta rațiunea pentru proiectele de la AFM. Dar AFM-ul poate să ducă niște proiecte care au un sens adevărat, care dau un sens adevărat pe protecția mediului. Putem să ducem pe AFM fabricile de reciclare, centrele de aport voluntar, apă-canalizare, adică sunt o grămadă de proiecte care pot fi duse aici, care să rezolve niște probleme absolut esențiale. Și am avut mai multe discuții, inclusiv cu președintele AFM.

Eu cred că suntem cumva aliniați pe această viziune că trebuie regândite programele AFM-ului. Banii aceștia sunt absolut esențiali pentru îndeplinirea misiunii Ministerului Mediului, tocmai de aceea, pentru că avem puțin bani la nivelul Ministerului Mediului, ei trebuie să fie gândiți să rezolve problemele sistemice de mediu și de sănătate asociate mediului, problemelor de mediu, pe care noi le avem.

Deci ca să răspund la întrebare: astăzi, pentru anul acesta, nu am identificat alte surse de finanțare pentru problema pe care ați ridicat-o, dar tocmai asta ne dorim să facem, să regândim de acum încolo și pentru anul viitor bugetele de la AFM, tocmai ca să punem accent pe problemele sistemice, inclusiv de sănătate, care s-au născut prin nerezolvarea problemelor de mediu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Urmărește cel mai nou VIDEO