Ministrul Daniel
David a lansat un semnal de alarmă, descriind anul 2025 drept „cel mai
periculos” de după Revoluția din 1989, și a făcut apel la semnarea unui pact
strategic pentru viitorul educației și cercetării în România.
Daniel David vrea o mai mare implicare a politicului în salvarea educaţiei. FOTO: Mediafax
Cu prilejul
celebrării Zilei Internaționale a Profesorului, marcată anual pe 5 octombrie,
Daniel David, ministrul Educației și Cercetării, a atras atenția asupra unei
situații critice pe care o traversează România. Potrivit acestuia, anul 2025
este „probabil cel mai periculos an pentru țară după Revoluția din 1989”, o
perioadă marcată de tensiuni politice, instabilitate economică și provocări
externe.
„În România trăim acum un an dificil pentru educaţie şi
pentru societatea românească în ansamblu, anul 2025 fiind probabil cel mai
periculos an pentru ţară după Revoluţia din 1989. Au mai fost ani dificili
pentru ţară – atât economic, cât şi politic -, dar în 2025, crizele interne
politice şi economice sunt puternic combinate, pe fondul unui război la
graniţă, al unor atacuri hibride asupra ţării şi al unor crize internaţionale
legate de reaşezarea arhitecturii ordinii mondiale. Ştiu că, în multe locuri,
presiunea bugetară, schimbările din sistem şi nevoia de adaptare continuă par
să umbrească sensul profund al muncii noastre. Dar tot în astfel de momente se
vede adevărata forţă a educaţiei: puterea de a transforma criza în progres şi
incertitudinea în sens”, a
spus Daniel David, citat de Agerpres.
În acest context
tensionat, Daniel David propune semnarea unui Pact Național pentru „Deceniul
Educației și Cercetării” (2026–2036), un document strategic menit să angajeze
factorii politici în susținerea dezvoltării sustenabile a celor două domenii
fundamentale. Pactul ar include trei direcții esențiale:
1. Creștere
bugetară constantă: Începând cu 2026, fondurile alocate educației și cercetării
ar trebui să crească anual, atât în termeni nominali, cât și în raport cu
PIB-ul național.
2. Unitate
instituțională: Educația și cercetarea ar trebui să rămână sub aceeași
autoritate centrală, pentru a stimula dezvoltarea coerentă a unei societăți
bazate pe cunoaștere.
3. Aliniere la
standarde internaționale: Politicile implementate în aceste domenii ar trebui
să reflecte cele mai bune practici ale UE și OECD. În cazul unor abateri,
acestea trebuie să fie explicate și justificate public.
Ministrul a mai
precizat că, deși a fost nevoit să accepte aplicarea unor măsuri
fiscal-bugetare care afectează educația și cercetarea, a făcut acest lucru
pentru a proteja salariile și bursele existente.
Pe termen mediu,
susţine el, obiectivul este elaborarea unui sistem salarial echitabil, care să
pornească de la salariul mediu brut pe economie în cazul cadrelor didactice
debutante, cu scopul ca, până în 2030, România să aloce 15% din bugetul general
consolidat pentru educație şi 1% din PIB pentru cercetare.
„Preocuparea mea este ca oamenilor educaţiei să le fie
bine într-un nou sistem educaţional, nu în sistemul actual care generează
niveluri de analfabetism funcţional care ne paralizează ţara şi care trebuie
reformat paradigmatic pentru a nu deveni o civilizaţie eşuată sub obscurantism
şi o colonie tehnologică/ştiinţifică!”, a subliniat ministrul, exprimând îngrijorarea față de
direcția actuală a educației românești.
