De ce a crescut PSD și cine pierde cel mai mult

Cel mai recent sondaj arată nu atât o creștere a AUR, care jonglează între un extremism fățiș și consolidarea ca partid de masă, cât o reușită a strategiei PSD de a juca la două capete și o inabilitate a USR-ului de a ocupa poziția adultului din cameră.

Faptul că Opoziția capitalizează în perioade de criză este predictibil, mai ales în contextul acutal, în care guvernarea s-a așezat sub umbrela austerității, fără a construi în același timp un discurs al speranței sociale și al reformei care să aducă bunăstare.

Astfel, limbajul despre măsurile și efectele guvernării a fost mai degrabă redus la un lexic al sacrificiului social, un concept negativ în percepția socială și, mai mult, asociat cu imposibilitatea progresului de la o generație la alta.

Este cel mai perfid sentiment social, acela al imposibilității de a trece într-o clasă socială superioară economic, dacă nu deții avantajele genetice ale moștenirii de clasă, ceea ce în România postcomunistă se reduce la moștenirea – directă sau altminteri – a avantajelor fostei nomenclaturi.

Că lucrurile nu stau așa în întreaga realitate socială e cu totul altceva: percepția colectivă dominantă se formează în funcție de limbajul și de imaginile care devin definitorii pentru guvernare. Or, în momentul de față, guvernarea este definită prin termeni ca tăieri (de bani, fonduri), reducere (de personal, de instituții), austeritate.

În marketingul politic, capitalizează cel care definește primul temele de agendă și limbajul prin care acestea sunt desemnate, pentru că îi pune pe ceilalți competitori în poziția de a reacționa.

Or, dacă analizăm lunile de când este în funcție guvernul condus de Ilie Bolojan, putem observa că reducerea actualului Guvern la funcțiile de a tăia și reduce a făcut-o predominant PSD, unul dintre partidele aflate la guvernare. De altfel, o strategie reușită, potrivit celor mai recente date INSCOP, care arată că singurul partid în dinamică ascendentă mai consistentă este PSD.

Chiar dacă AUR, care domină oficial Opoziția, e într-o foarte ușoară creștere, acesta nu preia tot ce a pierdut POT, un partid fără bază, de tipul ciupercilor politice cultivate pentru a crea dezordine. Crește însă ușor SOS, un partid aflat pe lista celor izolaționiste, însă acest capital este extrem de volatil, fiind cel exclusiv resentimentar și care răspunde la manipulările imediate.

Dacă ne uităm la partidele aflate la guvernare, observăm că decontul pentru percepția negativă asupra speranței sociale îl face PNL, partidul premierului Ilie Bolojan, în vreme ce USR mai degrabă stagnează, ceea ce poate arăta și problema de potențial electoral pe care o are, dar și scutul pe care i-l oferă apropierea de președintele Nicușor Dan, perceput și el ca un critic, nu un susținător, al programului de guvernare asumat de premierul Bolojan.

USR nu decontează în registrul negativ, cum o face PNL, dar nici nu capitalizează, cum o face PSD-ul care are cel mai puternic ton de opoziție, în pofida faptului că deține și guvernarea.

Iată cum arată clasamentul:

• AUR – 40,8% (în creștere față de 40,5% în iunie și 38,1% în mai)
• PSD – 17,9% (în creștere față de 13,7% în iunie)
• PNL – 15,2% (în scădere față de 17,3% în iunie)
• USR – 12,8% (relativ stabil, față de 13,1% în iunie)

Partide mai mici și independenți:

• POT – 3,3% (în scădere față de 4,2% în iunie)
• UDMR – 4,0% (în scădere față de 5,2% în iunie)
• SOS România – 2,8% (în creștere față de 1,9% în iunie)
• SENS – 2,1% (în ușoară scădere față de 2,4% în iunie)
• Candidați independenți – 0,6%
• Alte partide – 0,6%

În ceea ce privește temele prin care au definit agenda publică:

• AUR și-a asumat consolidarea unui mesaj resentimentar fățiș – dacă erau scrupule în a vorbi despre extremismul AUR, preferând mai degrabă termeni ca izolaționism, în momentul de față, partidul condus de George Simion cunoaște un fenomen de radicalizare, dacă ne uităm la felul în care a fost instrumentată tema curierilor străini, prin instigare la ură sau dacă ne uităm la întreg arsenalul folosit pentru a ataca regimul pro-european, democratic de la Chișinău, în contextul alegerilor parlamentare cu miză imensă atât pentru Rusia, cât și pentru UE, de la finalul lui septembrie.

• PSD a jucat la două capete, având și o agendă internă cu miză majoră, un Congres al partidului deocamdată fără dată, dar care vrea să arate public că partidul ar trece printr-un proces de evaluare și refomare, și o recuperare a capitalului electoral mutat în curtea AUR, dar care nu reprezintă un electorat cu viziuni radicale, extremiste, ci mai degrabă unul care se auto-percepe ca fiind abandonat de putere. Ultima temă lansată de PSD este în această direcție a contra-ofertei la ce oferă Guvernul din care face parte – un plan de relansare economică bazat pe investiţii, inovaţie şi măsuri dedicate tinerilor. În vreme ce Guvernul taie și reduce, așadar, asta vrea PSD să transmită, PSD relansează și construiește.

• PNL a preferat un registru de ambiguitate – oficial, există aripa care îl susține pe premierul Bolojan, dar care nu reușește să aibă un ton puternic și mai ales să transmită responsabilitatea guvernării. Neoficial, există un curent solid care așteaptă finalul guvernării Bolojan și care preferă cursa pentru populism.

• PNL este cel care pierde cel mai mult și care e perceput ca fiind un partid slab, și pentru că asocierea cu președintele Nicușor Dan – și astfel cu victoria la prezidențiale – este capitalizată de USR, care însă nu reușește să își depășească blocajul de creștere.