Președintele României a anunțat o schimbare majoră în ce privește relația cu SRI. La scurt timp după declarații, au apărut criticii, reacția lor fiind prima confirmare că raționamentul președintelui a fost corect.
Nicușor Dan a stabilit două mari obiective pentru Serviciul Român de Informații. Primul este găsirea de soluții pentru a limita și descuraja atacurile hibride ale Rusiei, astfel încât interferențele Kremlinului în procesele politice din România să fie cât mai reduse.
Al doilea obiectiv vizează relansarea campaniei de luptă împotriva corupției, realizată cu ajutorul Serviciului Român de Informații, care trebuie să găsească formule constituționale pentru a comunica eficient cu procurorii.
Declarațiile președintelui au stârnit reacții puternice. Interesant este faptul că primii care au reacționat negativ la propunerile președintelui Nicușor Dan au fost liderii AUR. Mai mult, reacțiile lor s-au concentrat asupra implicării SRI în lupta împotriva corupției și, surprinzător, mai puțin asupra obiectivului privind combaterea războiului hibrid purtat de Rusia.
Aici însă se află un obiectiv ascuns. Atacând lupta împotriva corupției, reprezentanții AUR și alți critici ai președintelui încearcă, de fapt, să submineze noua strategie de apărare a României, la care a făcut referire Nicușor Dan.
Prin blocarea relansării acțiunilor de reducere a corupției, este subminat și procesul de limitare a interferențelor Rusiei în România.
DESCOPERIRE. Nicușor Dan a înțeles, la scurt timp după ce a ajuns la Palatul Cotroceni, că există o legătură între corupția din România și interferența Rusiei – Foto: Alexandru Dobre/ Mediafax/ Hepta.ro
Corupții susțin Rusia
Întrebarea care se ridică este de ce Nicușor Dan a legat cele două obiective, stabilindu-le ca esențiale pentru funcționarea SRI și definindu-le ca principale componente ale noii strategii de apărare, care urmează să fie validată de CSAT?
În opinia mea, ele au fost prezentate împreună pentru că există o legătură între cele două teme majore, Rusia și corupția din România. Dacă ne uităm în istoria recentă, vedem că marii corupți de după 1990 au fost și rămân susținători ai Rusiei. Sunt cei care s-au coalizat, inclusiv anul trecut, împotriva forțelor pro-europene din România.
Sunt susținătorii vocali ai lui Călin Georgescu și, mai apoi, ai lui George Simion în campaniile prezidențiale. Aproape nu există excepții: fiecare mare corupt, după declanșarea invaziei Rusiei asupra Ucrainei, a devenit un simpatizant al lui Vladimir Putin.
De ce s-a întâmplat așa e o întrebare importantă, pentru că răspunsul explică evoluția politică din ultimele decenii și motivul pentru care s-a ajuns în punctul critic în care a fost nevoie de o intervenție in extremis a fostului președinte Iohannis pentru anularea primului tur al alegerilor prezidențiale din 2024, câștigat de candidatul pro-rus Călin Georgescu.
Noua elită
Să ne întoarcem în anii ’90, imediat după prăbușirea regimului Ceaușescu. Atunci, la putere a venit Ion Iliescu, un lider cu puternice conexiuni la Moscova, care și-a consolidat puterea cu sprijinul Kremlinului și al oamenilor Rusiei din România.
Astfel, la conducerea nou-înființatului Serviciu Român de Informații a fost numit Virgil Măgureanu, un personaj aflat, la rândul său, în legătură cu serviciile secrete ruse în perioada Pactului de la Varșovia.
UN NOD DE REȚEA. Virgil Măgureanu, primul director al SRI, a fost unul dintre creatorii noii elite politice și de afaceri din România după prăbușirea comunismului, având legături și cu Moscova din perioada dictaturii Ceaușescu – Foto: Alexandru Dobre/ Mediafax/ Hepta.ro
La șefia Serviciului de Informații Externe a fost numit Mihai Caraman, fost spion KGB, care reușise să compromită NATO infiltrând o rețea de spioni în interiorul alianței — o rețea care a funcționat mai bine de un deceniu.
Cei doi oameni-cheie au refăcut și consolidat o serie de rețele de influență care au rămas active în România și care au fost direct legate de serviciile de informații din fosta Uniune Sovietică. Rusia, moștenitoarea know-how-ului fostului KGB, a continuat să le folosească.
Deși n-au funcționat la intensitate maximă până în 1999, perioada respectivă a permis noii elite din România, venite la putere cu sprijinul Uniunii Sovietice, să controleze resurse importante, să acumuleze averi și să preia infrastructura și patrimoniul Partidului Comunist. Astfel, au continuat să administreze și să controleze privatizările, fluxurile finaciare și lansarea de noi afaceri. Astfel, noua elită, devenită centrul corupției post-decembriste, a avut o legătură directă cu rețelele de influență ale Rusiei folosite în timpul Revoluției din 1989.
Dubla comandă
În opinia mea, legătura între corupție și Rusia reprezintă un aspect fundamental.
Multe personaje fac parte din ambele structuri, iar de fiecare dată când s-a încercat înlăturarea sau marginalizarea lor, au beneficiat de susținere de la Moscova, venită pe diverse canale de exercitare informală a puterii din România.
Prin aceste rețele de corupție s-au infiltrat numeroși investitori din Rusia, care au avut afaceri în România sau au fost trimiși să saboteze anumite industrii strategice – industrii care ar fi putut contribui la independența economică și energetică a țării, reducând, în final, astfel influența Moscovei.
Putem vorbi aici mai ales de stagnarea înregistrată în domeniul energetic. Aici au existat mereu persoane influente, cu legături la Moscova, care au făcut tot posibilul ca România să continue să cumpere gaz și petrol din Rusia, în loc să-și dezvolte propriul sistem de producție și să atingă independența energetică.
E motivul principal pentru care, de exemplu, avem atât de multe obiective energetice abandonate sau nefinalizate, despre care se discută intens în aceste zile, în contextul liberalizării prețului la energie.
Obiectivele trasate SRI marchează o schimbare majoră a conceptului de siguranță națională. Rusia și corupția sunt prezentate ca principale amenințări la adresa independenței, securității și bunăstării României. Întrebarea care rămâne e dacă președintele Nicușor Dan va reuși să impună aplicarea noului concept.