De ce își modernizează Elveția rețeaua de buncăre: Noe nu a construit arca în timpul potopului

Invocând „situația schimbătoare a securității globale”, Elveția, țara renumită pentru neutralitatea sa, desfășoară o amplă renovare a adăposturilor civile.

Undeva în Zurich, ascuns sub fermecătoarele străzi pietruite și clădirile medievale din orașul vechi, există un loc care îi uimește pe toți cei care ajung acolo.

La prima vedere, Urania, un spațiu subteran care se întinde pe șapte etaje, este o parcare. Dar, de fapt, e mai mult decât atât: este și o fortăreață militară modernă ascunsă la vedere.

Parcarea subterană este unul dintre cele mai mari adăposturi publice din Elveția și ar putea găzdui 11.000 de persoane în caz de urgență, având apă potabilă, generatoare de energie de urgență, filtre de gaz și un sistem de comandă, scrie The Washington Post.

Ce înseamnă pentru elvețieni să fii mereu pregătit

A fi pregătit e un fel de sport național în Elveția, unde serviciul militar sau în forțele de apărare civilă este obligatoriu. Iată câteva date elocvente în acest sens:

• Taxa pe care dezvoltatorii imobiliari trebuie să o plătească autorităților locale pentru finanțarea adăposturilor publice va crește, de asemenea, de la aproximativ 1.000 de dolari la peste 1.700 de dolari de persoană.

• Autoritățile regionale ale Elveției desfășoară lucrări în buncărele din toate cantoanele pentru a moderniza sistemele de ventilație și filtrare îmbătrânite care ajung la sfârșitul ciclului lor de viață de 40 de ani. Există un fond de 1,2 miliarde de dolari pentru acest lucru, disponibil în următorii 15 ani, iar la nevoie intervalul de timp poate fi scurtat, a declarat un purtător de cuvânt al guvernului elvețian.

• Armata solicităă propuneri despre cum ar putea fi modernizate fortificațiile militare existente și transformate în „noduri de apărare greu de atacat”, invitând companiile și startup-urile să-și prezinte ideile în această lună.

Buncărele fac parte din „ADN-ul” al Elveției

Renovarea buncărelor vine pe fondul războiului din Ucraina, care a dat startul unei noi ere de militarizare dificilă în Europa.

Țări precum Danemarca, Suedia, Finlanda, Franța și Regatul Unit și-au revizuit regulile de recrutare, au sporit cheltuielile pentru apărare, au testat sistemele de avertizare de urgență, au modernizat campaniile de informare publică și i-au îndemnat pe cetățeni să-și creeze un stoc de provizii.

Deși Elveția și-a menținut neutralitatea politică timp de secole, dreptul la un adăpost personal este consacrat în Legea federală pentru protecția civilă, introdusă în 1963.

Silvia Berger Ziauddin, profesoară de istorie elvețiană și contemporană la Universitatea din Berna, a declarat pentru cotidianul american că mentalitatea de a avea buncăre face parte din „ADN-ul național” al Elveției, evoluând de la strategia defensivă de la sfârșitul anilor 1800 a Redutei Naționale – când au fost construite buncăre în munți pentru protecția împotriva invadatorilor străini – până la amenințările nucleare ale Războiului Rece. O combinație de voință politică și factori externi a ajutat rețeaua să înflorească, a explicat ea.

În anii următori, multe buncăre mai mari au fost vândute de armată, unele fiind transformate în muzee, ferme de ciuperci sau locuri de depozitare pentru brânză perfect maturată.

Obligația de a construi adăposturi personale a fost aproape eliminată în 2011, dar a primit un nou impuls după cutremurul de la Fukushima din Japonia și după izbucnirea războiului din Ucraina.

Acum, autoritățile dezvoltă rețeaua existentă pentru o situație de „multicriză”, un scenariu în care apar mai multe amenințări simultan, a spus Berger Ziauddin, precum și pentru o „reînnoire a concentrării asupra scenariilor de război”.

The building of doomsday bunkers had nothing to do with the nuclear threat; that was just a cover for the anticipated cyclical geophysical abrupt event.

That’s why the neutral country of Switzerland, which was not attacked even by Hitler, built many doomsday bunkers high in the… pic.twitter.com/CaM1CXO58M

— Open Minded Approach (@OMApproach) October 10, 2025

Elveția învață de la alții

Autoritățile elvețiene analizează ce fac alte țări și iau notițe de la locuri precum Ucraina, Finlanda și Israel, a spus Jordi. „Trebuie să definim: împotriva a ce vrem să protejăm?”

La un cost estimat de 1.800 de dolari de persoană pe o perioadă de 60 de ani, adăposturile oferă „o bună asigurare. Este o infrastructură uriașă, dar în cele din urmă e mai ieftină decât orice alte măsuri pe care le-ai putea lua pentru a vă proteja populația”, a spus Daniel Jordi, șeful Protecției Civile.

Potrivit guvernului elvețian, dintre cele 370.000 de buncăre din Elveția, multe se află în blocuri de apartamente, iar alte 1.700 de facilități sunt destinate posturilor de comandă și spitalelor de campanie.

Acestea pot fi folosite ocazional pentru depozitare, dar sunt construite conform unor specificații riguroase:

• Învelișul exterior e realizat din beton armat, cu uși antiexplozie, sisteme de ventilație, ieșiri de urgență și ecluze concepute să reziste armelor nucleare, biologice sau chimice.

• Deși au dimensiuni variate, trebuie să aibă suprafața de cel puțin un metru pătrat și un volum de 2,5 metri cubi per ocupant.

• Pentru fiecare 30 de ocupanți este necesară o toaletă uscată – deși unele buncăre sunt echipate cu toalete și dușuri cu sistem de spălare.

Amplasamentul buncărelor rămâne un secret bine păzit. În caz de urgență, guvernul va ordona „preatribuirea” locurilor, iar autoritățile locale vor trebui să pună în funcțiune adăposturile în termen de cinci zile. Detaliile vor fi comunicate publicului doar în baza ordinelor guvernamentale, a precizat maiorul Frank Armour, ofițer de stat major al forței de Protecție Civilă din cantonul Vaud.

Switzerland’s obsession with bunkers stems from the Cold War and the looming threat of nuclear war. Since 1963, at the height of the Cold War, Switzerland has maintained a unique ‘shelters for all’ policy. According to this policy, every person in the country must have a… pic.twitter.com/m9WcZUPuCH

— Historic Vids (@historyinmemes) July 21, 2023

Când oamenii se tem, cumpără buncăre

Puține țări pot egala angajamentul elvețian față de pregătirea pentru situații de urgență, dar în alte părți ale lumii mulți încearcă să se pregătească pentru Ziua Apocalipsei.

Silvia Berger Ziauddin a declarat că firmele elvețiene s-au aflat în topul sectorului buncărelor încă din anii ’60, când produsele și expertiza elvețiană au fost exportate, consolidând reputația țării pentru calitate și know-how tehnic.

Xavier Brun, CEO-ul companiei Bunker Swiss care vinde buncăre personalizate, seturi de kituri și instalații militare vechi clienților din Elveția și din întreaga lume, a declarat că războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu au dus la o creștere a cererii pentru cei care își doresc intimitatea și securitatea unui buncăr personalizat.

„Mulți oameni au întrebări, mulți oameni se tem”, a spus Brun. Acum caută un distribuitor european care să-l ajute să vândă kituri de buncăr – care costă între 46.000 și 93.000 de dolari, sau aproximativ jumătate din costul unui buncăr personalizat.

Cerere imensă în SUA

În Statele Unite există o cerere pentru buncăre care oscilează de la aproximativ 20.000 de dolari pentru o versiune de bază până la modele de ultimă generație care pot costa până la un milion de dolari, potrivit lui Ron Hubbard, CEO-ul Atlas Survival Shelters, cu sediul în Texas.

Pentru Erich Breitenmoser, proprietarul unuia dintre cele mai mari buncăre private din Elveția, efortul de modernizare al țării este „de bun simț”. El a plătit o „sumă de șapte cifre” pentru Fortăreața Furggels în 2019, un buncăr construit în 1939 pentru apărarea împotriva armatei lui Hitler.

„Noe nu a construit arca în timpul potopului, ci a construit arca înainte de potop”, a spus el, adăugând: „S-ar putea să nu aveți nevoie niciodată de ea, dar dacă e cazul, vă bucurați că o aveți.”

Switzerland is the only place that built enough nuke bunkers for its entire population 💀 millions of spots in private + public bunkers. And on top of that, they’re like 2nd only to the US in gun ownership 🔫🇨🇭 Swiss Chad Philip out here giving a rare peek inside a massive… pic.twitter.com/CaCK8T9Q0f

— To-B (@To_B_V) September 1, 2025

Între timp, România se află într-o situație jalnică la capitolul adăposturilor.

Avem de 10 ori mai puține adăposturi ca Finlanda

• Puţin peste 600.000 de persoane pot fi adăpostite în zone speciale pentru protecţia civilă în caz de război. Curtea de Conturi a constatat că refugiile au rămas la nivelul anului 1970, sunt puţine și insalubre și le-a recomandat autorităţilor să ia măsuri.

Un raport al instituției emis în luna aprilie arăta, printre altele:

• În România, capacitatea de adăpostire a populaţiei în caz de atac aerian este de 3,21% (611.922 persoane) în adăposturi special construite, respectiv de 5,19% (989.507 persoane), dacă luăm în considerare şi alte spaţii de adăpostire identificate (spaţii de la metrou, parcări, pasaje şi galerii subterane, tuneluri etc.), raportat la totalul populaţiei rezidente (19.053.815 persoane).

• Din totalul de 5.072 de adăposturi de protecţie civilă, publice şi private, jumătate, mai exact 2.543, sunt neoperaţionale (50,14%). Fondul de adăpostire este vechi, 73% din adăposturi, adică 3.711, fiind construite înainte de anul 1990.

• Numărul adăposturilor destinate protecţiei populaţiei civile din România în caz de război a scăzut cu peste 31% într-un deceniu. Costul operaţionalizării acestora este estimat la 278 milioane de lei.

• În Bucureşti doar 1 din 3 adăposturi este operativ, iar în 19 judeţe mai mult de jumătate dintre adăposturile de protecţie civilă existente nu pot fi folosite.

• Din cele 3.181 de localităţi din România, doar 319 au adăposturi de protecţie civilă, dintre acestea 183 fiind municipii şi oraşe, iar restul – comune.

• România are de zece ori mai puţine adăposturi decât Finlanda, ţară cu o populaţie estimată la 5,58 milioane de locuitori. Finlanda are 50.000 de adăposturi, cu o capacitate de 4,8 milioane de persoane, ceea ce reprezintă peste 87% din populaţia totală.

• În prezent nu se cunoaşte cu precizie numărul total al adăposturilor de protecţie civilă şi al adăposturilor simple care se pot amenaja în astfel de situaţii, întrucât cele mai multe autorităţi publice locale nu au inventariat spaţiile de adăpostire.