Articol de Ionuţ Iordache – Publicat sambata, 11 octombrie 2025, 14:54 / Actualizat sambata, 11 octombrie 2025 14:59
EPISODUL 50. Invitata de astăzi a emisiunii Health Talks by GSP este Valentina Lăzărescu, antrenoare de fitness cu o experiență de peste zece ani. Ea povestește cum a trecut de la rușine și bullying din cauza surplusului de greutate la adoptarea unui stil de viață sănătos, ce greșeli a făcut la început și cum a decis să urmeze drumul culturismului
- Această emisiune NU oferă sfaturi medicale de orice fel, ci doar prezintă experiența de viață și felul in care văd lucrurile invitații.
– Valentina, cum a început drumul tău în sport?
– A început la vârsta de 14 ani, când îmi doream să slăbesc. Am avut și o mică traumă, pentru că toți colegii râdeau de mine la școală. Mi-am promis atunci că, într-o bună zi, o să slăbesc și o să fiu mândră de felul în care arăt — și, implicit, de mine însămi.
– Acest lucru te-a împins să faci sport din prima sau a fost un proces mai dificil?
– A fost un proces destul de greu, pentru că mai întâi am vrut să mă obișnuiesc și să învăț ce înseamnă cu adevărat sportul și disciplina. Apoi, treptat, a devenit o pasiune — motiv pentru care fac și acum ceea ce fac: antrenez.
– Îți amintești momentul exact în care ai spus „gata, trebuie să fac o schimbare”?
– Da, tot la școală s-a întâmplat. Cred că acela a fost punctul culminant care m-a împins să acționez. Am decis să merg la o sală de sport, la fitness și aerobic, după ore. Voiam doar să fac puțină mișcare și să slăbesc, pentru că eram mică și nu aveam atâtea informații ca acum.
– Nu erau prea multe săli atunci, nu-i așa? La ce sală ai ajuns?
– Nu, chiar nu erau multe săli. Era una singură în cartier, și făceam cam 40 de minute până acolo, între așteptat mașina și drumul propriu-zis. Domeniul nu era deloc dezvoltat ca acum, așa că a trebuit să mă implic mai mult decât o fac, să zicem, tinerii din ziua de azi. A fost greu. Sala era foarte aglomerată, pentru că era printre puținele existente. Unii veneau să pună masă musculară, alții să slăbească — fiecare cu scopul lui.
Health Talks
O expertă în stil de viață sănătos dezvăluie „secretele mele pentru a arăta cu 10 ani mai tânără”
Valentina Lăzărescu: „Alimentația a fost problema”
– Cam câte kilograme aveai atunci în plus?
– Cred că aveam cam 15 kilograme în plus, iar eu aveam 14-15 ani.
– Care au fost motivele pentru care ai ajuns la acea greutate? Mâncai dezordonat?
– Da, mâncatul emoțional a fost principalul motiv. Nu aveam cunoștințe despre nutriție, iar sportul nu făcea parte din rutina mea zilnică, cum e acum pentru mulți adolescenți. În mare parte, alimentația a fost problema.
– Și cât ți-a luat până ai ajuns la o greutate pe care ai considerat-o potrivită?
– Câțiva ani, pentru că am avut multe urcușuri și coborâșuri. Începeam luni, renunțam miercuri, mă apucam din nou vineri… Tot așa, până am învățat că trebuie să fiu consecventă. Deci nu pot spune un timp exact — am luptat ani de zile cu kilogramele în plus.
Valentina Lăzărescu: „Am vrut să renunț de multe ori”
– Cum ai făcut pasul spre meseria de antrenor de fitness?
– O să vă spun cum am ajuns să fiu antrenoare. Nu am început cu o școală de fitness, ci cu una de zumba. La vremea aceea eram încă un copil, îmi doream doar să arăt bine și îmi plăceau mult clasele de aerobic. Patroana sălii unde mergeam a observat că am potențial și mi-a spus: „Nu vrei să predai la noi zumba, dacă tot îți place? Îți plătim noi cursul”. Și așa a fost. Mi-au plătit cursul, iar eu am ținut ore la ei până mi-am achitat formarea. A fost perfect, exact ce-mi doream! Așa am început — mai întâi cu zumba, apoi am trecut la aerobic, iar mai târziu am devenit antrenoare de fitness.
– Ai avut vreun moment în care ai vrut să renunți?
– Da, am avut multe momente și chiar am renunțat de câteva ori. Dar ce m-a ținut mereu a fost viziunea. De fiecare dată când mă opream, știam că am un scop și că vreau să ajung undeva. Așa că o luam de la capăt. Asta m-a ajutat să-mi formez disciplina și consecvența de care aveam nevoie.
– Care au fost cele mai mari greșeli pe care le-ai făcut la început?
– Păi, primele greșeli au fost legate de alimentație. Nu știam exact ce înseamnă nutrienți de calitate. Stăteam în stația de autobuz, mâncam merdenele după sală — era o nebunie totală, pentru că nu aveam habar ce sunt carbohidrații, proteinele… Nu existau informații ca acum. Asta a fost prima mea greșeală, 100%. A doua greșeală a fost legată de antrenamente — încercam să mi le construiesc singură, pentru că nu existau antrenori ca în prezent. Făceam exerciții greșite, cu forme greșite, greutăți nepotrivite… Practic, tot procesul meu de început a fost plin de greșeli.
– Asta mai degrabă din lipsă de informații, nu?
– Exact, din lipsa informațiilor. Aveam doar 14-15 ani.
Valentina Lăzărescu: „Șapte ani nu prea am făcut ce trebuie”
– Cum ai început să te documentezi și să acumulezi informațiile corecte?
– Am început vorbind cu antrenorii de atunci, apoi am început să investesc bani în cursuri, să citesc foarte mult și să aplic absolut tot ce învățam pe mine. Alimentație, antrenamente — tot. Practic, la început m-am educat singură, până am ajuns să urmez niște școli serioase.
– Cât a durat această perioadă de haos?
– Aș putea spune că vreo șapte ani de zile.
– Abia după șapte ani ai început să faci lucrurile cum trebuie. Cum a reacționat familia ta la schimbarea ta de viață?
– La început cred că nici nu au observat, pentru că atunci când eram mică, ei munceau foarte mult, iar eu încercam să mă descurc singură. red că au realizat cu adevărat abia atunci când am participat la un concurs de fitness și au văzut că slăbisem foarte mult. Mi-au spus: „Măi, mamă, pune și tu mâna și mănâncă, că ești foarte trasă la față!” Eu încercam să le explic că așa e sportul și că trebuie să ai o musculatură definită. Cred că acela a fost primul moment când au realizat că am dus totul la un alt nivel.
Valentina Lăzărescu: „Sportul îți schimbă mai întâi mintea”
– E clar că sportul nu ne schimbă doar corpul, ci și mintea. Cum te-a ajutat pe tine sportul în acest sens?
– Exact, cum ai spus și tu — sportul îți schimbă mai întâi mintea. Te ajută să-ți controlezi emoțiile, să fii disciplinat și să aplici tot ce înveți și în viața de zi cu zi. Te învață să spui „nu” atunci când toți colegii tăi mănâncă pizza sau paste. Chiar dacă lucrezi în vânzări sau într-un job corporate, sportul te ajută foarte mult să fii disciplinat, pentru că te educă. Orice sport ai face, are ca rol principal educația.
– Spuneai că te-ai apucat de sport din cauza bullyingului pe care l-ai suferit. Cum abordezi acum această problemă? Mai simți nevoia să faci lucruri doar ca să fii pe placul oamenilor sau ca să nu fii criticată — mă refer și în alte domenii, nu doar în sport.
– Da, e o întrebare destul de grea. Aș vrea să spun că nu, dar într-o anumită măsură, încă mai sunt acolo. Sunt foarte critică cu mine și mereu vreau să evoluez. Totuși, am încetat să mai fac lucruri doar pentru a le face altora pe plac. Am realizat că cea mai importantă persoană din viața mea sunt eu.
– De multe ori, când suntem criticați sau certați în copilărie, devenim critici și cu noi înșine. Ai făcut și alte lucruri, în afară de sport, ca să depășești acest blocaj mental?
– Da. M-am apropiat foarte mult de zona de spiritualitate și am făcut cursuri de dezvoltare personală. M-au ajutat enorm, pentru că oricât de mult sport ai face, dacă nu te uiți în interiorul tău, nu poți găsi răspunsurile legate de tine — nu poți ști cine ești cu adevărat și ce vrei de la viață.
Valentin Lăzărescu, în studioul Health Talks
Valentina Lăzărescu: „E foarte important să stai tu cu tine”
– Așa e — dacă nu avem un psihic sănătos, nu putem susține nici performanța sportivă. Și alimentația, și mintea, și corpul sunt legate. Ai putea să ne spui ce exerciții faci pe partea de spiritualitate? De exemplu, meditații?
– Da, meditații, pentru unii care poate nu înțeleg exact scopul lor. Unii le numesc rugăciune, alții conexiune cu energia universală — fiecare cum preferă. Cred că e foarte important să stai tu cu tine, să fii recunoscător și să mulțumești pentru tot ce ai, fie că îi spui Universului sau lui Dumnezeu. Când ești recunoscător pentru viața ta, atragi și mai mult bine. Primul pas este să fii fericit cu ceea ce ai. Am fost și la Constelații familiale, am lucrat și cu energia Kundalini — e un proces mai complex de trezire a energiei interioare. Dar, per total, cred că rugăciunea și momentele de liniște cu tine însuți sunt cele mai accesibile practici spirituale, care te pot ajuta extraordinar de mult în viața de zi cu zi.
– Spuneai mai devreme despre recunoștință — despre a fi recunoscător pentru lucrurile pe care le avem. Citeam la un moment dat un studiu care arăta că creierul nostru tinde să observe mai degrabă lucrurile negative, ceea ce e firesc până la un punct, pentru că încearcă să ne protejeze de pericole. Ţie ți-a fost greu să lucrezi cu mintea ta și să fii recunoscătoare pentru ceea ce ai, fără să te concentrezi pe lucruri nerealiste?
– Da, a fost cel mai greu lucru — și cred că pentru toată lumea e la fel. Cel mai greu e să te convingi pe tine că totul va fi bine, să lași fricile deoparte și să crezi că poți ajunge acolo unde îți dorești, dacă vrei cu adevărat. Suntem, din copilărie, învățați cu frica: „nu pune mâna pe aia”, „nu te duce acolo”, „nu-ți lăsa jobul, trebuie să ai pensie”, „fă totul ca la carte”. Totul din teamă. Eu cred că în momentul în care reușești să lași fricile deoparte, atunci începe adevărata libertate.
Valentina Lăzărescu: „Când vezi sportul ca pe o pedeapsă, nu vei mai avea plăcere să-l faci”
– Exact, și dacă stăm să analizăm, de cele mai multe ori nici nu sunt frici reale — sunt frici pe care ni le-au pus alții în minte. Nu sunt ale noastre. Cum ai reușit tu să-ți formezi disciplina și să o menții? Pentru că e una să mergi la sală 3-4 luni, dar e cu totul altceva să păstrezi obiceiul ani la rând.
– Pentru mine, sportul a devenit deja un stil de viață. Nici nu-mi mai pot imagina viața fără mișcare. Dar îți spun și cum fac cu clienții mei: mulți antrenori pun prea multă presiune pe oameni de la început — îi obligă să vină la sală de 4-6 ori pe săptămână, ceea ce e enorm pentru cineva care abia începe. Eu cred că cel mai important e să începi ușor, cu pași mici și siguri. Mai bine vii la sală de 2-3 ori pe săptămână, ai grijă puțin la alimentație și vezi că poți susține acel efort, decât să te forțezi de 5-6 ori, să ții un deficit caloric uriaș și să clachezi după două luni. Când vezi sportul ca pe o pedeapsă, nu vei mai avea plăcere să-l faci.
– Așa e. Este o tehnică foarte cunoscută în formarea obiceiurilor sănătoase — să începi ușor. Pentru că, dacă de la început vrei „să rupi norii”, organismul se suprasolicită și creierul te va forța să renunți.
– Exact. Corpul are nevoie de adaptare, iar la fel și mintea. Totul trebuie făcut pas cu pas.
– Crezi că această transformare e posibilă pentru oricine sau trebuie să ai o „putere specială”?
– Puterea specială e în tine. Absolut oricine poate face orice, dacă își dorește cu adevărat, are o viziune clară și muncește pentru ea. E nevoie de acțiune — fără acțiune nu poți ajunge din punctul A în punctul B. Dar e important să știi de ce vrei să faci acel lucru: unde vrei să ajungi, cum te vei simți când îți vei atinge obiectivul. De exemplu: „Vreau să slăbesc 10 kilograme.” Imaginează-ți cât de bine te vei simți atunci — și că dacă tu ești fericită, și soțul, și copiii tăi vor fi mai bine. Gândește-te unde te vezi peste 2 luni, 1 an, 5 ani. Absolut oricine poate ajunge acolo unde își dorește, dacă muncește cu perseverență.
Valentina Lăzărescu: „E vorba doar de echilibru”
– Spuneai de setarea obiectivelor. Ce facem după ce ne-am atins obiectivul? De exemplu, dacă am slăbit cele 10 kilograme dorite, de multe ori revenim la vechile obiceiuri. Cum evităm asta?
– Aici e cel mai greu. Mulți oameni, când ajung la obiectiv, zic „gata, am reușit, e ok”. Dar de fapt, abia atunci începe adevărata provocare — să te menții. Trebuie să transformi tot procesul într-un stil de viață, într-o rutină. Nu te mai oprești din sport, pentru că ai văzut deja cât bine îți face. Dar în același timp, nu trebuie să spui „nu” vieții sociale. Poți merge la petreceri, la restaurante, poți trăi normal. E vorba doar de echilibru. Să ai disciplină și în viața de zi cu zi, fără să renunți la plăcerile tale.
– Cum gestionezi zilele în care nu ai chef de mișcare sau îți vine să mănânci ceva nesănătos?
– Acolo intervine disciplina. Toată lumea poate merge la sală când are energie, când e bine, când e zen. Dar adevărata forță apare atunci când te antrenezi și în zilele grele — când nu ai chef, când ești obosit sau demoralizat. Atunci îți depășești limitele și îți construiești puterea reală.
– Ai avut sau ai un model care te inspiră?
– În acest domeniu, nu am un nume anume. Sunt foarte inspirată de clientele mele — femei normale, care vin la sală de ani de zile, care au slăbit 20-30 de kilograme și se mențin. Mă inspiră oamenii reali, care au pornit de jos, care s-au luptat cu greul. Nu modelele de fitness, nu vedetele — ci oamenii de lângă mine.
Valentina Lăzărescu: „Nu trebuie să ne comparăm cu alții”
– Oamenii reali, nu cei de pe social media, unde nu știm ce e în spatele imaginilor perfecte.
– Exact. Mulți nu înțeleg că există Photoshop, că viața fiecăruia e diferită. Poate persoana aceea își permite să stea acasă și să facă fitness toată ziua, pe când tu ai job, copii, griji. Nu trebuie să ne comparăm. Trebuie să ne inspirăm, dar din exemple reale. Social media ne-a făcut uneori să credem că toată lumea are o viață perfectă — doar a noastră nu.
– Da, și eu cred că e mult mai motivațional să vezi o persoană cu o viață normală — job, familie, copii — care totuși reușește să se țină de un stil de viață sănătos, decât o vedetă care poate nici nu muncește și își permite tot timpul din lume.
– Exact! Acum e chiar un trend în lumea fitnessului — influencerii care se trezesc la 6 dimineața, iar până la 6 și 8 minute au făcut duș, au alergat, au meditat, au citit o carte și au câștigat deja 2000 de euro. Totul pare perfect, dar, dragi oameni, e doar o filmare. În spate e o cameră, o echipă. Nu e o rutină reală, sustenabilă. E ok să urmărești oameni inspiraționali, dar trebuie să te asiguri că sunt reali. Pentru că un om obișnuit nu are cum să se trezească la 5 dimineața, să facă yoga, meditație, cardio, să-și hrănească copiii, să le facă suc de portocale și să-i ducă la școală — totul până la 7 dimineața. Trebuie să fim realiști.
Valentina Lăzărescu: „Nu pun presiune inutilă și nu sunt dură când nu e cazul”
– Ce lecții din propria ta experiență aplici acum în lucrul cu clienții tăi?
– Am trecut prin foarte multe lucruri și pot spune că sunt recunoscătoare pentru ele, pentru că m-au format. Clienții mei nu au trecut și, sper, nici nu vor trece vreodată prin aceleași experiențe. Una dintre cele mai mari greșeli a fost presiunea pe care mi-am pus-o singură. Nu știam cum să o gestionez. Când eram mică, aveam tendința să mă pedepsesc foarte tare: erau zile în care nu mâncam nimic, poate doar o roșie. Voiam să slăbesc cu orice preț. Făceam ore de cardio, mult peste ce puteam susține fizic, doar ca să ajung acolo unde îmi propusesem. Acum nu mai recomand și nu mai permit așa ceva clienților mei. Lucrez doar cu femei, iar în cazul lor adaptăm antrenamentele în funcție de nevoile fiecăreia. Dacă sunt în perioada menstruației sau nu se simt bine, ajustăm. Nu pun presiune inutilă și nu sunt dură când nu e cazul. E un aspect foarte important pentru mine.
– Ai spus că, în trecut, te pedepseai. E un tipar greu de depășit. Ți se mai întâmplă și acum să te pedepsești în anumite momente?
– Da, sincer, da. Mai am momente în care mă pedepsesc sau în care nu am chef să fac sport, dar disciplina a rămas acolo — în mintea mea. Mă trezesc și îmi spun „hai, trebuie să faci cardio dimineața”. Sunt mai dură cu mine uneori, dar nu mai sunt ca înainte. Am învățat să găsesc un echilibru.
– Cred că tocmai acel echilibru e important. Dacă nu tragem deloc de noi, riscăm să mergem în extrema cealaltă. Crezi că povestea ta îi face pe clienți să fie mai atrași să lucreze cu tine?
– Da, clar. Cred că oamenii vin la mine pentru energia mea. Chiar cred că atragi oamenii care vibrează pe aceeași frecvență cu tine. Majoritatea clientelor mele sunt foarte fericite — și nu doar pentru rezultatele în sine, ci pentru felul în care interacționăm. Se creează o conexiune reală între antrenor și client, un schimb de energie. E o diferență uriașă între un antrenament făcut din plăcere, cu cineva care te înțelege, și unul mecanic, în care ți se spune doar „hai, două repetări, s-a terminat ora”.
Valentina Lăzărescu: „Cel mai important sfat pe care îl dau este să aibă răbdare”
– Oricine poate face un curs de fitness și poate învăța exercițiile, dar e altceva să știi cum să ajungi la omul din fața ta, pe partea psihologică.
– Exact. Cred că am făcut „psihologie” fără să-mi dau seama, de ani de zile. Chiar mă gândeam că, și dacă făceam o facultate de psihologie, nu aș fi acumulat atâta experiență cât am învățat de la fetele cu care lucrez zi de zi.
– Ai observat dacă și ele au tendința asta de a se pedepsi?
– Da, foarte des. De multe ori, chiar ăsta e motivul pentru care vin la mine — ca să le opresc din a se pedepsi. Le spun: „Nu aveți concurs mâine, nu aveți ședință foto, nu e nimic urgent. Nu vă mai pedepsiți!” Acolo intervin eu.
– Ca sfat îi dai unui client când vine prima oară la sală?
– Cel mai important sfat pe care îl dau este să aibă răbdare. Trebuie să ai răbdare cu tine, cu procesul, să te bucuri de el. Dacă nu te bucuri, totul devine o frustrare, o presiune. Nu vei fi niciodată mulțumit, pentru că va exista mereu cineva mai bun. Dar dacă ești realist, ai răbdare și te bucuri de drum, totul se schimbă.
– E ușor de spus „trebuie să avem răbdare”, dar în lumea de azi totul se întâmplă foarte repede și vrem rezultate imediat. Cum le înveți pe clientele tale să dezvolte această răbdare?
– Fetele mele au ajuns să fie foarte disciplinate și au înțeles că nu se grăbesc nicăieri. Au înțeles că obiceiurile mici, făcute zilnic, le duc exact acolo unde își doresc, fără presiune. Au mai înțeles și că social media e doar… social media. Nu trebuie să te compari cu cineva care merge la sală de 10 ani, când tu faci de 2. Trebuie să fii realistă în tot procesul.
Valentina Lăzărescu: „Văd multe greșeli în sală”
– Spuneai că ți-a luat mult timp până ai conștientizat greșelile făcute. Ce greșeli vezi la oamenii care vin la sală?
– Sunt multe. În primul rând, folosesc greutăți prea mari și execută exercițiile greșit. În orice sală intru, văd aceleași probleme: formă greșită, tehnică greșită, greutăți mult prea mari. Asta duce la accidentări, la disconfort, și, inevitabil, la renunțare după câteva luni. Nu sala e problema — ci modul în care lucrezi acolo.
– Deci ești de acord cu ideea că e mai bine să folosești greutăți mici, dar să execuți corect, decât invers?
– Întotdeauna. Eu nu aș recomanda niciunei persoane să lucreze cu greutăți sau aparate până nu stăpânește exercițiile de bază, cu greutatea propriului corp. Trebuie să poți face genuflexiuni, fandări, flotări corecte. Abia după aceea crești treptat, ajungi la aparate și, în timp, la greutăți mai mari. Dar succesul nu vine din greutate, ci din tehnică și formă.
Valentina Lăzărescu: „Viața mea nu e zen ca pe Instagram”
– Cum arată o zi din viața ta?
– Acum, să fiu sinceră sau să fie doar pentru Instagram? Încerc să fiu cât mai echilibrată. Nu sunt acel influencer de fitness care le face pe toate dimineața și e tot timpul zen. Și eu mă grăbesc uneori. Îmi încep ziua cu cardio la prima oră, îmi pregătesc mesele, apoi merg la sală cu clientele mele. Am cliente toată ziua, după antrenamentul meu, și continui cu alte sesiuni. Încerc să am un echilibru dar, pentru că nu prea am timp, este puțină agitație. Deci nu o să mint, da, e puțină agitație.
– Spuneai că îți pregătești mesele în fiecare dimineață. Îți pregătești mesele pentru toată ziua?
– Da.
– Cum arată alimentația ta?
– Mănânc cam 100 de grame de proteine pe zi, am foarte multe fructe și legume, ouă, pește, pui, somon, vită, porridge cu fructe — practic, cam tot ce îmi doresc.
Valentina Lăzărescu: „Prefer mese mai dese și mai ușoare”
– Câte mese ai pe zi?
– Depinde de zi și de antrenament. Pot avea 3 mese principale și 1-2 shake-uri proteice, uneori 4-5 mese mici. Prefer mese mai dese și mai ușoare, pentru a menține glicemia stabilă, decât 2 mese bogate care dau un spike de insulină.
– Cum ți se pare, ce e mai important: alimentația sau mișcarea?
– Dacă ar fi să aleg, aș spune alimentatia. Ea dictează tot ceea ce faci. Antrenamentele eficiente depind de o alimentație corectă. Dacă mănânci gogoși, merdenele, zahăr, la antrenament nu vei avea randament, nu vei vedea rezultate și te vei frustra. Mâncarea este energie, și fără ea nu poți să crești sau să performezi.
Valentina Lăzărescu: „Am o clientă care a trecut de la dependența de zahăr la dependența de sport”
– Ce înseamnă pentru tine o alimentație sănătoasă?
– O alimentație sănătoasă trebuie să conțină carbohidrați de calitate, proteine de calitate, grăsimi sănătoase și nutrienți necesari, în cantități echilibrate. Carbohidrați: orez, cartofi, paste integrale, fructe, legume, ovăz. Proteine: somon, pește, vită, ouă, pui, curcan. Prefer proteine animale pentru că am observat că plantele (fasole, linte) pot provoca balonări la unii. Grăsimi sănătoase: ulei de cocos, MCT, nuci, avocado, pecan.
– Poți să ne dai un exemplu de persoană care a avut o schimbare semnificativă datorită alimentației și antrenamentului?
– Da, o am pe Irina, care la 40 de ani a venit timidă în sală. Colegii mei m-au avertizat că nu va reuși să slăbească, pentru că avea 20-25 de kilograme de dat jos. Dar Irina a muncit incredibil de mult și, anul trecut, a alergat primul ei maraton la 40 de ani. Acum nu-și mai imaginează viața fără sport. Chiar dacă apar probleme sau zile în care ar vrea să anuleze, mă sună și îmi spune: „Vii la sală, nu mai pot fără tine.” A trecut de la dependență de zahăr la dependență de sport. Este o poveste minunată.
Irina, clienta Valentinei
– Dacă ai putea să transmiți un mesaj celor care încă nu s-au apucat de sport, care ar fi acesta?
– Să fie convinși. Trebuie să își dorească sportul pentru ei. Să poată alerga cu nepoții, să meargă la munte, să se aplece să ia ceva fără durere, să aibă energie și după 40 de ani. Nu e vorba despre procent de grăsime sau mușchi, ci despre cum te simți: inima, analizele, activitatea fizică în viața ta de zi cu zi, cu familia și prietenii.
Valentina Lăzărescu: „Mindset-ul e cel mai important”
– Lucrezi numai cu femei și spuneai că pe unele le pregătești pentru concursuri. Cum diferă antrenamentele?
– Clientele de lifestyle au un program mai relaxat, 2-3 antrenamente pe săptămână. Cele de concurs fac 5-6 pe săptămână, iar în sezon chiar și două ori pe zi. Mesele sunt la gramaj, antrenamentele precise.
– Presiunea psihologică e mult mai mare. Cum o gestionezi?
– Rolul meu e să lucrez mai întâi la mindset, apoi la rezultate și disciplină. În ultimele 3 luni înainte de concurs, carbohidrații se reduc, intensitatea antrenamentelor crește și controlul de sine devine crucial. Nu toată lumea poate duce asta.
– Care ar fi trei sfaturi pentru femeile care se pregătesc pentru concursuri, legat de mindset?
– Încredere în sine – fără ea, totul devine stres și teamă de eșec. Disciplina – esențială pe parcursul celor 8-11 luni de pregătire. Controlul emoțiilor – trebuie să gestionezi viața de zi cu zi, familia, carbohidrații limitați și stresul, și totuși să rămâi zen și concentrată pe obiective. Mindset-ul e cel mai important.
– Spuneai de această încredere în noi. E simplu de spus să ai încredere în tine, dar greu să o pui în practică. Pe de altă parte, ai dreptate: dacă îi transmiți creierului că „e greu” sau „poate nu pot”, el va căuta motive să-ți confirme asta. Cum lucrezi cu clientele tale pe partea asta, ca să-și „păcălească” creierul?
– De fapt, schimbarea de mindset înseamnă să-ți duci creierul pe alte direcții, nu pe cele obișnuite. Trebuie să fie un proces treptat: progres de la săptămână la săptămână, atât la alimentație, cât și la antrenamente. În același timp, trebuie să fii foarte focusată pe direcția în care mergi. De exemplu, în fitness sau pregătirea pentru concursuri de bodybuilding, le arăt atlete din străinătate care sunt extrem de concentrate și muncesc ani de zile pentru a ajunge unde își doresc. Vreau să vadă și ele acest tip de dedicare, ca să înțeleagă unde ar trebui să ajungă și cum să-și seteze mindset-ul.
Valentina Lăzărescu: „Masculinitatea nu ți-o dau greutățile, ci energia ta”
– Am tot vorbit despre teama femeilor de a face forță, pentru că nu vor să devină „masculine”. Fetele cu care lucrezi și care participă la concursuri probabil nu au această teamă. Cum vezi această idee preconcepută că o femeie nu trebuie să ridice greutăți mari?
– Este o idee preconcepută des întâlnită, mai ales în România. Mulți cred că dacă faci greutăți, vei arăta ca un bărbat. Este greu să se întâmple, pentru că femeile nu au testosteron cât bărbații. Masculinitatea nu ți-o dau greutățile, ci energia ta. O femeie puternică trebuie să fie capabilă să facă măcar un biceps cu 4 kg, câteva fandări, să susțină un antrenament de forță. Este important mai ales după 30 de ani, când pierdem masă musculară. Sportul de forță nu te „mărește” exagerat. Clientele mele care participă la concursuri cresc frumos, feminin, iar cele care vin doar la sală nu trebuie să se teamă: doi biceps cu 3 kg sau două fandări nu le vor transforma corpul.
– Da, mai ales că după o anumită vârstă este foarte greu să menținem masa musculară. Ești de acord că masa musculară este esențială pentru a trăi cât mai mult și cât mai sănătos?
– Da, este unul dintre cele mai importante „organe” ale corpului, pentru că susține întregul corp.
– Ultima întrebare: ce i-ai spune Valentinei de 14 ani, cea care a fost bully de colegi și prieteni, dacă ai putea să o vezi acum?
– Uf, e o întrebare grea. I-aș spune să se iubească mai mult, să-și vadă adevărata valoare și să nu mai fie preocupată de părerea altora. Ea contează cel mai mult. Dacă aș fi știut anumite lucruri acum, poate aș fi sărit peste unele etape, dar nu aș fi ajuns aici fără experiențele prin care am trecut.
Emisiunea integrală cu Valentina Lăzărescu
– Am zis că e ultima întrebare, dar mi-ai ridicat mingea la fileu: ce înseamnă pentru tine a te iubi pe tine?
– A te accepta așa cum ești, cu defecte și calități, și a te concentra pe energia pozitivă și iubirea pe care o ai. Tindem să ne concentrăm pe negativ: „nu sunt bună, mai am 10 kg de dat jos”, și asta generează doar frustrări și presiune pe corp, minte și suflet.
