Un studiu recent arată că anumite afecţiuni psihice, așa cum sunt depresia, anxietatea, schizofrenia sau tulburarea bipolară ori chiar stresul posttraumatic, cresc semnificativ riscul de boli cardiovasculare şi rata mortalităţii la pacienţii deja diagnosticaţi cu aceste afecţiuni.
Raportul Universităţii Emory, publicat de The Lancet Regional Health – Europe, arată că anumite afecţiuni psihice cresc riscul de a dezvolta boli de inimă cu 50 – 100% şi riscul de complicaţii pentru cei deja bolnavi de inimă cu 60 – 170%.
Studiul arată în ce măsură următoarele afecţiuni cresc riscul de a dezvolta boli cardiovasculare:
- depresie majoră – 72%
- stres posttraumatic – 57%
- tulburare bipolară – 61%
- tulburare de anxietate – 50%
- anxietate fobică – 70%
- schizofrenie – aproape 100%
Cercetarea arată şi că aceste afecţiuni sunt legate de un prognostic mai slab, risc mai mare de respitalizare şi mortalitate mai ridicată la bolnavii de inimă.
De pildă, depresia majoră determină o creştere de peste două ori a ratei mortalităţii în rândul persoanelor care suferă deja de afecţiuni cardiovasculare.
Raportul evidenţiază şi faptul că există o influenţă reciprocă între cele două tipuri de afecţiuni: mai bine de 40% dintre persoanele cu boli cardiovasculare suferă, în acelaşi timp, şi de o tulburare psihică.
În ceea ce priveşte modul în care stresul afectează organismul, raportul arată că depresia, schizofrenia şi stresul posttraumatic sunt asociate cu funcţionarea anormală a două sisteme cheie: sistemul nervos autonom, care controlează reacţiile involuntare ale corpului, şi axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală, responsabilă de reglarea hormonilor de stres.
Sistemul nervos autonom reglează funcţii involuntare precum activitatea ficatului, a inimii, a glandelor sudoripare şi a muşchilor oculari, controlează acceleraţia şi deceleraţia acestora şi răspunsurile inflamatorii. Pentru că majoritatea organelor au terminaţii nervoase ale sistemului nervos autonom, acesta influenţează aproape toate funcţiile corpului.
Axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală reglează răspunsul imun şi metabolismul, influenţând funcţia cardiovasculară.
Dereglările acestor sisteme produc efecte negative pe termen lung, care pot creşte riscul cardiovascular, printre care inflamaţia accentuată, tulburările metabolice, hipertensiunea, rezistenţa vasculară sistemică ridicată şi scăderea flexibilităţii sistemului nervos autonom. Inflamaţia joacă un rol atât în dezvoltarea bolilor de inimă, cât şi a tulburărilor psihice.
