Puțini români știu că, în 1857, Bucureștiul devenea primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant. În același an, în apropiere de Ploiești se ridica prima rafinărie industrială din lume: numită inițial “Fabrica de gaz”, a fost construită în 1856-1857 de către frații Mehedințeanu, fiind considerată “prima distilerie sistematică de petrol din toată lumea”. Aceste premiere sunt mărturii ale unei industrii care s-a născut din curaj, rigoare și inovație. Petrolul românesc nu a fost doar o resursă, ci un vector de modernizare și un pașaport către relevanță internațională.
Astăzi, când vorbim despre petrol și gaze, ne raportăm adesea la provocările tranziției energetice sau la presiunile climatice globale. Și este firesc să o facem: România, membră a Uniunii Europene, și-a asumat (dar a și primit) ținte ambițioase pentru reducerea emisiilor și dezvoltarea surselor regenerabile. Dar a vorbi despre viitor fără a recunoaște rolul esențial al petrolului și gazelor în prezent înseamnă a construi pe un teren fragil. Industria țițeiului și gazelor naturale rămâne astăzi fundamentul securității energetice a României și un pilon real al dezvoltării economice.
Zeci de mii de profesioniști – sondori, ingineri, chimiști, cercetători, operatori – muncesc zi de zi pentru ca România să aibă energie abundentă și accesibilă. Ei sunt angajați într-un sector strategic, dar sunt și adevărați arhitecți ai modernizării. Dacă avem curajul să privim în ansamblu, vom observa că industria petrolieră este deja într-un proces de reinventare: digitalizarea operațiunilor, tehnologii de reducere a emisiilor, integrarea cu sursele regenerabile, cercetarea în domeniul hidrogenului și a energiei geotermale, eforturi pentru captarea, transportul și utilizarea carbonului ș.a.m.d. Petrolistul de azi nu mai este doar un „om al sondei”, ci un profesionist al viitorului, capabil să îmbine tradiția cu inovația.
De aceea, miza acestei zile nu este doar comemorarea trecutului, ci și definirea viitorului. România are șansa de a deveni un furnizor regional de securitate energetică, un hub de expertiză și tehnologie. Resursele din Marea Neagră, experiența acumulată de generații întregi, infrastructura existentă – toate acestea pot transforma România într-un jucător strategic. Dar acest potențial nu valorifică de la sine. Este nevoie de un cadru de reglementare modern, de politici publice stabile și de investiții susținute. Statul român are datoria să sprijine această industrie, nu ca pe un relicvariu al trecutului, ci ca pe un motor al progresului.
În plus, este esențial să schimbăm percepția socială. Prea des, petrolul și gazele sunt reduse la clișee: „poluare”, „energie scumpă”, „industria de ieri”. În realitate, România nu poate construi o tranziție energetică echilibrată fără a valorifica inteligent sectorul petrolier și de gaze. Un viitor sustenabil înseamnă atât turbine eoliene și panouri solare, cât și tehnologii de captare a carbonului, gaz natural ca sursă de tranziție și investiții în cercetare. Toate acestea presupun continuitatea unei industrii care știe să se adapteze.
Iar Ziua Petrolistului este, în esență, despre oameni. Despre inginerii vizionari care au scris istorie la Câmpina sau Ploiești, despre muncitorii care au înfruntat gerul și căldura la sonde, despre generațiile care au transmis mai departe un savoir-faire unic. Și este despre cei care, astăzi, în fața unor provocări globale fără precedent, aleg să rămână în această industrie și să o ducă mai departe.
Pe 8 septembrie trebuie să recunoaștem că viitorul României depinde de felul în care tratăm acest sector. Dacă vom ști să îmbinăm respectul pentru tradiție cu îndrăzneala pentru inovație, România va rămâne o țară care nu doar consumă energie, ci o produce, o exportă și o transformă în progres economic.
Citește pe Antena3.ro
Fizicienii au reușit să „dea timpul înapoi” într-un sistem cuantic, cu o precizie uluitoare
Daniel Apostol este directorul general al Federației Patronale a Energiei, editorialist și prim-vicepreședinte al ASPES.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
