Fac asta de ani, când merg la New York, m-am oprit deseori într-un centru vechi din Lima, Peru, mă pierd printre turiști în micuțul meu orășel din Costa Rica și, când sunt în țară, petrec ore întregi în Centrul Vechi din București. Mă fascinează acest loc. Poate pentru că aici, mai mult ca oriunde, ai impresia că vezi o întreagă lume în miniatură, cu oameni grăbiți, turiști zâmbitori, artiști stradali, chelneri cu pași siguri și, undeva în spate, o ordine tăcută care face ca totul să curgă firesc.
M-am întrebat de multe ori cum se face că aici simțim atâta liniște și tihnă într-un loc atât de viu, de plin de viață, cu lume amestecată, cu localnici, turiști, tineri gălăgioși și personaje pitorești care par desprinse din filme. Răspunsul, am descoperit, este același ca în orice alt oraș civilizat: prezența discretă, dar atentă, a poliției. În spatele acestei armonii vizuale și sonore există o organizare invizibilă, o rețea de oameni care veghează fără să deranjeze. Așa am aflat de Poliția Locală din Centrul Vechi. Ea este cea care asigură echilibrul între bucurie și siguranță. Spre deosebire de multe alte locuri din lume, unde prezența forțelor de ordine este ostentativă, care patrulează înarmate până-n dinți, la intimidare, aici discreția e cheia. Nu e nevoie de arme la vedere sau de patrule demonstrative. E suficientă o privire atentă și o prezență discretă pentru ca totul să rămână sub control. Am fost curios să aflu cum percep alții acest sentiment. Am vorbit cu negustori care au afaceri în zonă de ani buni, cu chelneri care au prins toate sezoanele, cu tineri artiști care vin aici să cânte seara și chiar cu turiști care revin din plăcere. Toți mi-au spus același lucru: „În Centrul Vechi e mereu liniște și pace”. Și nu se refereau doar la absența incidentelor, ci la un sentiment general de siguranță și de civilizație care s-a instalat treptat.
Un turist suedez, cu care am stat de vorbă preț de mai multe cafele, mi-a spus ceva care mi-a rămas în minte: „În Stockholm vezi poliția peste tot, o simți. Parcă te aștepți în orice moment să se întâmple ceva. Este un sistem de vigilență agresivă care-mi invadează intimitatea. Și aici există poliție, dar cu o fină discreție, fără a ieși în evidență, fără a tulbura liniștea și buna dispoziție a turistului, iar asta îmi dă o liniște ciudat de plăcută. Înseamnă că orașul își face treaba. De asta vin destul de des la București, pentru această liniște. În plus, în câteva minute te împrietenești cu un român”.
Și avea dreptate. E ceva aparte în modul în care Bucureștiul a început, încet, să-și recapete buna rânduială. Poate că asta e adevărata civilizație urbană – nu doar clădiri renovate și cafenele cochete, ci sentimentul că poți bea liniștit o cafea la o terasă, fără să privești mereu peste umăr. Într-o lume în care zgomotul, graba și nesiguranța au devenit norme, Centrul Vechi din București a reușit un mic miracol: să-ți dea impresia că timpul s-a oprit puțin, că orașul respiră calm, că ordinea nu are nevoie de sirene, ci doar de oameni care își fac treaba cu discreție și respect. Iar asta îmi place.
Noi, dragii mei, ne revedem vinerea viitoare, cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne ajută!
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
Citește pe Antena3.ro
Cazul ciudat al femeii care a fost dată dispărută de familie în 2018. A fost găsită acum fără viață, în casă
