Ecaterina Teodoroiu, pe numele său adevărat Cătălina Toderoiu, cea care a fost supranumită „Eroina de la Jiu” pentru vitejia şi devotamentul de care a dat dovadă pe câmpul de luptă, s-a născut la 14 ianuarie 1894, într-o familie de ţărani din comuna Vădeni, judeţul Gorj, conform actului de naştere nr. 2 înregistrat în ziua de 16 ianuarie 1894.
Contribuţia sa iniţială la eforturile armatei române a constat în activitatea de infirmieră la spitalul din Târgu Jiu, făcând parte din cohorta de cercetaşi „Domnul Tudor”. La 15 august 1916, ziua în care România a intrat în război, toţi cercetaşii au fost chemaţi să intre în serviciile auxiliare ale armatei, în rândurile lor aflându-se şi Ecaterina. Pierderea în luptă a fratelui ei, Nicolae, a determinat-o pe tânără să ia hotărârea de a lua calea frontului.
La 22 august 1917, au avut loc bătăliile de la Varniţa şi Muncelu. Acţiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare a fost oprită de către armata română, iar în cursul acestei bătălii, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent, fiind lovită de două gloanţe în piept. Ultimele sale cuvinte, dar pline de însufleţire şi patriotism, au fost: „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!”
Osemintele Eroinei de la Jiu sunt depuse în sarcofagul din centrul municipiului Târgu Jiu, monument care este creaţia Miliţei Petraşcu.
