Metodologia de aplicare a Legii mirosurilor a fost pusă în dezbatere publică de către Ministerul Mediului. Potrivit acestei legi, care oficial a intrat în vigoare în iulie 2020, operatorii economici care generează mirosuri neplăcute pot fi sancționați. Acest lucru s-a întâmplat până astăzi doar pe hârtie pentru că, deși Ministerul Mediului în colaborare cu Ministerul Sănătății aveau la dispoziție maximum 180 de zile pentru elaborarea normelor metodologice, nu au făcut acest lucru. Legea mirosurilor definește disconfortul olfactiv ca fiind mirosul generat de o activitate care poate avea impact negativ asupra sănătății populației și a mediului în întregul său care se cuantifică pe diferite scale de mirosuri, conform standardelor în vigoare.
Firmele vor fi obligate să realizeze un plan de intervenție
Legea Mirosurilor (Legea nr. 123/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului) instituie obligația companiilor care desfășoară activități generatoare mirosuri neplăcute de a elabora un plan de gestionare a disconfortului olfactiv, parte a autorizației integrate de mediu. Planul de gestionare a disconfortului olfactiv reprezintă un set de măsuri stabilite de operatorul economic, în scopul identificării, prevenirii şi reducerii mirosurilor neplăcute.
Documentul pus în consultare publică detaliază modul de elaborare, stabilind niște cerințe minime de conținut, printre care:
Reclamațiile și sesizările vor atârna greu
Planul de gestionare a disconfortului olfactiv va fi obligatoriu, inclusiv pentru operatorii economici care nu se supun procedurilor de reglementare din punctul de vedere al protecţiei mediului, dar care pot genera mirosuri neplăcute. În acest caz, planul se elaborează pe baza considerentelor tehnologice specifice activității și pe asigurarea cerințelor de curățare și igienizare a amplasamentului. Acesta se aprobă de către Direcția de sănătate publică județeană/ a Municipiului București.
Practic, pentru a stabili necesitatea elaborării unui astfel de plan se va lua în calcul existența plângerilor/sesizărilor din partea cetățenilor și la existența „receptorilor sensibili” în vecinătatea amplasamentului, adică a unor zone unde cetățenii se așteaptă în mod rezonabil să se bucure de un nivel ridicat de confort și în care petrec timp continuu sau regulat, precum zonele rezidențiale urbane sau rurale, şcoli sau grădiniţe, spitale, zone turistice sau culturale etc.
Reclamațiile se fac în „jurnalul de mirosuri”
Cetățenii vor avea un rol esențial în semnalarea acestor probleme, fiind încurajați să depună sesizări. Cei care sesizează disconfort olfactiv vor trebui să completeze un „jurnal de mirosuri” timp de cel puțin două săptămâni în cazul mirosurilor care apar zilnic sau patru săptămâni pentru cele intermitente. Plângerile vor fi înaintate către Direcția de Sănătate Publică.
Firmele cu monitorizarea, autoritățile cu controlul
Dacă firmele sunt obligate să realizeze monitorizări proprii și să ia măsuri pentru reducerea mirosurilor neplăcute, autoritățile au atribuții de control, desfășurând investigații pe baza plângerilor primite.
Astfel, metodologia privind evaluarea și gestionarea disconfortului olfactiv se adresează atât operatorilor economici care pot genera mirosuri neplăcute, cât și autorităților publice și cetățenilor.
Procedura recomandată este efectuarea unei evaluări FIDOL în afara amplasamentului/locației indicate de reclamant, prin efectuarea unei investigații în jurul amplasamentului, dacă este posibil, și apoi prin intrarea pe amplasament pentru a determina/ confirma că sursa de miros este prezentă pe amplasament.
Metodologia de evaluare a disconfortului olfactiv
Documentul pus în consultare stabilește un cadru științific riguros pentru evaluarea și gestionarea disconfortului olfactiv, bazat pe standardele europene în vigoare. Metodologia se adresează atât operatorilor economici care pot genera mirosuri neplăcute, cât și autorităților publice și cetățenilor. Evaluarea mirosurilor se va face pe baza factorilor FIDOL:
Frecvența – cât de des apare mirosul
Intensitatea – puterea percepută a mirosului pe o scară de la 0 la 6
Durata – perioada de timp în care persistă mirosul
Ofensivitatea – caracterul neplăcut al mirosului (tonul hedonic)
Locația – tipul de zonă și sensibilitatea receptorilor
Metodologia stabilește limite de expunere diferențiate în funcție de tipul de zonă, zone rezidențiale și mixte, zone comerciale și industriale și zone rurale. Pentru zone cu specificități deosebite, precum grădinițe, școli, spitale sau cămine pentru bătrâni, se va aplica același nivel de protecție ca pentru zonele rezidențiale, dat fiind caracterul sensibil al populației expuse.
În ceea ce privește evaluarea mirosului, metodologia cuprinde atât metode subiective, bazate pe inspecția în teren, precum și metode obiective, bazate pe olfactometria dinamică, care cuantifică concentrația mirosurilor în unități de miros.
Totodată, metodologia stabilește limite de expunere, în funcție de tipul de zonă: rezidențial, rural, comercial/ industrial etc.
Amenzile sunt consistente
Legea prevede amenzi între 7.500 şi 15.000 de lei pentru persoane fizice și între 50.000 şi 100.000 de lei pentru persoanele juridice, pentru nerespectarea în totalitate sau la termen a măsurilor impuse prin planul de gestionare a disconfortului olfactiv. Lipsa sistemului propriu de monitorizare a disconfortului olfactiv poate fi sancționată cu amenzi între 25.000 şi 50.000 de lei pentru firme. Persoanele fizice sunt pasibile de amenzi dacă își deranjează vecinii cu mirosuri puternice.
De exemplu, dacă îți deranjezi vecinul cu grătarul sau fumezi în scara blocului, ești pasibil de o amendă dacă te reclamă vreun vecin cu un miros mai fin. De asemenea, dacă un locatar gătește cu ușa deschisă și face miros pe scara blocului, riscă să fie amendat.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
