„Am folosit deseori termenul de anxietate ca sinonim pentru frică, sugerând astfel o legătură între cele două. Într-adevăr, ambele sunt reacții emoționale la un pericol și pot fi însoțite de senzații fizice precum tremurat, transpirație, palpitații violente ale inimii, care pot fi atât de puternice încât o frică bruscă și intensă poate duce la moarte. Cu toate acestea, există o diferență între anxietate și frică.”, remarca psihiatra Karen Horney, autoare a unui studiu științific de certă actualitate: „Personalitatea nevrotică a timpului nostru” (Editura Trei, 2025). Detaliat: „Când o mamă se teme că-i va muri copilul, deși acesta are numai un coș sau o răceală ușoară, vorbim despre anxietate; dar dacă ea se teme când copilul suferă de o boală gravă, reacția ei se numește frică. Dacă cineva se teme ori de câte ori se află la înălțime sau când trebuie să discute un subiect pe care îl cunoaște bine, numim reacția sa anxietate; dar dacă cineva se teme când se rătăcește pe munte în timpul unei furtuni puternice, atunci vorbim despre frică.”
(Dis)proporții
„Până aici – a urmat psihiatra Karen Horney -, am putea spune că am formulat o distincție simplă și clară: frica este o reacție proporțională cu pericolul cu care se confruntă o persoană, în timp ce anxietatea este o reacție disproporționată la pericol sau chiar o reacție la un pericol imaginar. Această distincție are însă un defect, și anume că decizia privind proporționalitatea reacției depinde de nivelul mediu de cunoștințe existent în cultura respectivă. Dar chiar și când aceste cunoștințe susțin că o anumită atitudine este neîntemeiată, un nevrotic, de pildă, nu va avea nicio dificultate în a găsi o justificare rațională pentru acțiunile sale. De fapt, se pot isca discuții fără sfârșit dacă i s-ar spune unui pacient că teama sa de a fi atacat de un nebun furios este o anxietate nevrotică. Acesta ar susține că frica sa este realistă și ar face referire la evenimente similare.”
Produse culturale
Tot aici: „Omul primitiv ar fi la fel de încăpățânat dacă reacțiile sale de frică ar fi considerate disproporționate față de pericolul real. De exemplu, un om primitiv dintr-un trib care are tabuuri legate de consumul anumitor animale ar fi îngrozit de moarte dacă, din întâmplare, ar fi mâncat carne interzisă prin tabu. Ca observatori externi, ați putea considera că această reacție este disproporționată, ba chiar complet nejustificată. Dar, cunoscând credințele tribului despre carnea interzisă, ar trebui să înțelegeți că situația reprezintă un pericol real pentru omul respectiv – fie pericolul ca terenurile de vânătoare sau pescuit să fie compromise, fie pericolul de a contracta o boală. Există însă o diferență între anxietatea întâlnită la primitivi și anxietatea pe care o considerăm nevrotică în cultura noastră.”
Exemple
Anume? „Spre deosebire de anxietatea primitivului, conținutul anxietății nevrotice nu se conformează opiniilor general acceptate. Dar în ambele cazuri impresia de reacție disproporționată dispare odată ce sensul anxietății este înțeles. De exemplu, există persoane care trăiesc o anxietate perpetuă în legătură cu moartea; pe de altă parte, din cauza suferințelor, ele au o dorință secretă de a muri. Diversele frici legate de moarte, combinate cu dorința de moarte, creează o teamă puternică de un pericol iminent. Cunoscând toți acești factori, nu poți să nu consideri că anxietatea lor față de moarte este o reacție adecvată. Un alt exemplu, simplificat, este întâlnit la persoanele care devin îngrozite când se află lângă o prăpastie, o fereastră situată la înălțime sau pe un pod înalt. Și aici, din exterior, reacția de teamă pare disproporționată. Dar o astfel de situație poate reprezenta pentru ele sau poate trezi în ele un conflict între dorința de a trăi și tentația, dintr-un motiv sau altul, de a sări în gol de la înălțime. Acest conflict poate duce la anxietate.”
Obiectiv-subiectiv
Spre final: „Toate aceste considerații sugerează o modificare a definiției. Frica și anxietatea sunt, ambele, reacții proporționale față de pericol, dar în cazul fricii, pericolul este transparent și obiectiv, în timp ce în cazul anxietății acesta este ascuns și subiectiv. Cu alte cuvinte, intensitatea anxietății este proporțională cu semnificația pe care situația o are pentru persoana în cauză, aceasta necunoscând motivele pentru care este anxioasă. Consecințele practice ale distincției dintre frică și anxietate sunt că încercarea de a convinge cu argumente o persoană nevrotică să renunțe la anxietatea sa (metoda persuasiunii) este inutilă. Anxietatea nu este legată de o situație așa cum este ea în realitate, ci așa cum i se pare persoanei în cauză.”
„Anxietatea reprezintă centrul dinamic al nevrozelor.”, Karen Horney, psihiatră
Citește pe Antena3.ro
Aceasta e cea mai rezistentă creatură din lume. Supraviețuieste în orice scenariu: arsă la 150°C, înghețată și chiar și în spațiu
„Frica este o reacție proporțională cu pericolul cu care se confruntă o persoană, în timp ce anxietatea este o reacție disproporționată la pericol sau chiar o reacție la un pericol imaginar.”, Karen Horney, psihiatră
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
