Gustave Khan s-a născut la Metz, în 29 decembrie 1859 și a decedat la Paris, pe 5 septembrie 1936. Sedus de literatură, studiază literele și istoria la Sorbona și la École des Chartes, după care face stagiul militar în Africa (Tunisia), unde va descoperi farmecul Orientului. Debutează cu trei poeme dedicate absintului, fără ecou în rândul criticilor, dar colaborează în continuare la Revue moderne et naturaliste, se alătură poeților din grupul „les Hydropathes” și îi cunoaște pe Laforgue și Mallarmé. Se proclamă apărătorul și reprezentantul simboliștilor în revista La Vogue, întemeiată în 1886, apoi în Le Symboliste, revistă pe care o înființase împreună cu Jean Moréas și Paul Adam.
În favoarea poeziei noi
„Aportul său la literatură a constat, în primul rând, în inițierea versului liber: într-un articol din 28 septembrie 1886 din L’Événement, milita pentru eliberarea versului și a rimei, pentru anularea metricii formelor fixe, fără a condamna însă versul clasic și îngrijindu-se permanent să înzestreze poezia cu armonii muzicale.”, amintea cercetătoarea Corina Sandu într-o minibiografie închinată literatului din Hexagon („Dicționarul scriitorilor francezi”, Polirom, 2012). „După câțiva ani petrecuți în Belgia – relua biografa citată anterior -, în 1895 se întoarce în Franța și organizează, alături de Catulle Mendès, la Teatrul Odéon, «Les Matinées des poètes», manifestări în favoarea poeziei noi. În paralel, practică el însuși tehnica versului liber în Les Palais nomades (Palatele nomade) (1887), Chansons d’amant (Cântece de îndrăgostit) (1891), Domaine de fée (Tărâm de zână) (1895), La Pluie et le beau temps (Ploaia și vremea bună) (1896), Le Livre d’images (Cartea cu poze) (1897).”
Romane în cheie modernă
Câteva aprecieri critice: „Procedeele sale sunt preluate de Remy de Gourmont, Jean Moréas, Henri de Régnier, Francis Viélé-Griffin, alături de poeții simboliști, despre care Kahn va scrie în Symbolistes et décadents (Simboliști și decadenți) (1902), Silhouettes littéraires (Siluete literare) (1925), Les Origines du symbolisme (Originile simbolismului) (1936). Romanele sale Les Fleurs de la passion (Florile pasiunii) (1900), L’Adultère sentimental (Adulter sentimental) (1902) – trec neobservate, în ciuda concepției lor moderne. Între 1914 și 1918, se implică în viața politică, lucrând la Ministerul Lucrărilor Publice. Condamnă persecuțiile antisemite în Contes juifs (Povestiri evreiești) (1926), Images bibliques (Imagini biblice), Terre d’Israël (Pământ al Israelului) (1933).”
Teorie și gândire evanescentă
În continuare: „Atras și de alte manifestări ale artei, scrie biografiile pictorilor Boucher, Fragonard, Fantin-Latour și se numără printre primii admiratori ai sculpturii lui Rodin. După război, se retrage, împreună cu soția lui, la Monfort-l’Amaury, într-o reședință cunoscută sub numele de Palais nomade. În prefața primului său volum de poeme, Les Palais nomades, Kahn enunța teoria versului liber, făuritor de acorduri sonore mai complexe și care «își scrie ritmul său propriu și individual, în loc să îmbrace o uniformă croită dinainte, […] care îl obligă să nu fie decât elevul vreunui glorios predecesor». Încrezător în teoria sa, Kahn introduce în volum, pe lângă poemele în metru obișnuit, poeme în vers liber, în care ritmul susține gândirea evanescentă: «Les soirs d’automne au bois des peurs/ La cabane tremblotante et la chapelle illuminée,/ Les soirs d’automne parés de lune» («Seri de toamnă în pădurea spaimelor/ Cabana scuturată de tremur și capela luminată,/ Seri de toamnă încununate de lună»).”
Poemele-palate – cinematografie curată!
Aproape de concluzie: „Tehnica sa poetică vizează muzicalitatea versurilor în detrimentul ideii, intenție mărturisită de titlurile ce grupează poemele în cicluri: Temă și variațiune, Melopee, Interludiu, Lieduri, Memorial. Integrate într-un ansamblu arhitectonic, poemele-palate sunt interioare înzestrate cu o extraordinară mobilitate, asemeni imaginilor cinematografice, îndreptățind comparația lui Henri Clouard: «Volumul Palatele nomade» este conceput ca un scenariu de film în care poeme de diverse tipuri ar putea înlocui imaginile de pe ecran. O psihologie aproape teoretică servește drept subiect: stări de conștiință, stări pasionale». Aceeași poezie fluidă, cu rezonanțe de lied poetic și rimă deghizată în asonanțe și aliterații, se regăsește în Chansons d’amant: libertatea versurilor anunță versetele lui Claudel, dinamismul prozodiei apropie strofele neregulate de scrierile dramaturgiei; de altfel, genul mixt, ca inovație, l-a atras pe Kahn, care a îngemănat poezie și teatru în La Pépinière de Luxembourg (Pepiniera din Grădina Luxemburg) sau poezie și roman în Le Conte de l’or et du silence (Povestea aurului și a tăcerii).”
Citește pe Antena3.ro
Aceasta e cea mai rezistentă creatură din lume. Supraviețuieste în orice scenariu: arsă la 150°C, înghețată și chiar și în spațiu
Opere și referințe critice
Opere: Les Palais nomades (1887); Chansons d’amant (1891); Domaine de fée (1895); La Pluie et le beau temps (1896); Limbes et Lumière (1897); Le Livre d’images (1897); Les Fleurs de la passion (1900); Odes de la Raison (1902); Symbolistes et décadents (1902); L’Adultère sentimental (1902); Boucher (1905); Fragonard (1906); Silhouettes littéraires (1925); Contes juifs (1926); Fantin-Latour (1926); Terre d’Israël (1933); Les Origines du symbolisme (1936).
Referințe critice: G. Randon, Gustave Kahn, Portraits du prochain siècle, Paris, 1894; E. Dujardin, Les Premiers Poètes du Vers libre, Paris, 1922; J.-C. Ireson, L’Œuvre poétique de Gustave Kahn, Paris, 1962; N. Richard, Profils symbolistes, Paris, 1978.
89 de ani s-au împlinit în 5 septembrie 2025 de la moartea poetului Gustave Kahn.
„În prefața primului său volum de poeme, Les Palais nomades, Gustave Kahn enunța teoria versului liber, făuritor de acorduri sonore mai complexe.”, Corina Sandu, cercetătoare
„Tehnica sa poetică vizează muzicalitatea versurilor în detrimentul ideii.”, Corina Sandu, cercetătoare
„Integrate într-un ansamblu arhitectonic, poemele-palate ale lui Gustave Kahn sunt interioare înzestrate cu o extraordinară mobilitate, asemeni imaginilor cinematografice”, Corina Sandu, biografă
Atras și de alte manifestări ale artei, Gustave Kahn a scris biografiile pictorilor Boucher, Fragonard, Fantin-Latour și s-a numărat printre primii admiratori ai sculpturii lui Rodin.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
