Deja frigul a început să ne intre în oase… Frigul, dar și frica. Frica de atacuri, de inflație, de prea bună guvernare (că tot ce e prea mult strică…). Până la urmă, frica de ziua de mâine, că nu știm ce (ne mai) poate aduce.
Însă n-ar trebui să ne mai temem atât dacă ne putem așeza în fața șemineului cu un pahar de vin sau de ceai fierbinte, iar în față avem o revistă de umor de calitate.
Este exact ce ne propune și publicația trimestrială de umor internațional Booklook, ajunsă la numărul 76. Să uităm de griji cu un zâmbet.
De la satira social-politică abordată în ”Sonet pentru domnul Tudor” (În posturi mari prea mândri-s trădătorii/Şi la mezat e pusă pe afară/Deşi pustiuri fac sinistră scară/În timp ce-n jur foiesc toţi negustorii…) la umorul amar de factură sentimentală (Sonetul iubirii capricioase: ”Că am o exprimare desuetă,/Iar când mă vede-o iau dureri de monturi…/Dar mă iubeşte-acum fiindcă am conturi!”), Mihai Batog-Bujeniță propune același umor fin și ascuțit ca întotdeauna.
Lăsăm cititorii să descopere de ce totuși e bine să privim jumătatea goală, parcurgând epigrama ”La bar cu striptease”, de George Petrone… Veți vedea că epigramistul are dreptate!
Ca de obicei, sub genericul ”Duelul marilor sonetiști”, Mircea Trifu și George Corbu propun versuri mai degrabă meditativ-amare, pline de înțelepciune, decât unele menite să stârnească râsul. Reproducem două fragmente elocvente:
”Rimbaud, în deliranta-i fantezie/Vedea cromatic viaţa, dar, se ştie,/Că simbolismul priză nu mai are” (”Vina”, de Mircea Trifu). Sau: ”Tu, ce mă ştii că sufăr la tot ceasul/Cioplind în stânca vorbei, în tăcere,/Când alţii au la scară şi Parnasul./Îndură-te şi lasă-mă-n putere…/Sunt un lapit în luptă c-un Centaur:/Iar demnitatea nu mi-o vând pe aur!” (”Demnitatea”, de George Corbu).
Spicuim două dintre ”fonfleurile lui M.B.B.”:
– Oamenii, folosindu-și inteligența, au trimis în extincție sute de specii, dar nu au reușit nimic în privința ploșnițelor, păduchilor, purecilor, a carcalacilor sau țânțarilor. Are și inteligența limitele ei! (Trist și adevărat, n.n.).
– Ca să omori o plantă este suficient să-i otrăvești rădăcina! La fel se poate proceda și cu istoria unui popor (Încă și mai trist și la fel de adevărat, n.n.).
Ca de obicei, Mihai Caba semnează o suită de epigrame pe diverse teme, între care cele care generează cea mai mare îngrijorare sunt cele politice:
”ALEGERI PREZIDENŢIALE: Amânate-n primăvară,/Tot românul speră, dară,/
Că la prezidenţiale/Va alege… trufandale” (ironic, de fapt speranța asta aproape a murit, n.n.).
”GLOBALIZARE: În lume, ştie orişicare,/Tendinţa-i de globalizare,/Dar vezi, la noi, în România, Globalizată-i doar prostia”.
Câteva dintre savuroasele ”Ironii grațioase” ale Corneliei Ursu – aceeași mostră de umor de calitate, exprimat concis:
”Dacă vrei să auzi vorbindu-se frumos despre tine, cel mai bine este să mori”.
”Dacă nu eşti pe facebook, nu exişti! Mare adevăr! Cunosc oameni care numai acolo există”.
”Ţinuta vestimentară este uneori obligatorie. Inteligenţa, niciodată!”.
”Prostia omoară chinuitor de încet… Aveţi la îndemână noul Covid 19! Nu ezitaţi!”.
Din aforismele lui Nicolae Viziteu:
– Odată poporul se ruga pe întuneric să avem lumină, Acum o avem, dar e scumpă.
– Vânătorii și pescarii au ceva în comun cu cei din guvern: mint.
– Una e să plătești tribut prostiei și alta… guvernului.
– Pe obrazul unei doamne frumos machiate, mai trebuie adăugat: ,,Proaspăt vopsit!”.
De remarcat și textul semnat de Mihai Sălcuțan, cu prilejul împlinirii a 35 de ani de la înființarea Uniunii Epigramiștilor din România.
Ca de obicei, ediția mai cuprinde caricaturi savuroase, texte umoristice, dar și câteva texte ale unor autori clasici.
Vă recomandăm… călduros această nouă mostră de umor de calitate, deși se află în contrast total atât cu vremea, cât și cu vremurile!
