În ciuda retoricii sale belicoase și a valului de condamnări publice la adresa agresiunii ruse în Ucraina, președintele american Donald Trump pare decis să evite orice escaladare reală în relația cu Moscova. O alegere care, avertizează Bloomberg, ar putea rămâne în istorie drept o greșeală strategică majoră pentru Statele Unite.
Vladimir Putin și DOnald Trump, ântâlnire în Alaska/FOTO:EPA/EFE
După recenta vizită a lui Vladimir Putin în China, unde liderul de la Kremlin a fost invitat de onoare la parada militară de la Beijing, Rusia și-a intensificat atacurile asupra Ucrainei. Într-un weekend care a intrat deja în statisticile războiului, armata rusă a lansat peste 800 de drone și rachete asupra teritoriului ucrainean — o demonstrație brutală de forță, notată de jurnaliștii Bloomberg.
Și totuși, de la Washington nu a venit niciun semnal clar de întărire a presiunii asupra Kremlinului. Dimpotrivă, Trump a dat în trecut dovadă de o atitudine cel puțin ambiguă: a încercat să-l măgulească pe Putin, a blocat temporar livrările de ajutor militar către Kiev și a vorbit, fără echivoc, despre posibilitatea recunoașterii anexării Crimeei de către Rusia.
„Ce mai trebuie să se întâmple pentru ca Donald Trump să admită ceea ce este evident de multă vreme: Vladimir Putin nu are niciun interes real în pace, dacă aceasta nu înseamnă capitularea Ucrainei și retragerea Europei?”, se întreabă editorialistul Bloomberg, Mark Champion.
Critici către Europa, dar tăcere față de aliați proprii
Donald Trump și-a exprimat în repetate rânduri nemulțumirea față de faptul că unele state europene continuă să cumpere petrol rusesc. A cerut oprirea acestor achiziții și a făcut apel la o presiune sporită asupra Chinei pentru a reduce importurile de energie din Rusia. Și-a adus, desigur, propriul exemplu: susține că a presat India prin tarife vamale punitive.
Însă, aceste declarații sunt, în esență, inconsistente. După cum remarcă și Bloomberg, în prezent doar două țări din UE mai cumpără direct petrol rusesc: Ungaria și Slovacia. Ambele conduse de lideri politici apropiați de Trump — Viktor Orbán și Robert Fico — și, deloc întâmplător, ambii cu poziții favorabile Kremlinului. Dacă Trump ar fi consecvent, le-ar cere direct acestora să oprească importurile.
Mai mult decât atât, nici măcar Statele Unite nu au reușit să determine China să renunțe la petrolul rusesc. Este greu de imaginat că Uniunea Europeană ar putea face mai mult în această direcție. Iar Trump, evident, este conștient de acest lucru.
Trump, într-un impas de strategie
Donald Trump pare, din ce în ce mai mult, prins într-o capcană diplomatică autoindusă. Recent, a declarat că ar fi pregătit să treacă la „a doua fază” de sancțiuni împotriva Rusiei — fără a oferi, însă, detalii concrete. Declarația, lipsită de substanță, alimentează percepția că președintele american preferă să amâne deciziile importante și să lase Europa să gestioneze conflictul din Ucraina.
Este însă o strategie riscantă. Instabilitatea prelungită în Europa nu va rămâne fără efecte asupra securității Statelor Unite — o lecție confirmată, cu prețul a milioane de vieți, atât în Primul, cât și în Al Doilea Război Mondial.
Pentru moment, Trump pare să prefere o poziție de așteptare — una care ar putea fi interpretată, de la Kremlin, drept slăbiciune. Iar într-un context geopolitic dominat de forță și simbolism, această percepție poate avea consecințe semnificative.
