Pe fondul intensificării provocărilor hibride venite dinspre Rusia, NATO și Uniunea Europeană accelerează o serie de măsuri coordonate pentru a consolida apărarea Europei de Est și pentru a sprijini Ucraina.
În timp ce Moscova își testează adversarii prin incursiuni aeriene și operațiuni ambigue derulate în „zona gri” a Europei – un spațiu aflat între pace și război -, Occidentul încearcă să demonstreze că are nu doar voință politică, ci și capacități reale de reacție.
Presiuni asupra europenilor
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a transmis ieri că se așteaptă ca tot mai multe state europene din componența NATO să contribuie financiar la programul prin care Washington livrează armament Ucrainei.
„Pacea se obține prin forță reală, nu prin cuvinte tari. Adversarii respectă capabilitățile, nu declarațiile.”, a precizat oficialul american, în contextul în care miniștrii Apărării din cele 32 de state membre s-au reunit la Bruxelles, după o serie de incursiuni aeriene rusești, care au alimentat îngrijorările în privința unei testări deliberate a Occidentului.
Între timp, SUA iau în calcul inclusiv furnizarea de rachete „Tomahawk”, cu rază lungă, capabile să lovească adânc în teritoriul rus – o decizie care ar putea schimba raportul de forțe pe linia frontului, în favoarea Kievului.
Până acum, aliații au alocat aproximativ două miliarde de dolari pentru achiziții comune de armament american, însă Washingtonul presează capitalele europene – inclusiv Londra, Paris, Madrid și Roma – să își asume un rol și mai consistent.
Cele mai noi două state membre NATO, Finlanda și Suedia, au anunțat, ieri, că vor achiziționa armament suplimentar din SUA, destinat Ucrainei. Decizia vine la doar o zi după publicarea unor date care arată o scădere abruptă a volumului de ajutor militar străin oferit Kievului în ultimele luni.
Citește pe Antena3.ro
„Nu sunt oameni, totul este robotizat”. Șefii din industria auto occidentală se întorc din China șocați de tehnologia de acolo
În această vară, NATO a început să coordoneze livrări regulate de pachete de armament greu către Ucraina, cu scopul de a susține rezistența Kievului în fața ofensivei ruse. Obiectivul stabilit de Alianță este trimiterea lunară a unui pachet predictibil și bine calibrat, în valoare de aproximativ 500 de milioane de dolari.
Rezervele de armament disponibile în depozitele militare europene sunt, practic, epuizate. În schimb, SUA dispun în prezent de echipamente militare în valoare de 10–12 miliarde de dolari – inclusiv sisteme de apărare antiaeriană și muniție – care ar putea fi direcționate către Ucraina.
Pentru a finanța acest efort, alianța folosește un mecanism special – „Prioritized Ukraine Requirements List” (PURL) – prin care aliații europeni și Canada achiziționează armament american pentru Kiev. Până în prezent, aproximativ 2 miliarde de dolari au fost deja alocate prin acest mecanism.
Decizia Finlandei și Suediei se înscrie într-un efort mai larg de a menține ritmul sprijinului militar occidental într-un moment în care războiul din Ucraina intră într-o fază de uzură, iar capacitățile europene se apropie de limită.
În acest context, Washingtonul rămâne principalul furnizor de armament strategic pentru Kiev, în timp ce aliații europeni contribuie financiar la aceste livrări.
Noi date publicate de Institutul Kiel din Germania, care monitorizează ajutorul militar destinat Kievului, arată că sprijinul occidental a scăzut cu 43% în lunile iulie și august, comparativ cu prima jumătate a anului, în pofida programului PURL derulat de NATO și SUA.
Pus în fața acestei scăderi, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a minimalizat îngrijorările. Întrebat dacă este preocupat de reducerea volumului de ajutor, el a răspuns: „Nu este o scădere reală. Dacă privim în ansamblu anul acesta, nivelul sprijinului este, în linii mari, similar cu cel de anul trecut.”.
Tendința descendentă a generat însă critici tot mai puternice la adresa unor state membre, în special Franța, Italia și Spania, acuzate că nu contribuie suficient la efortul colectiv de susținere a Ucrainei.
Moscova testează nervii NATO
Între timp, tensiunile au crescut, în special după o serie de încălcări ale spațiilor aeriene ale Poloniei și Estoniei, dublate de zboruri de drone neidentificate, în apropierea unor infrastructuri critice europene. Aceste incidente alimentează percepția că Vladimir Putin testează deliberat reacția NATO, forțând alianța să își arate coeziunea.
Strategia Kremlinului pare să combine presiunea militară indirectă cu acțiuni hibride menite să verifice unitate Alianței Nord-Atlantice.
Dacă provocările se intensifică, NATO s-ar putea afla în fața unui test crucial: acela de a demonstra că descurajarea colectivă nu este doar declarativă, ci și operațională.
„Putin urmărește atent ce facem. Și nu trebuie să aibă nicio îndoială: dacă NATO este amenințată, NATO va reacționa!”, a avertizat ministrul britanic al Apărării, John Healey.
Pentru a răspunde acestor presiuni, NATO și-a suplimentat prezența militară pe flancul estic și a lansat o nouă misiune de descurajare. Totuși, statele aflate în proximitatea Rusiei cer un răspuns mai ferm, argumentând că interceptarea dronelor cu rachete sofisticate – și extrem de costisitoare – nu este sustenabilă pe termen lung.
Reguli comune și noi tehnologii
În timp ce Rusia intensifică presiunile hibride la granițele estice ale Europei, NATO încearcă să își unifice regulile de reacție la provocări aeriene, iar Uniunea Europeană vine cu propriile planuri de apărare, existând astfel anumite tensiuni între cele două structuri.
De altfel, unul dintre punctele sensibile rămâne lipsa unei abordări uniforme între aliați și, tocmai din acest motiv, NATO lucrează la o armonizare a regulilor de angajare militară în cazurile incursiunilor rusești.
„Reglementările diferă de la o țară la alta, iar acest lucru complică lucrurile. Când F-35-urile sunt în aer, trebuie ca regulile să fie clare pentru toată lumea.”, a remarcat ministrul olandez al Apărării, Ruben Brekelmans.
În paralel, NATO accelerează dezvoltarea capabilităților antidrone, inspirându-se din soluțiile eficiente și cu cost redus pe care Ucraina le-a folosit în războiul cu Rusia.
„Învățăm direct din experiența ucraineană și implementăm cele mai noi tehnologii cât mai rapid posibil”, a afirmat, de altfel, secretarul general al NATO, Mark Rutte.
„Zidul de drone” al Uniunii Europene
Concomitent, UE își conturează propria strategie defensivă. Miniștrii Apărării din cele 27 de state membre urmau să se reunească miercuri seară pentru a discuta un proiect ambițios: crearea unui „zid de drone” menit să protejeze spațiul aerian european de amenințările emergente.
Inițiativa, parte a unui pachet mai amplu de proiecte strategice europene, are însă o susținere inegală și nu este lipsită de controverse.
Germania și alte state și-au exprimat rezervele, temându-se că UE riscă să dubleze sau să intre în conflict de competențe cu NATO.
Comisia Europeană urma să prezinte însă un plan detaliat în fața miniștrilor Apărării, în vederea obținerii aprobării finale la summitul liderilor europeni de săptămâna viitoare.
Eforturile vin în contextul angajamentului asumat la summitul NATO de la Haga, din luna iunie, atunci când s-a stabilit creșterea cheltuielilor militare la 3,5% din PIB, până în 2035 – un salt semnificativ față de ținta actuală, cea de 2%.
„Tomahawk” pentru Ucraina
În timp ce NATO își consolidează apărarea colectivă, Washingtonul analizează și pași suplimentari pentru a sprijini Ucraina în mod direct.
Pasul cel mai sensibil din acest puzzle strategic îl reprezintă, în acest moment, autorizarea livrării de rachete „Tomahawk” către Ucraina.
Vizibil frustrat de stagnarea discuțiilor de pace cu Vladimir Putin, șeful Casei Albe, Donald Trump, se va întâlni, mâine, cu președintele ucrainean, Volodimir Zelenski. Pe agenda discuțiilor se află o decizie cu un potențial major: aprobarea livrării de rachete de croazieră „Tomahawk” către Ucraina.
Kremlinul a avertizat Washingtonul în privința acestei decizii, însă administrația Trump pare dispusă să ofere Kievului capacitatea de a lovi ținte adânc în teritoriul rus, în încercarea de a-l forța pe Putin la concesii.
„Decizia aparține Casei Albe, dar este clar că armele cu rază lungă de acțiune sunt esențiale pentru Ucraina și ar avea un impact semnificativ pe câmpul de luptă.”, a remarcat, de altfel, ministrul finlandez al Apărării, Antti Hakkanen.
Spre o nouă etapă a confruntării?
În timp ce Moscova testează pragurile de reacție ale Occidentului, NATO și UE își calibrează instrumentele militare și politice pentru a descuraja noi agresiuni.
Cu toate acestea, dacă inițiativele europene și cele ale blocului militar occidental nu vor fi bine coordonate, există riscul ca mesajul transmis Kremlinului să fie ambiguu, într-un scenariu pe care nici Washingtonul, nici Bruxelles-ul nu și-l pot permite.
Occidentul se află astfel într-o fază critică: una în care nu doar cantitatea armamentului sau a trupelor contează, ci mai ales unitatea deciziei strategice.
Rusia pariază pe fisuri. NATO și UE mizează, pentru prima dată de la sfârșitul Războiului Rece, pe o arhitectură comună de apărare, credibilă.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
